Ce reprezintă simbolurile de pe misterioasele tăbliţe de la Tărtăria. Explicaţiile variate ale specialiştilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă unele dintre cele mai misterioase şi în acelaşi timp faimoase artefacte găsite pe teritoriul României. Specialiştii au elaborat o serie de teorii privind semnificaţia acestora.

Tăbliţele de la Tărtăria au fascinat încă de când au fost descoperite. Au fost studiate de oamenii de ştiinţă, au fost emise ipoteze, dar mai ales au aprins imaginaţia publicului larg. În lumea pseudo-istoriei, tăbliţele de la Tărtăria au devenit, în mod fals, dovada că scrisul a apărut înaintea sumerienilor, tocmai pe teritoriul de astăzi al României.

 Ipoteza, încurajată de naţionalismul exacerbat din ultimele două decenii ale comunismului românesc, a devenit cea mai cunoscută şi cea mai acceptată în rândul publicului larg dar mai ales a celor amatori de pseudo-istorie. În realitatea, specialiştii, după ce au studiat tăbliţele de la Tărtăria, spun că nu poate fi vorba de un sistem de scriere ci de o simbolistică cultică aparte, care dezvăluie parţial fascinanta lume a culturilor neolitice din zona carpato-danubiano-pontică.

Tăbliţele din groapă şi preoteasa diformă

Tăbliţele de la Tărtăria sunt de fapt trei artefacte, din lut, de dimensiuni mici, aproximativ 3 centimetri fiecare, una de formă  rotundă iar celelalte două de formă aproximativ dreptunghiulară. Pe suprafaţa acestor sunt incizate diferite simboluri. Două dintre tăbliţe prezintă şi o gaură circulară. Aceste tăbliţe au fost descoperite în anul 1961, de  arheologul Nicolae Vlassa, specialist la Muzeul Naţional de Istorie al Transivalniei de la Cluj Napoca. Acesta efectua săpături de cercetare în localitatea Tărtăria, punctul Gura Luncii, judeţul Alba. Iniţial Vlassa săpa la un complex religios situat pe malul Mureşului atribuit civilizaţiei Vinca.  Scopul săpăturilor era de fapt cercetarea unui complex religios situat pe unul dintre promotoriile amplasate pe malul Mureşului din cadrul culturii neolitice Vinca. 

Cultura Vinca a prosperat în vestul teritoriului de astăzi al României acum aproximativ 7000 de ani. Nu se ştie mare lucru însă despre oamenii care au creat cultura Vinca. Datorită descoperirilor arheologice, se ştie doar că era o civilizaţie răspândite din zona Serbiei de astăzi şi până pe malurile Mureşului, în Transilvania. Aceleaşi descoperiri arheologice ne arată că oamenii culturii Vinca erau cescători de animale şi totodată cultivau plantele, în special grâul. Foloseau unelte din silex şi trăiau în sate destul de mari cu complexe de cult bine definite, adevărate temple ale ultimei epoci a pietrei.  În cadrul unei astfel de aşezări a oamenilor din cadrul aspectului cultural Vinca-Turdaş, de la Tărtăria, Nicolae Vlassa a găsit tăbliţele misterioase. 

Acestea se aflau într-un mormânt. Mai precis, într-o groapă funerară alături de rămăşiţele carbonizate ale celui care le-a deţinut. Sau mai precis, aşa cum au arătat studiile ulteriore, celei care le-a deţinut, fiind vorba despre osemintele unei femei. Alături de tăbliţe, în groapă erau depuse ofrande, ceea ce l-a dus cu gândul pe Vlassa la un sacrificiu ritualic. Odată cu descoperirea tăbliţelor a început avetura acestora. Au fost analizate şi interpretate, au stârnit imaginaţia. O echipă de specialişti din care făceau parte şi reputaţii Gheorghe şi Cornelia Lazarovici dar şi arheologul italian Marco Merlini directorul general al ”Prehistory Knowledge Project”, au încercat să descifreze semnificaţia semnelor făcute în tăbliţele de lut, acum aproape 7000 de ani în urmă. Misterul era cu atât mai mare, cu cât osemintele celei alături de care au fost găsite tăbliţele,ofereau detalii de-a dreptul uimitoare. 

În urma analizei osemintelor la Universitatea Sapienza din Roma dar şi a altor cercetări la Centrul de Cercetare Antropologică de laşi a Academiei Române de Ştiinţe s-a ajuns la conturarea unui profil al defunctei dar şi găsirea unor posibile explicaţii privind soarta acesteia. Mai precis s-a ajuns la concluzia că cea care deţinea tăbliţele de la Tărtăria era o femeie diformă, cu trăsături mediteraneene şi care avea aproximativ 50-55 de ani. Nu avea o înălţimea mai mare de 1.47 metri şi suferea de o boală degenerativă. Femeia a fost numită ”Milady Tărtăria”.  ”Milady Tărtăria şchiopăta cu piciorul drept încă din tinereţe, din cauza femurului anchilozat şi mai scurt. Avea un picior mai scurt”, precizau Marco Merlini, Gheorghe şi Cornelia Lazarovici în lucrarea ”Tărtăria and the sacred tablets”. 

Totodată arată aceleaşi studii avea coloana deformată şi a suferit probabil de scolioză. În orice caz aşa cum o demonstrează ritualul funerar a fost un membru de vază al comunităţii, tratat cu mult respect şi după moarte. ”Milady Tărtăria” a fost într-o primă fază îngropată. După o perioadă a fost deshumată şi descarnată după o tehnică folosită şi de aborigenii australieni, adică lăsate în aer liber până se goleau complet. La urmă au fost din nou îngropate alături de ofrande şi tăbliţele. De altfel aşa cum arată specialistul Marco Merllini, atât ritualul funerar dar şi preţioasele tăbliţe indică faptul că era vorba de o femeie-şaman sau o preoteasă însărcinată cu ritualuri importante pentru comunitate.

Simboluri şi ritualuri

Specialiştii au încercat şi descifrarea simbolurilor de pe tăbliţele preotesei de la Tărtăria. Încă de la început aceştia au avansat ipoteza că toate acele simboluri nu sunt o scriere, cu mai degrabă descierea unor ritualuri şi reprezentarea statutului anumitor membrii ai comunităţii. Mai precis, două dintre acestea descriu ritualuri iar unul dintre acestea este ca un fel de simbol al stăpânirii, menit să arate care era ordinea firească în societatea comunităţilor Vinca de pe malurile Mureşului. Astfel tableta fără gaură, de formă dreptunghiulară arată statutul defunctei. Pe scurt, aşa cum interpretează soţii Lazarovici şi Marco Merllini, preoteasa era liderul comunităţii. Mai precis, unul dintre primele simboluri importante este cel al unui om ce stă pe un tron. În faţa sa se află o turmă de capre. Omul de pe tron este simbolul preotesei cea care  oferă protecţie turmelor în urma ritualurilor executate şi implicit ajută la supravieţuirea comunităţii.

 ”Milady Tărtăria poate fi privită ca preoteasa turmei, atunci când ţine tableta în mâna stângă”, se arată în lucrarea menţionată. Totodată pe aceeaşi tabletă se află şi alte simboluri, precum ”copacul vieţii”, des întâlnit în simbolistica paleolitică şi neolitică, sub forma unui brad. Pe celalte două tăbliţe, cu gaură în centru sau în partea superioară, de formă rotundă şi respectivă dreptunghică se află simboluri care, spun aceeaşi specialişti, descriu ritualuri executate în anumite momente ale anului de preoteasă. De exemplu pe una dintre tăbliţe sunt incizate un craniu de taur legat de o cupă şi un ulcior. De asemenea este prezent şi simbolul altarului şi al arderii. Pentru specialiştii sunt simbolurile unui ritual sângeros şi al unui cult al ”Mamei Pământ” legat de fertilitate şi sacrifiu pentru succesul în agricultură.  ”Sacrificiul taurului reprezintă un eveniment pentru orice societatea agrară, aşa că ritualurile legate de sacrificarea taurului fac parte din ”cunoştinţele” imprimate pe tăbliţe. (...) Cupa şi ulciorul sunt două obiecte care legate unul de celălalt  exprimă turnarea sângelui de taur în cupă, după sacrificiu”, se arată în ”Tărtăria and the sacred tablets”. Pe lângă ritualuri, simbolurile, interpetarează specialiştii pot servi drept calendar agricol dar şi calendar menstrual. În special este vorba despre cea de-a treia tăbliţă unde luna apare în trei ipostaze deasupra unor plante.  

”Este posibil ca cele trei luni să marcheze trei cicluri ale astrului şi în acest caz avem reprezentarea primăverii relaţionată cu plantele de mici dimensiuni, iar plantele de mari dimensiuni să sugereze vara, timpul culesului”, arată Marco Merlini Gheorghe şi Cornelia Lazarovici. Totodată în sprijinul celei de-a doua afirmaţii au fost aduse alte simboluri, de exemplu luna în diferite faze incizate pe suprafaţa celei de-a doua tăbliţe de formă rotundă. Nu în ultimul rând, pe cea de-a doua tăbliţă apare simbolul unui altar dar şi al unei zeiţe cu picioarele pe pământ şi braţele ridicate la cer. Mckay şi Merlini cred că este vorba despre simbolul unei cupe-altar unde erau arse diferite plante cu efect halucinogen pentru diferite ritualuri ale comunităţii. ”Forma cupei ne permite să bănuim că în interior erau arse lichide inflamabile care menţineau arderea şi probabil emana arome plăcute sau psihotropice sau care permiteau inhalarea de substanţe halucinogene”, se arată în ”Tărtăria and the sacred tablets”.

Amulete şi o moştenire religioasă

Pe scurt, specialiştii cred că tăbliţele de la Tărtăria descriau ritualuri religioase. Vorbim despre tăbliţa a doua şi a treia, cele cu gaură. Acestea, spun aceeaşi specialişti, erau purtate ca amulete la gâtul posesoarei. Ele erau transmise din generaţie în generaţie, de la iniţiat la iniţiat. Cu ajutorul lor erau păstrată ştiinţa executării ritualurilor comunităţii de-a lungul timpului. Din acest punct de vedere, tăbliţele erau ca o ”carte liturgică” a vremii. Prima tăbliţă, cea fără gaură şi care nu putea fi purtată la gât, este simbolul puterii preotesei şi ,aşa cum arată Merlini, era ţinută în mâna stângă legitimând-o, în faţa zeilor, pentru efectuarea ritualurilor. 

”Tăbliţele de la Tărtăria, aşa cum sunt prezentate în analiza noastră, sunt parte a inventarului ce a aparţinut lui Milady Tărtăria. Ele descriu un ritual liturgic. Tăbliţa 1 conţine doar scene ideografice, şi are menirea de a arăta rolul preotesei, emblema ei mitologică. Celelalte două tăbliţe conţin ”ştiinţă” privind ritualurile lunii şi calendarul feminin, semne secrete, natura şi modul de executare al anumitor sacrificii, ca şi ritualuri legate de viaţa comunităţii. Cu alte cuvinte, piesele din groapa ritualică, aparţin preotesei iar obiectele descoperite acolo sunt embleme. Tăbliţele au rolul de a păstra şi învăţa ritualuri care trebuie executate“, se arată în ”Tărtăria and the sacred tablets”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Obiceiurile cele mai bizare ale temuţilor vikingi: ce tratamente cumplite aplicau sclavelor şi cum îşi petreceau morţii

Două dintre cele mai sângeroase civilizaţii ale istoriei. Peste 250.000 de oameni omorâţi într-un singur an şi copii arşi de vii

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite