Cele mai misterioase construcţii ale umanităţii. Nici astăzi nu se ştie cine le-a realizat şi de ce
0Construcţii extrem de vechi şi misterioase există în toată lumea. O parte dintre ele sunt cunoscute publicului larg şi cercetate îndelung, însă altele îşi păstrează încă secretele. Nu există încă o explicaţie clară despre modul cum au fost realizate şi care a fost rolul acestor construcţii.
De-a lungul istoriei, omenirea a ridicat diferite construcţii, de la banalele colibe şi până la catedrale sau ansambluri futuriste. Multe dintre acestea au o funcţionalitate precisă, fiind fie locuinţe, locuri de cult, de prestigiu fie spaţii pentru depozitare.
Sunt însă structuri ridicate de mâna omului încă de acum câteva mii de ani, despre care nimeni nu poate spune cu exactitate la ce au folosit sau mai ales cum au fost realizate, cu mijloacele tehnice ale vremii. O parte a acestora precum Stonehenge sunt arhicunoscute publicului şi vizitate de milioane de turişti, anual. Pe lângă acestea sunt numeroase alte structuri deosebit de vechi şi misterioase care încă nu şi-au dezvăluit secretele.
”Turnul gigantului” din Malta
Una dintre cele mai misterioase şi, totodată, cele mai vechi construcţii uriaşe ridicate de om se află în Malta. Mai precis, pe insula Gozo, în apropierea satului Xaghra se află un complex megalitic mai vechi decât piramidele şi Stonehenge (sunt păreri care arată că cele două complexe sunt contemporane). Insula Gozo este una dintre cele trei insule ale arhipelagului maltez şi se află în mijlocul Mediteranei. A fost locuită în timpul neoliticului de populaţii de origine mediteraneană venite fie din zona Asiei Mici, fie din Peninsula Italică. Aceste populaţii au ridicat la Xaghra o construcţie uriaşă din piatră numită astăzi Ggantija adică în traducere ”făcut de uriaşi”. Este vorba despre încăperi de tip absidă, semicirculare, conectate prin intermediul unui coridor lung, în zonă centrală. Întreaga construcţie este realizată din blocuri mari de piatră şi amplasată în vârful unui platou care domina regiunea. Totodată, arheologii care au studiat Ggantija sunt de părere că fiecare absidă era acoperită cu o cupolă din piatră. Propriu-zis sunt două construcţii, una sudică şi una nordică, iar întregul complex megalitic este înconjurat cu un zid, făcut, evident, tot din blocuri mari de piatră. Unele dintre acestea depăşesc cinci metri înălţime şi au o greutate de câteva tone. Construcţia sudică este mult mai veche şi mai mare. Fiecare structură are cinci abside conectate prin acel coridor, iar accesul se face prin intermediul unei ”porţi” masive din piatră.
Complexul este îndreptat către sud-est la fel ca majoritatea construcţiilor megalitice din neolotic. Legenedele locale spun că această construcţie a fost realizată de uriaşa Sasuna, care a cărat aceste pietre. Dincolo de poveşti, cercetările sistematice începute în anii 1920, continuând munca de pionierat a amatorilor din secolul al XIX lea a scos la iveală numeroase piese de cult ceea ce au dus la concluzia că toate construcţiile de la Ggantija era de fapt temple. Mai precis, două temple, în cadrul aceluiaşi complex. De altfel, în câteva încăperi au fost descoperite altare şi oase de animale.
Mai mult decât atât, în piatra complexului au fost scrijelite imagini cu animale domestice precum capre sau porci, ceea ce sugerează, spun specialişti, că era un loc de cult al comunităţii unde aveau loc sacrificii. Totodată o serie de elemente, precum marginile şlefuite înclinat a unor pietre uriaşe arată că întregul complex a avut un acoperiş. Nu se ştie însă cu certitudine care a fost rolul exact al acestui complex şi nici felul în care a fost ridicat având în vedere dimensiunile uriaşe ale pietrelor, dar şi faptul că populaţiile neolitice din Malta au folosit doar unelte din piatră. Prezenţa unor pietre rotunde în zona sitului arhologic i-a făcut pe specialişti să se gândească la un sistem folosit de populaţiile din Malta pentru a deplasa pietrele de mari dimensiuni. Mai precis, aceştia le-ar fi rulat cu ajutorul rocilor de mici dimensiuni pe distanţa mari.
Pompeiul nordului
Una dintre cele mai interesante şi misterioase aşezări umane este cu siguranţă cea de la Skara Brae, din insulele Orkney, Scoţia. Are o vechime de aproximativ 5.000 de ani şi este considerată cel mai bine conservată aşezare umană din neoliticul european. Propriu-zis este vorba despre un sat construit din piatră, semiîngropat aşezat pe malurile Golfului Skaill, din Insulele Orkney. Sit-ul a fost descoperit întâmplător în anul 1850 atunci când o furtună uriaşă a decopertat un strat de nisip, dând la iveală o locuinţă din piatră. Imediat au fost cercetate de William Watt.
Apoi după o altă furtună în 1926, alte locuinţe au fost scoase la iveală. Satul de piatră de la Skara Brae a fost supus apoi cercetărilor arheologice sistematice de către specialişti din Marea Britanie. În urma cercetărilor cu radio-carbon s-a ajuns la concluzia că satul a fost locuit în jurul anului 3200 î Hr. Triburile neolitice care au locuit în această zonă au dus o viaţă grea din cauza furtunilor, dar şi a climatului nordic. Nu aveau lemn la dispoziţie, aşa că au construit totul din piatră, într-un mod cu totul uimitor. Satul este constituit din case de piatră interconectate, legate între ele prin intermediul unui coridor principal. În total, erau 8 ”apartamente„ din piatră, dintre care 6 erau legate prin acel coridor principal, iar la al şaptelea se ajungea printr-un tunel separat. A opta casă era separată de celelalte şi avea o curte largă şi pavată în aer liber. Restul caselor erau semiîngropate.
Toate casele sunt construite din piatră brută de provenienţă locală, puse unele peste altele, fără mortar. Interiorul caselor era standardizat. Fiecare avea cufere din piatră, în centrul locuinţei o vatră, paturi, rezervoare de apă şi scaune. Toate casele au o cameră mare cu o singură intrare. Erau prevăzuteu de asemenea cu un sistem care permite închiderea uşilor prin interior. Singura casă deschisă şi închisă doar prin exterior era cea de-a şaptea, la care se ajungea printr-un tunel separat. În aceasta ua fost găsite, sub patul de piatră, rămăşiţele a două persoane adulte. Patul era inscripţionat cu simboluri probabil religioase. Totodată, în mijlocul camerei era o bucată mare de piatră în locul vetrei. În toate celelalte locuinţe s-au găsit mandibule de balenă, folosite probabil pentru susţinerea acoperişului. Satul este înconjurat de un zid de piatră.
Cei care l-au locuit erau triburi neolitice care se ocupau cu creşterea animalelor şi pescuitul. Cel mai probabil, erau specializaţi în creşterea oilor şi caprelor şi se îmbrăcau în piei şi foloseau materiale locale, adică piatra şi oasele de animale, inclusiv cele de balenă. Totodată, practicau olăritul. Deşi vasele erau lucrate cu o tehnică primitivă, aveau decoraţiuni elaborate. Chiar şi pe rocile din cadrul locuinţelor erau inscripţionate diferite simboluri. Totodată, sătenii, aşa cum arată cele 2.400 de pandantive descoperite într-unul dintre cuferele de piatră arată că aceştia purtau bijuterii colorate din oase de oaie, vacă, dinţi de balenă ucigaşă şi colţi de mistreţi.
Totodată, au fost descoperite in situ şi zaruri făcute din colţi de morsă. Specialiştii au legat existenţa acestui sat de alte construcţii megalitice din zonă. În apropiere de Skara Brae se află ”Standing Stone of Stennes”, un complex megalitic ritualic format din pietre uriaşe dispuse în formă de cerc. În imediata apropiere, se mai află un alt ”henge”, cu pietre dispuse în cerc, numit ”Inelul lui Brodgar”. Din sat, o veche alee pietruită din perioada în care satul a fost locuit pleacă spre Maeshowe, un loc unde se află un mormânt cu pasaj. Unii specialişti cred că acest sat a adăpostit o castă de preoţi şi şamani neolitici care deserveau această zonă sacră. În orice caz, Skara Brae a fost locuit timp de 600 de ani până să fie abandonat brusc. Unii spun că Skara Brae a fost un Pompei al nordului, locuitorii fiind nevoiţi să fugă în faţa unei catastrofe naturale care a dus la acoperirea cu dune de nisip a întregului sat. Situl de la Skara Brae este inclus în patrimoniul UNESCO.
Misterioasele peşteri din inima Asiei
Una dintre cele mai misterioase construcţii din lume se află în satul Shiyan Beicun, provincia Zhejiang, China. Este vorba despre peşterile Longyou, un sit cu o vechime de peste 2000 de ani, extrem de misterioasă. Nimeni nu ştie cum au putut fi construite, cine le-a construit şi mai ales de ce. Este, pur şi simplu, un complex de peşteri făcute de mâna omului în adâncul pământului, cu pereţii neteziţi şi amenajări misterioase. Aceste peşteri antropice au stat ascunse timp de două milenii. Au fost descoperite abia în 1992, atunci când un grup de localnici au vrut să testeze un mit. Se spunea că iazurile din zonă sunt fără fund, aşa că oamenii au luat o pompă hidraulică şi au drenat un astfel de iaz.
După 17 zile, au descoperit un complex incredibil de peşteri, nu mai puţin de 36 de grote amenajate de mâna omului, adică aproximativ 30.000 de metri pătraţi săpaţi sub pământ. Au fost imediat cercetate de specialişti şi sunt acum considerate cel mai mare proiect de excavare din istoria omenirii. Peşterile au fost efectiv săpate în aleurit solid, coborând mai bine de 30 de metri pe fiecare nivel al fiecărei grote. Peşterile sunt configurate sub forma unor camere separate cu poduri, bazine şi jgheaburi. Pereţii erau şlefuiţi şi poartă uma dălţilor, demonstrând fără echivoc că au fost efectiv cioplite în piatră. În piatră au fost dăltuiţi şi piloni de susţinere, iar pe rocile peşterilor se află decoraţii şi ornamente ciudate. O singură peşteră este deschisă publicului. Până în prezent, nu se ştie ce civilizaţie a realizat aceste peşteri şi care a fost motivul.=, fiind un mister şi modul cum au fost realizate.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
