Cea mai mare catastrofă rutieră din România. Peste 40 de morţi căraţi în camioane, femei şi copii înecaţi în mâl
0
Puţini români ştiu că tragedia din Muntenegru are un corespondent sinistru într-un judeţ nordic al României. În urmă cu 30 de ani, un autobuz plin cu pasageri a rupt parapetul unui pod şi s-a scufundat într-o mlaştină adâncă de peste cinci metri.
Bilanţul victimelor a fost unul catastrofal. 48 de femei, copii şi bărbaţi au murit în apele tulburi, iar accidentul de la Botoşani ţine şi astăzi capul de afiş în topurile morţii, ca cel mai grav accient rutier din toate timpurile în România. Spre deosebire de cei decedaţi în Muntenegru, cei 48 de morţi de la Botoşani, au fost îngropaţi fără onoruri militare, pe furiş şi fără nicio amintire. În afară, poate, de cele 48 de cruci care mai străjuiesc şi astăzi drumul morţii ”Botoşani-Suceava”.
Film de groază transpus în realitate la Botoşani
Era 29 iunie 1980, ora 14.00. Zeci de muncitori botoşăneni lucrau în uzinele din Suceava, cei mai mulţi la ”Consuc”, în plină ”epocă de aur”. Toţi se grăbeau să prindă cursa şi să ajungă acasă la familie. Nu aveau de unde să ştie că nu îi vor mai vedea niciodată pe cei dragi. Era o zi de sărbătoare, iar autobuzul vechi, era încărcat la refuz.
La Dumbrăveni şoferul mai luase câţiva pasageri. În autobuzul care avea doar 40 de locuri se îngrămădeau deja 83 de pasageri. Se circula pe drumul Botoşani-Suceava, un drum cu mari probleme. În apropierea localităţii Huţani, în zona numită ”Şapte poduri”, o pană de cauciuc a aruncat 83 de oameni în ghearele morţii. Autobuzul a derapat, a rupt parapetul unui podeţ şi a căzut într-o mlaştină adâncă de peste 5 metri.
Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte. Zeci de oameni se chinuiau să iasă din apa plină de noroi. Se trăgeau unul pe altul la fund, disperaţi să scape cu viaţa. Cei care reuşeau să ajungă la suprafaţă erau prea oboşiţi, din cauza nămolului, pentru a ajunge la mal şi se scufundau înapoi. Erau femei, copii, bătrâni, bărbaţi.
”Şi acuma mă apucă aşa fiori. Eram pe celălalt sens, mergeam către Suceava când am văzut cum s-a adus. Era pană pe dreapta faţă. Am ieşit să văd, să ajut. Am rămas paralizat când am văzut cum bolborosea apa. Care ieşea ud şi plin de noroi, îl trăgeam. Şi acuma mi-o rămas aşa...nu ştiu....erau şi copii acolo„ , povesteşte nea Ghiţă, fost şofer la fosta Întreprindere de Transporturi Auto Botoşani.
Amintirea celor care au trăit, însă, pe pielea lor tragedia este înfiorătoare. Chiar şi după 30 de ani de la accident îi apucă groaza când povestesc.
”Era întuneric şi nu simţeam decât apa rece. Geamurile autobuzului au cedat şi am simţit un curent care mă împingea. Pentru câteva clipe mi-am dorit să mor dar din instinct m-am prins de ce-am apucat şi am reuşit să ies”, declara pentru Monitorul de Botoşani, Margareta Herghelegiu, supravieţuitore din autocarul morţii de la Botoşani.
”Nu pot descrie ce am văzut acolo. E prea sfâşietor. Oamenii se băteau să trăiască într-o baltă sub un pod”, susţine Gelu Vlasca, un alt şofer martor al catastrofei.
Cea mai mare tragedie rutieră din România
Marea majoritatea a pasagerilor, în special femeile şi copiii nu au mai reuşit însă să iasă. 48 de oameni au murit înecaţi. Printre aceştia se numără şi şoferul autobuzului, Ioan Aparaschivei. Iniţial acesta ar fi reuşit să iasă, dar s-a aruncat din nou să îşi salveze propriul fiu, care se afla în autobuz. Nu a mai ieşit niciodată.
Un şofer care se întorcea dintr-o excursie a oprit la Vlădeni şi a anunţat miliţia. Vestea tragediei, unică în România a ajuns până la Bucureşti. Imediat a sosit la Botoşani şi adjunctul Ministrul Transporturilor împreună cu câţiva ofiţeri superiori de securitate. Se spune că, inclusiv, Nicolae Ceauşescu a efectuat o vizită secretă la Botoşani la doar câteva zile după accident . Cele 48 de cadavre au fost scoase din baltă, abia dupa două zile. Morţii au fost urcaţi în camioane şi duşi la spitalul orăşenesc Botoşani. De aici au fost oferiţi familiilor fără explicaţii, în tăcere şi fără onoruri.
Tragedie rutieră ţinută la secret
Tovarăşii veniţi la Botoşani să investigheze şi să îi sfătuiască pe şoferi să nu mai folosească anvelope uzate la mijloacele de tranport în comun, au venit să se asigure şi că se păstrează tăcerea. Discreţia extremă, o componentă esenţială a regimului comunist a fost aplicată şi aici. Liderii ”Epocii de Aur”, nu doreau să păteze mirajul României comuniste, cu autobuze ieşite din uz, supra încărcate şi care au reuşit să ucidă în chinuri groaznice 48 de botoşăneni.
La posturile de radio locale se ştia doar că a fost un accident pe drumul Botoşani-Suceava, nu şi numărul morţilor. Doar la ”Europa Liberă”, a fost prezentat pe larg acest accident. Abia după 1990, a fost efectuată o slujbă cu preoţi pentru sfinţirea locului, iar autorităţile le-au dat voie rudelor să monteze cruci, în amintirea celor care au murit acolo. Mlaştina a fost asanată şi umplută cu pământ.
Tradiţia morţii contiuă pe drumul Botoşani-Suceava.
Au trecut 33 de ani de la cumplitul accident. S-a schimbat şi forma de guvernământ, drumul Botoşani-Suceava, rămâne însă cu acelaşi renume sinstru: ”Drumul morţii”. Partidele s-au schimat şi ele ca şi administraţiile, drumul însă arată din ce în ce mai rău iar numărul victimelor accidentelor rutiere de pe această porţiune de drum cresc alarmant. Morţi, răniţi, un drum alunecos şi din ce în ce mai deteriorat şi o crasă indiferenţă a autorităţilor. De atunci încă două microbuze cu pasageri s-au răsturnat în apropierea podului blestemat, unde există 48 de cruci şi amintirea celei mai mari tragedii rutiere din istoria României.
Se încarcă comentariile...
