Cele mai stupide războaie din istorie. Cum s-au bătut oamenii de la o patiserie, un porc şi un câine
0
Istoria a consemnat de-a lungul secolelor numeroase conflicte între state sau comunităţi umane. Unele războaie au pornit sau au avut ca pretext motive de-a dreptul stupide. Aşa s-a ajuns ca oamenii să se bată de la o patiserie sau de la un câine.
Războiul a marcat existenţa umanităţii încă din cele mai vechi timpuri. De la humanoizii paleoliticului şi până astăzi, oamenii şi-au tranşat conflictele cu ajutorul armelor. Dacă multe dintre conflicte au avut la bază dispute teritoriale, dorinţa de expansiune sau obţinerea de resurse, o parte au izbucnit de la motive sau pretexte de-a dreptul prosteşti sau bizare.
Război pornit de la casa patiserului
Unul dintre cele mai stupide războaie a avut loc în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Mexic. Poartă numele de ”Războiul patiseriei”. Totul s-a petrecut după ce Mexicul a reuşit să obţină independenţa faţă de Spania, în anul 1821. Deşi scăpaseră de dominaţia spaniolă, greul abia începuse pentru mexicani. Ţara se transformase într-un câmp de luptă pentru diferitele facţiuni politice care se luptau pentru putere. În anul 1828, în timpul unei revolte iscate cu scopul de a da o lovitură de stat, o parte a capitalei, Mexico City, a fost distrusă. Inclusiv magazinul unui renumit patiser francez, Remontel. După potolirea revoltei, Remontel a cerut despăgubiri statului mexican, solicitând 60.000 de pesos pentru distrugerea atelierului de patiserie, dar şi a micii cafenele pe care o deţinea. Guvernul mexican nici măcar nu l-a băgat în seamă. Revoltat, patiserul Remontel a cerut ajutorul regelui Franţei, Louis Philippe. Monarhul francez a reacţionat imediat, ba chiar şi-a amintit că mexicanii datorau bani Franţei, din timpul războiului de independenţă. Aşa că Louis Philippe le-a cerut compensaţii de nu mai puţin de 600.000 de pesos. Evident, guvernul mexican a respins solicitarea, drept urmare, regele Franţei a declarat război Mexicului şi a trimis o flotă impresionantă, peste ocean.
Flota franceză a blocat portul Veracruz. A fost o grea lovitură, mai ales că economia Mexicului era şi aşa şubrezită de instabilitatea politică din ţară. Mai mult decât atâţ, navele de război franţuzeşti au început să bombardeze San Juan de Ulua dar şi alte obiective importante. Abia în 1838, după ce au murit sute de soldaţi mexicani, iar celebrul general Santa Anna şi-a pierdut un picior, britanicii au reuşit să medieze acest conflict, la apelul disperat al mexicanilor. Guvernul mexican a fost de acord să plătească patiserului 600.000 de pesos, iar războiul s-a încheiat.
Porcul, cartofii şi războiul
Un alt război pornit de la un motiv cât se poate de prostesc este cel numit ”Războiul porcului” şi care s-a desfăşurat în anul 1859, între Statele Unite şi Marea Britanie. Totul a pornit de la un incident petrecut pe Insula San Juan, un petic de pământ între partea continentală a Statelor Unite şi Insula Vancouver, teritoriu disputat atât de americani, cât şi de britanici. Era mai mult o rivalitate având în vedere că pe insula San Juan se aflau deopotrivă colonişti americani, dar şi angajaţii englezi ai companiei britanice Hudson Bay Company. În vara lui 1859, un conflict spontan a pornit între americani şi englezi. Motivul: un porc şi nişte cartofi. Astfel, porcul unui irlandez care lucra pentru compania britanică a intrat în grădina unui colonist american şi i-a mâncat câţiva cartofi. Supărat, mai ales că nu era prima dată, americanul a împuşcat porcul. Irlandezul a cerut despăgubiri substanţiale pentru pierdere, însă americanul a refuzat. Discuţia consemnată a fost hilară. ”Mi-a mâncat cartofii, ce căuta porcul tău în grădina mea”, i-ar fi transmis colonistul american. La rândul său, britanicul i-ar fi reproşat că nu-şi ţine cartofii departe de porcul său. Cert este că autorităţile britanice au decis să-l aresteze pe colonistul american şi l-au închis într-un hambar pentru a-l judeca. Coloniştii americani au cerut imediat ajutorul Statelor Unite, iar Armata americană a trimis imediat o trupă în frunte cu căpitanul George Pickett pe insula San Juan.
Pickett a declarat că toată insula era proprietatea Statelor Unite şi a încercat să-l elibereze pe fermier. De cealaltă parte, britanicii au mobilizat flota. La un moment dat, trupele celor două state s-au întâlnit în faţa hambarului. Unii doreau să-l elibereze pe fermier, ceilalţi să-l pedepsească pentru uciderea porcului. Şefii celor două state au observat stupizenia conflictului dar şi posibilitatea escaladării războiului şi au ajuns la un armistiţiu, aşa că războiul s-a terminat doar cu o victimă: porcul irlandezului.
Războiul câinelui
Tot de la un animal s-a aprins şi un conflict în Balcani, la începutul secolului XX. În anul 1925, Bulgaria şi Grecia se aflau la cuţite, mai ales după Războaiele Balcanice. Cu toate acestea, nimeni nu părea să dorească războiul. Un câine fugar a reuşit să strice, însă, acest echilibru fragil. În luna octombrie, câinele unui soldat grec a luat-o la fugă dincolo de graniţă, în Bulgaria. Soldatul a plecat să-şi prindă câinele şi, fără să-şi dea seama, a trecut şi el graniţa în statul vecin. Grănicerii bulgari nu au stat prea mult pe gânduri şi au împuşcat soldatul grec care tocmai intrase, din greşeală, ilegal în Bulgaria.
A fost un motive suficient pentru greci să declare război Bulgariei. Armata greacă a fost imediat mobilizată şi a început invazia Bulgariei. Soldaţii greci au ocupat rapid câteva sate de graniţă şi au început bombardamentele asupra oraşului Petrici. Imediat, însă, Societatea Naţiunilor a intervenit şi a condamnat atacul asupra Bulgariei. O comisie internaţională a mediat până la urmă conflictul. În jur de 50 de oameni au murit în timpul acestui conflict.
Vă recomandăm să citiţi şi:
G7 „nu va recunoaşte niciodată frontierele” pe care Rusia încearcă să le modifice cu forţa
Se încarcă comentariile...
