Cele mai tragice poveşti de dragoste din istoria umanităţii. Iubirile care au durat o viaţă şi au stârnit şi războaie
0Poveştile de dragoste nu înseamnă doar lapte şi miere iar acest lucru este dovedit şi de numeroase întâmplări reale din istorie. Mulţi iubiţi au suferit toată viaţa în lipsa celuilalt sau din cauza faptului că poveştile lor amoroase nu erau acceptate şi implicit s-au terminat în mod tragic.
Dragostea reprezintă unul dintre cele mai înălţătoare sentimente trăite de om. Oferă pentru cei mai mulţi o senzaţie de euforie şi împlinire. Sunt însă şi poveşti de dragoste pline de suferinţă sau care s-au încheiat tragic. Unele au ajuns celebre în istoria umanităţii mai ales prin tragismul lor, impresionând generaţii întregi.
Iubiţi faimoşi şi neînţeleşi uniţi prin moarte
Povestea de dragoste dintre Marcus Antonius şi Cleopatra este una dintre cele mai celebre din istoria umanităţii imortalizată mai ales în lumea artelor. Este de altfel foarte cunoscută şi datorită tragediei scrise de William Shakespeare. Aparent o legendă, povestea dintre Cleopatra şi Marcus Antonius a fost cât se poate de reală. Marcus Antonius a fost un general roman celebru care a trăit în secolul I îHr. Provenea dintr-o familie importantă şi a fost unul dintre locotenenţii lui Iulius Caesar.
După moartea marelui general ucis în urma unui complot în Senatul Roman, Marcus Antonius a ajuns la puterea absolută în Republica Romană, împărţind-o cu nepotul lui Caesar, Octavianus. De fapt Octavianus stăpânea provinciile vestice în timp ce Marcus Antonius pe cele estice. Era un războinic dar şi un bun administrator. S-a îndrăgostit nebuneşte de Cleopatra regina Egiptului, fost iubită a prietenului şi mentorului său Iulius Caesar. Marcus Antonius s-a întâlnit pentru prima dată cu Cleopatra în anul 41 la Tars undeva în sudul Turciei de astăzi. Cleopatra costumată în Venus, zeiţa iubirii la romani, i-a luat efectiv minţile generalului roman. Aceştia au devenit amanţi, Marcus Antonius fiind căsătorit chiar cu sora lui Octavianus, cel alături de care împărţea puterea în Roma.
La scurt timp între Marcus Antonius şi Octavianus a început lupta pentru putere. De altfel Marcus Antonius trăia alături de Cleopatra asemeni unui monarh elenistic în lux şi plăceri, ceea ce a revoltat opinia publică la Roma. Mai mult decât atât Octavianus a reuşit prin metode mai puţin ortodoxe să facă rost de testamentul lui Marcus Antonius, prin care lăsa totul moştenitorilor săi cu Cleopatra şi totodată cerea ca trupul să să fie depus în Egipt pentru a fi mai aproape de Cleopatra. Practic pentru regina Egiptului, Marcus Antonius a renunţat la tot, inclusiv la obiceiurile şi tradiţiile romane. Indignat Senatul Roman i-a dat mână liberă lui Octavianus să poarte război cu Marcus Antonius. Cei doi s-au înfruntat la Actium într-o bătălie navală pe coastele vestice ale Greciei în 31 îHr. Octavianus şi Cleopatra au scăpat cu greu dar era evident că sunt învinşi şi că vor îndura umilinţele prizonieratului dar şi despărţirea. În vara lui 30 îHR, Octavianus a invadat Egiptul iar Marcus Antonius s-a sinucis înfingându-şi spada în trup. La rândul ei Cleopatra s-a sinucis cu ajutorul unei vipere.
Război între tată şi fiu în numele iubirii
O altă poveste de iubire foarte tragică şi foarte reală s-a consumat în Portugalia medievală. Actorii principali au fost Infantele Pedro, adică moştenitorul tronului Portugaliei şi o doamnă din suita soţiei sale, Ines de Castro. Povestea a avut loc în Portugalia secolului al XIV lea. Pedro era fiul regelui portughez Alfonso al IV lea şi era desemnat moştenitorul tronului. Tatăl său i-a adus o soţie din Castillia, Constanza Manuel de Villena. Aceasta avea în suita sa pe Ines de Castro, o tânără de o frumuseţe rară dintr-o ilustră familie galiţiană. Pedro se îndrăgosteşte de doamna din suita soţiei sale. La rândul său Ines este cucerită de frumosul prinţ portughez iar cei doi trăiesc o poveste de dragoste intensă ascunsă de ochii lumii. Cu toate acestea zvonurile au început să circule iar aristocraţia portugheză era revoltată de comportamentul prinţului. La fel şi familia spaniolă a soţiei sale, riscând implicaţii politice mai grave. Lucrurile păreau să se aşeze, într-un mod cinic, pentru cei doi îndrăgostiţi. Regina Constanza a murit, în 1345, dând naştere unui fiu, viitorul rege Ferdinand al Portugaliei. Pedro şi-a afirmat intenţia de a se căsători cu Ines de Castro.
Tatăl său Alfonso al IV lea, supărat de infidelitatea fiului care a stricat relaţiile cu familiile castilliene dar revoltat şi de accederea în funcţii tot mai înalte a fraţilor lui Ines, promovaţi de Pedro, a decis să refuze. Mai mult decât atât a alungat-o pe Ines la o mănăstire. Pedro a refuzat la rândul său orice altă propunere de soţie. Tatăl său a trimis un grup de nobili la mănăstirea unde stătea Ines crezând că va scăpa odată pentru totodeauna de frumoasa spanioloaică. Cei trei cavaleri au decapitat-o pe Ines şi i-au îngropat trupul lângă mănăstire. Înfuriat şi îndurerat peste măsură, Pedro a strâns efectiv o armată şi a început un război civil împotriva tatălui său. A pierdut războiul dar tatăl său a murit la scurt timp după. În 1357 acesta devine Pedro I al Portugaliei în locul tatălui său. I-a pedepsit crunt pe ucigaşii lui Ines. Apoi a deshumat-o, a îmbrăcat-o în haine de regină şi a obligat întreaga nobilime portugheză să-i presteze omagiu şi să o recunoască drept soţia lui şi suverană a Portugaliei. În cele din urmă i-a depus trupul într-un mausoleu.
O superă poveste de iubire, prin corespondenţă
Una dintre cele mai impresionante poveşti de iubire a istoriei lumii a fost cea dintre Abelard şi Heloise, un filosof de condiţie modestă şi o fiică de mare nobil. Este cunoscută mai ales prin moştenirea literară şi de filosofie medievală rămasă în urma legăturii dintre cei doi. Totul a început în anul 1115 în Franţa medievală. Heloise era fiica unui mare nobil francez mort în război. Tânăra se afla în grija unchiului său, puternicul Fulbert de Ile de Cite şi locuia în inima Parisului. Heloise avea 16 ani atunci când unchiul său s-a gândit să-i aducă un profesor. Şi asta în condiţiile în care tânăra se dovedise a fi o adevărată erudită cunoscând la aceea vârstă, la perfecţie, greaca, latina, evrita. Totodată era eminentă la filosofie, literatură veche şi tot soiul de ştiinţe. Pentru a-i satisface nevoie de cunoaştere unchiul său Fulbert l-a angajat pe Pierre Abelard un profesor foarte celebru de filosofie, teologie dar şi logician din Paris. Între Heloise şi Abelard, în timpul discuţiilor despre filosofie, teologie sau lucrări ale anticilor, s-a născut o poveste de iubire.
Deşi Abelard era mai mare cu 20 de ani, Heloise s-a îndrăgostit nebuneşte de el. La rândul său Abelard era dispus să rişte oricât pentru iubirea sa. Pasiunea i-a făcut să uite de faptul că relaţia lor era imposibilă din punct de vedere social, având în vedere că el era un fiu de simplu cavaler, care a şi renunţat la dreptul succesoral iar ea fiică de mare nobil. Situaţia s-a complicat în momentul în care Heloise a rămas însărcinată. Abelard a dus-o în secret să nască în provincia Bretagne. Cei doi s-au şi căsătorit în secret După ce a născut un copil, botezat Astrolabe, Fulbert, unchiul fetei, a găsit ascunzătoarea celor doi. A strâns un grup de oameni de pe domeniu, l-a prins pe Abelard şi l-a castrat. L-a aruncat apoi într-o mănăstire, acesta decizând să se călugărească. Heloise a refuzat să se mai întoarcă cu unchiul său şi a decis la rândul ei să nu mai cunoască un alt bărbat şi să aleagă calea mănăstirii. Abelard şi Heloise au continuat să se iubească până la moarte, trimiţându-şi scrisori afectuoase tot restul vieţii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
