Cum a fost mazilit Petru Cercel de boieri pentru că a îndrăznit să-şi scoată principatul din obscurantism. Istoria celui mai pro-european voievod român
0
De-a lungul istoriei românilor au existat şi voievozi care s-au desprins de tradiţiile balcanice şi au încercat să modernizeze principatele. Au avut contacte în Europa şi au desfăşurat o politică administrativă progresistă îndreptată împotriva înapoierii şi orientalizării societăţii româneşti.
Într-o lume medievală românească dominată de tradiţionalism, dogmatism şi mai târziu şi influenţe orientale, au apărut şi personalităţi progresiste, care au încercat să curme obscurantismul dar şi conducerea exclusiv cutumiară a statului şi a justiţiei.
Este vorba în special despre voievozi cărturari, cu o bogată cultură dar şi cu numeroase contacte în lumea vest-europeană. De cele mai multe ori opera lor reformatoare s-a izbit de tradiţionalismul boierilor şi clerului român care nu dorea să-şi piardă în special privilegiile.
Aventurierul din Europa ajuns voievod
Unul dintre cei mai pro-europeni şi progresişti voievozi români a fost efemerul domnitor Petru Cercel. A domnit doar doi ani în Ţara Românească, în perioada 1583-1585, dar a rămas cunoscut pentru încercările sale de a reforma pe principii moderne statul medieval de la sud de Carpaţi. Petru Cercel a fost fiul din flori al voievodului muntean Pătraşcu cel Bun şi fratele vitreg al lui Mihai Viteazul. Acest lucru îl afirmă şi Mehmet Paşa atunci când se îndoia de legitimitatea lui Petru Cercel, ”nu putea fi legitim din moment ce zisul Pătraşcu avea de obiceiu zece sau douăsprezece concubine”. Cert este că Petru Cercel se naşte în 1545. Ar fi bastardul lui Pătraşcu cel Bun cu Voica din neamul boieresc al stăpânilor de la Slătioare. Numele său real a fost Petru Pătraşcu sau cum se iscălea singur Petru Dimitrie.
A primit porecla de Cercel după o perlă pe care o purta agăţată în ureche. Vechi cronicari spun că Petru Cercel a avut o viaţă aventuroasă până să ajungă pe tronul Ţării Româneşti. A început prin a sta doi ani la turci, trimis drept gaj de tatăl său pentru obţinerea domniei. ” Şi pe el care era în vârstă de 10 ani l-au trimis la curtea turcului din Constantinopol”, scria într-un raport cardinalul de Granvela la 25 decembrie 1579. După moartea tatălui său în 1557, Petru Cercel petrece o perioadă de prizonierat în Rhodos apoi pribegeşte prin Caramania, Cipru şi în cele din urmă Alep. În 1571 ajunge la Constantinopol şi se pregăteşte să ia tronul răsturnându-l pe Alexandru al II lea Mircea dar eşuează. Urmează o adevărată aventură europeană pentru Petru Cercel. Acesta pribegeşte prin Transilvania, Polonia, Italia şi Franţa. Ajunge inclusiv la curtea regelui Henric al III lea al Franţei.
Aici se pare, acesta a făcut parte din grupul de protejaţi ai lui Henric al III lea, un homosexual notoriu, numiţi ”les mignons”( n.r drăguţii). De altfel se spune că perla de la care i s-a tras porecla,i-a fost dăruită de regele francez. Tocmai de aici au apărut bănuielile că inclusiv Petru Cercel ar fi avut înclinaţii homosexuale. Acest aspect este contrazis de alte mărturii care îl arată iubitor de femei. Mai mult decât atât Henric al III lea a intervenit pe lângă sultan sprijinindu-i candidatura lui Petru Cercel la tronul Ţării Româneşti, prin intermediul ambasadorului său în Imperiul Otoman Jacques de Germigny. De altfel Petru Cercel era un bărbat frumos, care i-a impresionat pe contemporani chiar şi în perioada pribegiei sale prin Italia. ”Era atunci în vârstă de 36 de ani, de un foarte frumos aspect fizic şi de frumoasă şi regală prezenţă, care nu se putea ascunde cu toate că era îmbrăcat sărăcăcios; purta apoi părul lung ce-i cădea pe spate, făcându-l şi mai maiestos, în măsură de a deştepta curiozitatea pentru a şti cine este”, scria Franco Sivori, un italian care l-a cunoscut în aceea perioadă.
Sfetnici italieni, canalizare şi apă curentă
Aşa că după ani de aşteptare şi alte călători prin Veneţia de exemplu, Petru Cercel în 1583, ajunge voievod al Ţării Româneşti. Primeşte sprijin de o mie de ducaţi inclusiv de la dogele Veneţiei, pentru a obţine tronul de la Constantinopol. Istoricii l-au considerat un voievod progresist. Cunoştea mai multe limbi străine, era cult şi scria poezii. Era de asemenea apropiat de cultura vest-europeană şi a încercat să modernizeze principatele. ”Petru Cercel era un spirit larg, voia să introducă o sumă de inovaţii. Avea în jurul lui francezi şi italieni, cum era de pilă secretarul Berthier, care îl însoţise chiar din ordinul regelui Henric al III lea.”, preciza Constantin C. Giurescu.
Propriu-zis Petru Cercel dorea să modernizeze cancelaria şi administraţia Ţării Româneşti, după model franţuzesc şi italian. Totodată se preocupă de primele lucrări edilitare. Fac amenajări de care nici nu se auzise în Principatele Române. De exemplu a adus apă curentă în oraş, pe olane, aşa cum văzuse în Italia. Totodată a încercat să facă şi un soi de canalizare în Târgovişte. Totodată face un frumos palat domnesc, ridicat după model occidental. ”La Târgovişte el a înconjurat palatul domnesc cu grădini frumoase ”alla italiana” şi a făcut sere pentru plante exotice”, scria Eugen Denize, ”Italia şi italienii în cultura română”. Termină inclusiv Mitropolia din Târgovişte. ”Viaţa şi acţiunile lui Petru Cercel sunt un adevărat model de comportament renascentist, principele valah fiind, din acest punct de vedere, un adevărat simbol renascentist al istoriei româneşti din secolul al XVI lea.”, preciza Eugen Denize în lucrarea sa ”Italia şi italienii în cultura română”. Petru Cercel a dorit inclusiv să reformeze societatea românească, mai precis a început să trimită fii de boieri să se educe la Roma.
Armată modernizată şi mercenari
În domeniul militar, se preocupă de modernizarea armatei. Artileria primitivă şi abia existentă a Ţării Româneşti îl nemulţumeşte şi pune să se facă tunuri din bronz aşa cum văzuse la Arsenalul din Veneţia. De altfel tunurile, dintre care a mai supravieţuit doar unul, erau făcute într-o turnătorie realizată de veneţieni. Mai mult decât atât angajează mercenari şi încearcă să reformeze armata Principatului, prin introducerea armelor de foc şi a disciplinei militare vestice. Propriu-zis încearcă să limiteze rolul armatei populare şi să constituie o armată permanentă profesionistă. Mai mult decât atât Petru Cercel reorientează politica Ţării Româneşti. Deşi a obţinut tronul de la sultanul otoman, şi fără să provoace tulburări, Petru Cercel a întreţinut o diplomaţie susţinută cu vestul Europei. ”A întreţinut relaţii strânse cu Veneţia şi papalitatea, cu Ferrara şi Savoia”, precizează Denize.
Reticenţa boierilor tradiţionalişti
Viziunile progresiste ale lui Petru Cercel nu au fost însă pe placul boierilor tradiţionalişti şi lezaţi de faptul că voievodul dorea să schimbe vechea rânduială. Aceştia au complotat împotriva voievodului ”Boierii noştri însă, spirite tradiţionaliste, începură să murmure; nu vroiau să fie atinse vechile obiceiuri. Se ajunse astfel la un conflict cu domnul, în urma căruia trei mari dregători, Mihăilă Vornicul,Dobromir Banul şi Gonţea paharnicul, pieiră de mâna călăului”, scria Giurescu. Mai apoi erau şi datoriile acumulate. Petru Cercel a făcut mari împrumuturi la Constantinopol şi pentru a obţine tronul a luat asupra sa datoriile predecesorului Mihnea.
Din această cauză a trebuit să mărească impozitele. Asta i-a ajutat pe boieri opozanţi să-i strice imaginea la Constantinopol. Presiunile boiereşti au avut în cele din urmă efectul scontat. Petru Cercel a fost chemat la sultan. Voievodul muntean a înţeles ce urma să se întâmple. Şi-a încărcat averea în 43 de care pline şi a fugit în Ardeal. Pe drum a fost jefuit, prins şi întemniţat în Maramureş. În cele din urmă evadează şi îşi reia traiul aventuros prin Europa mai încercând odată să preia tronul, dar fără succes. A luptat pentru tron cu Mihnea cel Rău. A pierdut, a fost întemniţat de otomani şi decapitat în Rodos.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Târgovişte. Începe cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Medieval Dracula
Se încarcă comentariile...
