Sărbătorile de iarnă în „clanul Moisil“, familia care a dat României cei mai mulţi academicieni: „Moş Crăciun venea şi cu nuiaua şi cu jucăriile“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Copiii aşteptau iarna cu haine groase, costum popular şi şosete din lână cu opinci. Fotografie realizată de Iuliu Moisil
Copiii aşteptau iarna cu haine groase, costum popular şi şosete din lână cu opinci. Fotografie realizată de Iuliu Moisil

Iuliu Moisil, unul dintre academicienii din „clanul Moisil”, povesteşte în memoriile sale cum arătau activităţile sale de iarnă pe uliţele Năsăudului, dar şi cum se desfăşura întâlnirea cu Moş Crăciun.

Familia care a dat cei mai mulţi academicieni României este fără drept de apel Moisil, care se trăgea din zona Năsăudului. După cum preciza matematicianul Grigore Moisil, atât de vestită era familia sa în mediul academic, încât era numită „clanul Moisil”. 

Grigore Moisil a fost unul dintre cei mai străluciţi matematicieni, iar tatăl său, Constantin Moisil, a pus bazele numismaticii româneşti, fiind şi şeful Arhivelor Naţionale. Unchiul său, Iuliu Moisil, şi el membru al Academiei Române, a fost şi un foarte respectat publicist.

În ciuda faptului că mulţi membri ai „clanului” Moisil s-au remarcat în lumea ştiinţei şi a scrisului, aceştia duceau o viaţă foarte simplă, mai ales la primele generaţii. 

Iuliu Moisil, fiul vicarului Grigore Moisil din Năsăud, descrie copilăria sa din inima Ardealului în memoriile sale. Acesta povesteşte şi activităţile de iarnă ale copilului din 1800, al cărui unic univers era reprezentat de uliţele satului său.

Membrul Academiei Române aştepta cu nerăbdare să îngheţe râul Someş, care era transformat într-un patinoar uriaş. Iniţial, până se învăţau, copiii apelau la patine din lemn, cu găuri, pentru sforile sau curelele cu care se legau de picioare. După ce îşi făceau ucenicia, copiii treceau la patine din oţel. 

O altă activitate adorată de copiii din clanul Moisil era săniuşul, inaugurat mediat după ce dădea zăpada. 

„Ne luam săniuţele gata de bună vreme şi ne dam pe ridicăturile formate de strada principală faţă de împrejurimi sau pe dealurile din partea de nord ale Năsăudului”, povesteşte Iuliu Moisil în memoriile sale.

Întâlnirea cu Moş Crăciun

Când se apropiau sărbătorile Crăciunului, după terminarea examenelor de iarnă, şcolarii veniţi din afara Năsăudului mergeau şi îşi petreceau vacanţa acasă. Pentru fiul vicarului Grigore Moisil, cea mai mare bucurie era obiceiul tăierii porcilor:

„Zilele acestea erau iarăşi pentru noi copiii, zile de bucurii, ajutam şi noi cu ce puteam şi în schimb, ne dă coada pârjolită, iar seara ne desfătam la cârnaţii proaspeţi şi „călbaşii” cenuşi”, rememorează Iuliu Moisil.

La fel de importantă era şi aşteptarea lui Moş Crăciun. Acestea venea cu sacul plin cu jucării, dar şi cu nuiele. Copiii cei răi primeau nuiaua, iar cei cuminţi aveau parte de jucării. 

„În ajunul Crăciunului, sara când ne aprindeau lumânările, sosea şi Moş Crăciun cu nuiaua şi sacul plin cu jucării, mere aurite şi turtiţe de miere. Părinţii primeau pe Moş Crăciun cu bucurie şi-l introduceau în odaia unde ne aflam noi copiii. Aici ne punea să recităm mai întâi rugăciunile, să informăm despre purtarea noastră pe care o răsplătea după merit cu nuiaua sau cu bunătăţile din sac sau amândouă. Mie, fireşte, îmi plăceau şi turtiţele, iar dintre jucării, mai ales soldaţii şi tunurile”, completează în memoriile sale, academicianul. 

Vă mai recomandăm:

Grigore Moisil, profesorul care, pe lângă matematică, era pasionat şi de matematică

FOTO Viaţa satului bistriţean, dezvăluită prin fotografiile nepotului lui Coşbuc şi ale academicianului Iuliu Moisil

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite