Cum au apărut energizantele. Istoria milenară a băuturilor care ne dau aripi
0
Băuturile energizante sunt foarte la modă în lumea contemporană şi par o invenţie relativ recentă. Cu toate acestea, consumul de substanţe şi băuturi energizante este atestat încă din antichitate, mai ales la soldaţi şi gladiatori.
Băuturile energizante sunt astăzi o modă mai ales în rândurile petrecăreţilor care vor să reziste cât mai mult în cluburi, dar şi a celor care lucrează în ture prelungite sau de noapte. Energizantele sunt considerate în mare parte ca băuturi cu risc mare pentru sănătate mai ales dacă sunt consumate excesiv, în special din cauza cantităţilor mari de cofeină, zahăr şi taurină.
Specialiştii spun însă că energizantele nu sunt ceva nou sub soare. Încă din antichitate, aproape pe toate continentele s-au consumat băuturi energizante, Spre deosebire de cele contemporane, acelea erau însă sută la sută naturale. Unele dintre acestea ar fi avut efecte miraculoase pentru creşterea nivelului de energie şi concentrare, în special la soldaţi şi gladiatori.
Energizantele de astăzi, o invenţie japoneză
Energizantele contemporane, multe dintre acestea produse de brand-uri faimoase, au la bază un produs japonez. Mai precis, este vorba despre Lipovitan D, o băutură produsă de japonezi în 1962.
Acest produs energizant a fost conceput în timpul marii reconstrucţii economice de după Al Doilea Război Mondial şi era folosit în special de muncitori pentru a face faţă turelor lungi. Ingredientul principal al Lipovitan era taurina. Tot pe bază de taurină, în zona asiatică a apărut Krating Daeng un mix de taurină, cu cafeină şi vitamina D.
În anii 80 aceste energizante asiatice au fost descoperite de omul de afaceri austriac Dietrich Mateschiz în Bangkok. Acesta a fost uluit de efectele lor, a făcut un parteneriat cu compania Krating Daeng şi a adus aceste produse în Europa, transformându-le într-un brand celebru astăzi, pe piaţa mondială, cunoscut sub numele de Red Bull.
La finele anilor 90, energizantele cucereau lumea. Părea o invenţie nouă. Din punctul de vedere al ingredientelor, era nouă, dar ca şi concept, avea o vechime de cel puţin două mii de ani.
Energizantele antice
Unul dintre cele mai vechi energizante cunoscute în istorie a fost produse de grecii antici, cel mai probabil încă din secolul al VIII lea îHr. Se numea oxymel şi era la modă mai ales în zona Atenei. Era făcut dintr-un amestec de apă sau vin cu miere, oţet şi ierburi.
Din păcate nu se ştie cu exactitate ce ierburi foloseau vechii greci. Cert este că oxymel funcţiona atât ca medicament, rămânând popular până în Renaştere, dar şi ca energizant, folosit atât de fermierii greci, dar mai ales de soldaţi în timpul marşurilor lungi sau a bătăliilor.
Inamicii tradiţionali ai grecilor, perşii aveau la rândul lor o băutură energizantă care ar fi făcut minuni mai ales când era vorba de activităţi epuizante şi prelungite. Această băutură iraniană se numea sekanjabin şi era o combinaţie de miere cu oţet plus alte ingrediente, astăzi necunoscute.
Cu toate acestea romanii au avut cea mai faimoasă băutură energizantă din antichitate. Se numea posca şi era considerată un adevărat tonic care energiza şi totodată potolea setea. Posca era făcută dintr-un amestec de vin amar cu oţet şi coriandru. Uneori era lungită cu apă.
Posca este atestată din timpul Republicii Romane şi era consumată mai ales de soldaţi. Gladitorii din Roman Antică consumau la rândul lor băuturi energizante asemănătoare poscăi. Cu toate acestea pe lângă oţet era adăugată şi cenuşă, obţinută din plante calcinate şi sfărâmate.
Mate, darul zeiţei lunii
Una dintre cele mai vechi şi apreciate băuturi cu efect energizant este mate, un ceai tradiţional în anumite zone ale Americii de Sud. Ceaiul de mate este realizat din ilex paraguariensis, o plantă originară din zona Paraguayului de astăzi.
Ceaiul de mate este foarte bogat în cafeină şi ca atare are un puternic efect energizant. Este băut din nişte recipiente speciale cu ajutorul unei bombilla. Mate este consumat de populaţiile guarani şi tupi, triburi de indigeni, încă de dinaintea cuceririi spaniole şi portugheze a continentului sud-american.
Mate este o băutură foarte populară în zona Paraguayului şi Argentinei, dar şi în alte părţi ale Americii de Sud, fiind consumată de obicei fierbinte. Băştinaşii cred că plantele de ilex au fost oferite omenirii de zeiţa lunii tocmai pentru a le spori inteligenţa.
Stimulentele din Asia
Cele mai cunoscute dar şi cele mai consumate băuturi cu efect energizant provin din Asia şi au o tradiţie seculară. Este vorba despre ceaiul negru şi cafea. Cafeaua, de exemplu, ar fi fost folosită pentru prima dată în Etiopia, în evul mediu. Mai precis, aşa cum spun legendele, un păstor de capre Kaldi a descoperit efectul energizant al boabelor de cafea culese de pe platourile etiopiene.
Zvonul s-a răspândit către est, iar cafeaua a ajuns cunoscută în Peninsula Arabică. Cultivarea arborilor de cafea în Peninsula Arabică a fost atestată pentru prima dată în secolul al XV-lea, iar până în secolul al XVI-lea a ajuns cunoscută deja şi în Siria, Persia, Turcia şi Egipt. Popoarele arabice şi turcice au făcut o pasiune pentru cafea, mai ales datorită proprietăţilor sale energizante. Cafeaua a ajuns în Europa abia în secolul al XVII-lea.
La rândul său, ceaiul negru a fost descoperit în China la mijlocul secolului al XVII lea. Până în acel moment era consumat ceaiul verde. Povestea spune că o armată din Jianxi a intrat în provincia Fujian şi a campat lângă o plantaţie de ceai. Prezenţa armatei a produs o întârziere în producţia de ceai, iar frunzele plantei au fost lăsate la soare prea mult timp. Oxidarea prelungită le-a oferit o culoare întunecată, aproape neagră.
Pentru a salva frunzele de ceai, fermierii le-au pus pe grătare afumate cu lemn de pin, conferind ceaiului o aromă uşoară de fum. Aşa a luat naştere Lapsang Souchong, primul ceai negru. Observând proprietăţile sale, mai ales cu valoare energizantă, ceaiul negru a fost produs pe scară largă şi s-a răspândit în multe părţi ale lumii.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
