Cine au fost, cu adevărat, hominizii din Neanderthal care ne-au împrumutat din ADN. Ne-au învăţat meşteşuguri şi erau foarte puternici
0
Omul de Neanderthal a fost o subspecie a lui homo sapiens sau omul actual în jurul căruia s-au construit numeroase mituri. Printre altele a fost considerat deosebit de primitiv, brutal şi în cele din urmă condamnat la dispariţie din cauza propriei barbarii. Oamenii de ştiinţă arată însă că multe dintre aceste consideraţii sunt false. Mai mult decât atât există, o ipoteză a încrucişării între omul de neabderthal şi homo sapiens.
Omul de Neanderthal este unul dintre hominizii situaţii pe scara evoluţiei umane. Este considerat de unii paleontologi ca o specie distinctă, în timp ce alţii spun că este o subspecie a lui Homo Sapiens, adică a omului de astăzi. Cert este că, aşa cum arată şi descoperirile arheologice, omul modern a fost contemporan al acestui hominid puternic şi priceput. Ultimul avea să piardă însă lupta pentru supravieţuire şi a dispărut definitiv acum aproape 30.000 de ani îHR.
Deşi s-au descoperit numeroase fosile de homo neandertaheliensis dar şi un număr însemnat de artefacte aparţinând acestui hominid, acest ”verişor” al omului modern rămâne un subiect de dispută şi încă un puzzle cu multe semne de întrebare. Încă de acum 150 de ani, de când au fost descoperite pentru prima dată fosile de om de neanderthal acest hominid a fost înconjurat de prejudecăţi şi supoziţii false, popularizate şi deformate şi mai mult în conştiinţa publică. Pentru cei mai mulţi omul de neanderthal a fost un hominid fără minte, care nu reuşea să articuleze decât sunete animale, care trăia animalic şi mai ales care nu avea aproape nimic uman în el. Un soi de căpcăun al preistoriei inferior omului modern.
Mai mult decât atât s-a perpetuat ideea că de fapt omul de neanderthal a pierdut lupta supravieţuirii într-o competiţie directă cu homo sapiens. Mulţi specialişti în urma cercetării sit-urilor arheologice dar şi a artefactelor au ajuns la concluzia că toate aceste prejudecăţi privind omul de neanderthal sunt nejustificate iar o bună parte a ipotezelor formate inclusiv de oamenii de ştiinţă din trecut sunt absolut greşite. Sunt numeroşi specialişti care arată că de fapt omul de neanderthal ne era superior în multe privinţe.
Misteriosul om din valea Neander
În anul 1856 la Neanderthal sau ”Valea Neander” în traducere directă, câţiva muncitori descopereau în peştera Heldhofer, în timp ce exploatau zăcămintele de piatră, un craniu şi câteva oase. Oamenii de ştiinţă a acelor vremuri şi-au dat seama că erau oase fosile ale unor oameni dintr-un trecut foarte îndepărtat. Mai mult decât atât au realizat că anatomia în special a craniului diferă din anumite puncte de vedere faţă de cea a omului modern. Geologul William King şi-a dat seama că este o altă specie de hominid, diferită de omul modern şi a numit-0 după locul descoperirii Homo neanderthalensis. Cu această ocazie oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că şi alte fosile descoperite în 1829 în Belgia şi Spania aparţineau acestui hominid. Popularizarea descoperirilor în ”Originea Speciilor” a lui Charles Darwin în 1859 a dus la alte expediţii de cercetare în Valea Neander, fiind descoperite numai în această zonă peste 400 de oase aparţinând omului de neanderthal.
Până astăzi rămăşiţele acestui hominid, dar şi sălaşurile şi creaţiiile sale tehnologice au fost descoperite în toată Eurasia, permiţându-le oamenilor de ştiinţă să poată studia acest tip de hominid deosebit de interesant şi asta în condiţiile în care a trăit în paralel cu omul modern. În urma studiilor s-a ajuns la concluzia că Omul de Neanderthal a apărut în Africa şi mai apoi a migrat în zona Europei şi Asia locuind un teritoriu întins din Marea Britanie şi până în Orientul Mijlociu. Se presupune că a existat o populaţie de peste 70.000 de indivizi. Au început să apară acum 300.000 de ani şi au supravieţuit până acum 30.000 de ani.
Vânătorii robuşti şi ultra-adaptaţi frigului
Omul de Neanderthal aşa cum a fost reconstituit pe baza scheletelor găsite era mic de statură dar foarte vânjos. Poate de două ori mai puternic decât un vânător homo sapiens. Masculii aveau o înălţime de medie de 1.64 m iar femelele 1.55 m. Aşa cum am spus erau robuşti, iar masculii ajungeau să aibă în medie 66-67 de kilograme. Mai mult decât atât specialiştii de la Institutul Smithsonian spun că aveau un nas turtit cu nări largi special construit pentru a umidifica şi încălzi aerul rece. Totodată alţi specialişti de la Muzeul de Istorie a Naturii din Statele Unite precizează că omul de neanderthal spre deosebire de alţi hominizi avea un coş al pieptului în formă de pâlnie, foarte bine sudat şi construit ca o adevărată armură osoasă pentru protecţia organelor. Totodată pelvisul şi degetele erau mult mai robuste decât la omul modern. Craniile descoperite arată că aveau pomeţii proeminenţi, la fel şi arcadele. În rest semănau cu oamenii moderni.
Se presupune că un anumit procent al oamenilor de neanderthal aveau părul roşu,pielea albă şi se presupune că inclusiv pistrui. Erau oameni perfect adaptaţi climatului foarte rece. Şi asta fiindcă au trăit în timpul Erei Glaciare. Trupul scund şi îndesat dar şi celelalte particularităţi menţionate îl ajutau să conserve căldura şi să supravieţuiască acestui mediu ostil. Forţa fizică impresionantă îi ajuta să doboare animale de talie mare, care străbăteau tundrele polare ale Europei şi Asiei. În special este vorba despre megaloceros, o specie uriaşă de cerb, bizoni, rinoceri lânoşi şi evident renumiţii mamuţi lânoşi, prada preferată a omului de neanderthal. De obicei trăiau în peşteri, fapt ceea ce le-a atras reputaţia de ”oameni ai peşterilor”. De aici au pornit şi cele mai multe ipoteze false despre omul de neanderthal considerat mult inferior omului modern, animalic, înapoiat şi fără niciun fel de organizare socială.
Maeştrii ai meşteşugului în piatră
Deşi mult timp s-a perpetuat ipoteza falsă că omul de neanderthal crea unelte şi arme din piatră foarte primitive şi inferioare celor ale populaţiilor de homo sapiens, cercetările privind funcţionalitatea artefactelor aparţinând omului de neanderthal prezintă o altă realitate. Mai precis, aceşti hominizi erau de fapt foarte pricepuţi pentru aceea perioadă. O invetigaţie arheologică organizată în Franţa în sit-ul de la Abri du Maras, pe valea Rhon-ului a demonstrat că de fapt omul modern a învăţat numeroase tehnologii de şlefuire şi cioplire a pietrei de la omul de neanderthal. Mai precis este vorba despre aşchiile Levallois, ce necesitau o deosebită pricepere. Totodată au fost descoperite tehnici complicate de prelucrare a diferite proiectile şi unelte.
Specialiştii olandezi au descoperit deasemenea unelte făcute acum 50.000 de ani în urmă de populaţiile de neanderthall din coaste de ren, asemănătoare sculelor folosite şi astăzi în meşteşugul pielăriei tradiţionale. S-a ajuns inclusiv la concluzia că până la sosirea în Europea şi probabil intrarea în contact cu populaţiile neanderthaliene, homo sapiens aveau unelte inferioare. Oamenii de Neanderthal erau şi foarte buni meşteri. Noile studii arată că reuşeau să facă unelte în doar câteva ore, în timp ce oamenii moderni aveau nevoie de câteva zile. Totodată cunoşteau o tehnologie de topire a sevei de mesteacăn prin încălzire. Produsul era un soi de lipici puternic folosit pentru a întări înmănuşarea capetelor de topor din piatră şi a vârfurilor de suliţă.
Vânători profesionişti
În urma cercetărilor dar şi a testării funcţionalităţii armelor folosite de neanderthalieni, adunate pe de aproxiamtiv 350 de sit-uri arheologice, s-a ajuns la concluzia că aceştia erau vânători profesionişti. Deosebit de eficienţi şi specializaţi în doborârea animalelor de mari dimensiuni precum mamutul. Evident foloseau şi strategii complexe pentru a ademeni şi doborâ cu riscuri minime uriaşii stepelor îngheţate. Omul de neanderthal faţă de ”vărul” său homo sapiens prefera să atace animalele în grupuri şi frontal, direct. Homo sapiens îşi dobora prada, de obicei de la depărtare, cu arcuri şi suliţe, uneori chiar praştii. Ceea ce făcea ca prada să moară chiar şi în câteva ore, de la sângerare, fiind urmărită uneori kilometri întregi de vânători.
Spre deosebire omul de neanderthal organizat în cete ataca direct prada, înfingând lancea în trupul animalului. Asta ducea la o vânătoare mult mai rapidă şi eficientă, animalul fiind ucis pe loc. S-a avansat ideea unui război primitiv, la scară largă, între neanderthalieni şi homo sapiens. Unii savanţi, mai ales de la începutul secolului XX credeau că astfel neanderthalienii şi-au găsit sfârşitul, ucişi de oamenii moderni,mai inteligenţi. În realitate, noile studii, mai ales cele bazate pe funcţionalitatea armelor şi pe caracteristici anatomice, arată că omul modern avea puţine şanse de victorie în faţa unui om de neanderthal sănătos şi în luptă faţă în faţă.
Părinţi iubitori, capabili de conversaţie şi artişti
Deşi s-a crezut mult timp că omul de neanderthal era o brută fără urmă de empatie şi cu o inteligenţă limitată studiile recente propun o altă abordare. Omul de neanderthal avea un creier sufiecient de mare şi capabil de raţiune. Se crede că aceşti hominizi trăiau în clanuri şi că exista o coeziune importantă între membrii clanului. Cele mai bune dovezi sunt reprezentate de ”mormintele” neanderthalienilor. În peştera " La Chappele-aux Saints", în Franţa, s-a găsit scheletul unui om de Neanderthal ce a murit acum 50 000 de ani, iar membrii comunităţii i-au acordat toată grija, scheletul fiind poziţionat cu braţele încrucişate pe piept şi un inventar sumar, inclusiv urme de seminţe, ceea ce arată că au fost depuse diferite plante în jurul său. Din lut i-a fost demarcat, un soi de coşgiuc.
La Roc de Marsal, tot în Franţa a fost descoperit trupul unui copil, scheletul fiind vechi de aproape 70.000 de ani. Copilul avea doar 3 ani când a murit, arată studiile. A fost depus în poziţie fetală iar trupul i-a fost acoperit cu flori. Totodată alte morminte arată că oamenii de neanderthal îi îngrijeau pe bătrâni şi pe oamenii răniţi sau născuţi cu diformităţi. Mulţi defuncţi au trăit şi câte două decenii cu diformităţi sau diferite afecţiuni care limitau mişcarea şi îi făceau să depindă de ceilalţi membrii au grupului, precum artita. Există dovezi care duc cu gândul la un adevărat cult al strămoşilor la omul de neanderthal. Mai mult decât atât Centrul de Paleontologie şi Originile Evoluţioniste din Universitatea din York a demonstrat că omul de neanderthal era foarte ataşat de progeniturile sale. Iar mormintele sunt din nou cele mai bune dovezi.
Neanderthalienii îşi îngrijeau copii bolnavi până la moarte, iar locurile de îngropăciune erau mai elaborate şi mai bine organizate decât ale adulţilor. Există dovezi că aceşti hominizi trăiau organizat, după o anumită structură şi ierarhie socială. Studiile efectuate inclsuiv cu aparatură medicală performantă pe un craniu de om de neanderthal descoperit la peştera Kebara din Israel arată că aceşti hominizi foloseau limbajul articulat. Este vorba despre craniul unui individ de acum 60.000 de ani, care din punct de vedere anatomic era capabil să vorbească, să se înţeleagă cu membrii clanului. Adică, nu scotea doar sunete animalice, cum se credea. Nu aveau capacităţile de articulare ale omului modern, dar reuşeau să se înţeleagă perfect, cu ajutorul limbajului. Aceste clanuri trăiau în reţele complexe de peşteri, precum cele de la Gibraltar, cu spaţii separate destinate diferitelor activităţi. Noile teste au demonstrat cu această ocazie că oamenii de neanderthal erau omnivori şi chiar reuşeau să gătească hrana şi chiar să o condimenteze, cu diferite plante aromatice. Totodată noile dovezi indică că omul de neanderthal era inclusiv preocupat de aspectul său.
La Murcia, într-un sit din sudul Spaniei s-au găsit pigmenţi pe scehelete. Unii specialiştii au ajuns la concluzia că nu era doar un ritual funerar ci şi o practică cotidiană. Adică, omul de neanderthal se înfrumuseţa pictându-şi trupul cu pigment negru şi roşu. Totodată în numeroase sit-uri, mai ales in zona asiatică s-au găsit dovezi ale unor posibile obiecte de podoabă, în mare parte făcute din scoici şi pene. Nu în ultimul rând, omul de neanderthal ar fi avut şi preocupări artistice. În Spania, în peştera de la El Castillo se presupune că picturile rupestre din această locaţie ar fi fost opera omului de neanderthal. Şi asta după ce în grotă au fost descoperite artefacte aparţinând omului de neanderthal, de acum 40.000 de ani.
Totodată la Krapina în Croaţia şi la Divje Babe în Slovenia s-au descoperit oase cu găurele sub forma unor instrumente muzicale. De altfel în urma acestor descoperiri s-a ajuns la concluzia că oamenii de neanderthal sunt cei care au creat primele istrumenete de suflat din istorie. Doada supremă că oamenii de neanderthal aveau o gândire abstractă îl reprezintă simbolul, sub forma unor noduri şi grilaje de pe un perete al peşterii Gorham din zona Gibraltarului.
Omul de neanderthal şi omul modern
Cele două specii humanoide au fost contemporane o bună perioadă de timp şi cu siguranţă s-au întâlnit. O demonstrează o serie întreagă de descoperiri arheologice. Homo sapiens sau omul modern nu a convienţuit masiv alături de omul de neanderthal, nu sunt dovezi în acest sens. Probabil s-au şi războit după cum arată o serie de schelete descoperite şi care poartă leziuni cicatrizate provocate de suliţe aparţinând ambelor culturi. Totodată s-au influenţat în unele cazuri, spun specialiştii. Omul modern a învăţat de la celălalt humanoid anumite tehnologii de prelucrare a uneltelor şi armelor din piatră în timp ce neanderthalienii au învăţat de la homo sapiens în special elemente de exprimare artistică şi abstractizare.
Mai mult decât atât expertul Erik Trinhaus crede că homo sapiens s-a împerecheat cu neanderthalienii, la o anumită scară. Cercetătorii de la Neanderthal Genome Project au descoperit că 2.5 % din genomul uman este format din ADN neanderthalian. Acest lucru este valabil însă pentru zona Euroasiatică ceea ce i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să creadă că a fost rodul împerecherilor între cele două specii. Este exclusă ipoteza ca omul de neanderthal să fi fost o treaptă de evoluţie în formarea omului modern. Au fost două specii care au trăit în acelaşi timp, o bună perioadă de timp. Specialiştii de la American Journal of Human Genetics au descoperit faptul că ADN-ul de la neanderthalieni este o sursă importantă de variaţie în trăsăturile omului modern.
Omul de neanderthal, victimă a supra-specializării, condiţiilor climatice sau a unei erupţii vulcanice
Omul de Neanderthal a dispărut acum 30.000 de ani în urmă iar ultima sa redută a fost Gibraltarul. Au fost avansate numeroase ipoteze privind dispariţia sa. Unii au spus că oamenii moderni, mai numeroşi, mai inteligenţi i-au omorât într-un adevărat genocid preistoric. Alţii spun că au fost seceraţi de o serie de boli, o epidemie. O mică parte au ajuns la concluzia că au fost omorâţi de glaciuaţiune. Ultima ipoteză este total falsă având în vedere că omul de neanderthal a supravieţuit fără probleme la două glaciaţiuni Wurm şi Riss şi totodată era perfect adaptat frigului. Totodată şi celelalte ipoteze au fost respinse. O variantă destul de acceptată de oamenii de ştiinţă în ultima perioadă este cea a unei catastrofe naturale care a dus la dispariţia acestei populaţii, puţin numeroase de altfel. Se presupune că totul a avut legătura cu erupţia vulcanului Campi Flegrei din zona Neapole.
Această erupţie a avut loc acum 40 000 de ani şi a fost catastrofală. Erupţia a afectat toată Europa Centrală şi de sud-este, Mediterana. Cenuşa vulcanică a acoperit zone uriaşe, vegetaţia şi fauna a fost distrusă iar norii de cenuşă au blocat lumina soarelui. Efectele s-au întins din Scandinavia până în Africa de Nord. Vegetaţia a avut nevoie de câteva sute de ani pentru a-şi reveni. Se presupune că această erupţie a pus punct călătoriei omului de nenaderthal în istorie.
O mare parte au murit în timpul erupţiei sau după, afectaţi de cenuşa vulcanică şi de lipsa hranei. Populaţia a scăzut dramatic. Totodată sfârşitul erei glaciare a venit cu probleme de adaptare pentru neanderthalieni. Aceştia erau ultra-specializaţi la clima rece şi acum se confruntau cu o nou realitate. Homo sapiens se înmulţea mai rapid, era mai adaptabil, mai rapid şi a reuşit să supravieţuiască acestor vremuri grele. Omul de neanderthal a pierdut însă această luptă cu supravieţuirea.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
