Cine a fost personajul care l-a împins la sinucidere pe Decebal. Era un soldat din Macedonia decorat pentru vitejie
0Regele Decebal, ultima căpetenie importantă a dacilor, s-a sinucis la finele celui de-al doilea război daco-roman. A fost urmărit şi încercuit de o unitate militară romană. Cel care l-a determinat pe regele dac să-şi curme viaţa pentru a nu îndura umilinţa prizonieratului a fost un soldat roman, înrolat din Macedonia în unităţile de cavalerie.
În anul 106 d HR, în urma a două războaie epuizante pentru ambele tabere, romanii cucereau Dacia regelui Decebal. Căpetenia războinică a triburilor barbare din nordul Dunării a pierdut capitala Sarmisegetusa, cucerită şi ocupată de romani şi a fugit către est, într-o încercare disperată de a trece munţii în ţinuturile războinicilor carpi. A fost însă urmărit şi încolţit de o trupă romană de cavalerie.
Deşi a încercat să-şi piardă urma într-o pădure, un cercetaş roman, cu mare experienţă şi decorat pentru curaj sub doi împăraţi romani aproape l-a prins determinându-l pe mare rege barbar să-şi curme zilele pentru a nu îndura umilinţa prizonieratului. Acelaşi soldat, mândru că a reuşit să-l prindă pe Decebal îi va tăia capul şi mâna dreaptă pentru a-şi dovedi isprava în faţa împăratului Traian.
Pentru acest lucru va fi recompensat de împărat şi îşi va permite către sfârşitul vieţii o stelă funerară prin care să-şi lase mărturie urmaşilor întreaga sa carieră. Soldatul se numea Tiberius Claudius Maximus iar faima sa este legată în mare parte de capturarea regelui Decebal. Întreaga poveste a morţii lui Decebal dar şi a celei mai strălucite fapte de arme a lui Tiberius Claudius Maximus a rămas săpată adânc pe stela sa funerară dar şi pe metopele columnei lui Traian.
Povestea unui legionar din Phillipi, Macedonia, scrisă în piatră
Despre decurionul (n.r. comandant a zece oameni într-o ala de cavalerie), Tiberiu Claudius Maximus nu am fi ştiut nimic dacă nu şi-ar fi comandat încă din timpul vieţii, aşa cum ne arată şi o inscripţie în acest sens, un monument funerar. Pe stela funerară a cerut să fie gravată, cea mai importantă faptă de arme a sa, uciderea unui rege barbar dar şi întreaga sa carieră militară, bogată de altfel şi plină de fapte de vitejie. Această stelă funerară a fost descoperită lângă oraşul antic Phillipi, din Macedonia actuală. Mai precis, aşa cum arată specialistul Michael Speidel în studiul intitulat ”The Captor of Decebalus a New Inscription From Philippi”, monumentul funerar a fost găsit în 1965, accidentul, pe ogoarele de lângă satul Grammeni, situat la nord-vest de anticul Phillipi. Monumentul funerar a fost cercetat şi acum se află în muzeul de la Kavala, un oraş-port din Macedonia. Aşa cum arată şi Speidel acest monument conţine la modul cel mai detaliat cariera militară a unui soldat roman. Propriu-zis este vorba despre o stelă funerară din marmură cu inscripţii în latină şi sculptură în relief, ce prezintă cariera şi faptele de arme lui Tiberius Claudius Maximus.
Textul inscripţiei a fost tradus în felul următor. ” Tiberius Claudius Maximus, veteran, şi-a comandat acest monument încă din timpul vieţii. A servit ca soldat în Legio VII Claudia Pia Fidelis, a fost făcut questor equitum, apoi singularis al legatului legiunii, apoi vexillarius a trupelor din aceea unitate, a fost decorat de împăratul Domiţian pentru vitejie în războaiele cu dacii, a fost făcut duplicarius în Ala II Pannoniorum de împăratul Traian şi a devenit mai apoi exploratores( n.r. un soi de cercetaş) în războaiele cu dacii şi a fost de două ori decorat pentru curaj în războaiele cu dacii şi mai apoi cu parţii şi a fost făcut decurion în aceeaşi ala pentru că l-a capturat pe Decebalus şi fiindcă i-a dus capul la Ranisstorum. A fost lăsat la vatră în mod onorabil ca voluntarius de consulul comandant Terentius Scaurianus, al armatei din provincia Mesopotamia Nova” . Povestea sa laconică, dar detaliată pentru un monument funerar a fost interpretată mai apoi de specialişti.
Tiberius Claudius Maximus, cetăţeanu roman de la Phillipi
Specialiştii, precum Speidel, consider că Tiberius Claudius Maximus era originar din Phillipi, Macedonia. A fost recrutat din această zonă şi a fost mai apoi lăsat la vatră în localitatea de origine, o practică întâlnită, mai ales că era un soldat cu multe realizări. ”A şaptea legiunea claudiană în care Maximus s-a înrolat, a fost transferată în anul 66 d Hr, din Dalmaţia la Viminacium, în Moesia. Ca o legiune din Moesia, acum aparţinea părţii de est a unuia dintre cele două districte majore de recrutare ale imperiului. Deci, se presupune că recruţii din Macedonia erau în primul rând incluşi în legiunile staţionate în această regiune, iar Maximus se prea poate să se fi născut chiar la Phillipi”, spune Speidel în studiul amintit. Mai precis, Maximus s-ar fi născut în Colonia Iulia Augusta Philippensis, o colonie de veterani romani fondată în anul 42 d HR şi extinsă de împăratul Octavian Augustus.
Se bănuieşte că Tiberius s-a născut în jurul anului 65 d HR şi că s-a înrolat în jurul vârstei de 19-20 de ani în Legio VII Claudia Pia Fidelis. În orice caz, era cetăţean roman, altfel nu s-ar fi putut înrola într-o legiune ci într-o trupă auxiliară. De altfel şi numele indică cetăţeania romană prin naştere şi se bănuieşte că era urmaşul unei familii de veterani italici stabiliţi în acestă colonie din Macedonia, şi asta fiindcă în acea perioadă doar aproximativ 15 % din populaţia imperiului deţinea cetăţenia romană. După înrolare, Tiberius a fost repartizat unui detaşament de cavalerie legionară şi a urmat un program de instrucţie dură. Făcea parte dintr-un contigent de 120 de cavalerişti, ca trupe de suport ale legiuni. Cert este că a făcut faţă cu brio.
Un soldat viteaz cu multe decoraţii
Aşa cum arată şi inscripţia a fost avansat în mod treptat, un lucru important,mai ales că era de condiţie modestă şi nu beneficia de sprijin din partea unor personaje influente cum era cazul recruţilor din ordinal ecvestru. Prima data devine quaestor equitum adică un trezorier al companiei de cavalerie a legiunii. O altă misiune onorabilă pe care Tiberius o îndeplineşte este aceea de bodyguard al comandantului legiunii. Era o misiune acordată doar celor mai buni şi de încredere soldaţi ai legiunii. Mai precis îndeplineşte rolul de singularis legati legionis adică membru al gărzii personale de cavalerie a comandantului. Tiberius urcă în al doilea rang ( n.r. rolul de gardă personală nu era un rang military propriu-zis) şi este numit vexillarius adică purtător de steag. Era o poziţie superioară celorlalţi soldaţi şi era plătit dublu faţă de un cavalerist obişnuit. Evident funcţia implica responsabilitate şi mult curaj în luptă. De altfel Tiberius nu ducea lipsă de curaj şi pricepere în luptă şi în timpul primelor conflicte cu dacii, din timpul împăratului Domitian, ajunge să fie decorat.
Participă cel mai probabil la ambele bătălii de la Tapae din 87 d Hr şi 88 d HR. În prima reuşeşte să supravieţuiască şi dă dovadă de curaj iar în a doua face la fel. Tocmai de aceea este decorat în două rânduri de împăratul Domitian, pentru curaj în luptă. Împăratul Traian îi vede calităţile şi vrea să i le pună în valoare. Îl transferă de la contigentul de cavalerie al legiunii acolo unde era limitat doar ca unitate de suport, la Ala II Pannoniorum, o unitate de elită în rândul trupelor auxiliare. Aici devine duplicarius, un ofiţer de rang inferior în cadrul unităţii şi este plătit dublu faţă de un cavalerist obişnuit. Tiberius nu înşeală încrederea oferită de Traian şi se distinge în războaiele dacice din 101-102 d HR şi 105-106 d HR. Mai precis ajunge să facă parte dintr-un corp de exploratores, un soi de cercetaşi de elită, trimişi în teritoriu inamic pentru a testa terenul şi uneori forţa duşmanului.
Erau trupe rapide şi foarte eficiente, formate din cavalerişti cu experienţă. În acest contingent Tiberius Claudius Maximus era duplicarius exploratores, al doilea la comandă în cadrul unui detaşament de probabil 300-400 de oameni. ”În fiecare unitate operaţională a armatei romane, anumiţi ostaşi erau însărcinaţi cu recunoaşterea în teritoriul inamic. O armată plecată în misiune de cucerire, avea un detaşament special de cavalerişti exploratores cu un comandament propriu. În teritoriul inamic ei călăreau în faţa coloanei în marş, iar în tabără, liniile lor se aflau chiar lângă poartă. (…) Maximus nu indică rangul său ca explorator, cel mai probabil fiindcă a rămas acelaşi de dinainte; era duplicarius exploratorum, al doilea la comandă în cadrul trupei”, scria Speidel.
Cea mai importantă faptă de arme a lui Tiberius Claudius Maximus
Cea mai importantă faptă de arme a soldatului roman a fost lăsată posterităţii chiar pe stela sa funerară. Este vorba despre urmărirea şi prinderea unui mare rege barbar. Este vorba despre căpetenia dacilor, Decebal, în anul 106 d HR, după cucerirea cetăţii Sarmisegetusa, de legionarii romani. Scena este surprinsă şi pe columna lui Traian. Pe stela funerară comandantă de Tiberius Claudius Maximus, scena este înfăţişată în felul următor. Maximus apare călare, cu sabia în mână. Are şi un scut dar şi două suliţe. Decebal stă întins pe spate ţinând o sica în mână( n.r. pumnal curb). ” Tocmai îli tăiase gâtul şi cădea pe spate, rănit mortal, sabia îi cădea din mâna dreaptă, în timp ce cu stângă îşi apăsa stomacul”, descria lşi Speidel scena. Pe columna lui Traian scena ”vânătorii” lui Decebal este mai complexă. Detaşamentul de exploratores este trimis să-l prindă cel mai probabil viu pe regele Decebal. Ar fi fost trofeul suprem pentru împăratul Traian.
Regele Decebal este ajuns într-o regiune împădurită, oamenii săi sunt ucişi de cavaleriştii romani, iar căpetenia dacă încolţită, de Tiberius Claudius Maximus, care-l urmăreşte călare, se sinucide, tăindu-şi gâtul cu sabia sa curbă. ” Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier îşi curmă zilele”, scria istoricul latin Dio Cassius. Pentru a dovedi că a reuşit să-l captureze pe regele dac, Tiberius taie capul şi mâna dreaptă a regelui dac şi le duce personal la Ranisstorum acolo unde se afla tabăra militară a împăratului Traian. Pentru această faptă de arme, Tiberius este ridicat la rangul de decurion.
Era un grad ofiţeresc de cavalerie. Decurionul comanda o ”turma” de cavalerie, formată din 30 de cavalerişti. De altfel aşa cum spune şi Speidel, Tiberius a fost cel mai probabil lăudat de împărat în faţa întregii armate pentru fapta sa de arme. După războaiele daco-romane Tiberius Claudius Maximus îşi continua cariera şi participă la războaiele lui Traian cu parţii, în Orient. Şi aici, Tiberius se remarcă prin curaj în luptă şi primeşte noi decoraţii. De altfel aşa cum arată şi inscripţia, după ce a îndeplinit numărul de ani( n.r. 25 de ani), de serviciu military, Tiberius continua ca voluntar în Orient, dar în cele din urmă este lăsat la vatră şi se retrage la Phillipi, oraşul său natal.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Războaiele daco-romane prezentate sub formă de machete, la Muzeul Judeţean Buzău
Se încarcă comentariile...
