„Cursa spaţială“, războiul pentru cosmos între SUA şi URSS. Cine a câştigat prima rundă

USA împotriva URSS şi în spaţiu FOTO thinglink.com

După al doilea război mondial, SUA şi URSS au intrat într-o cursă militară, tehnologică şi economică împărţindu-şi lumea în sfere de influenţe. Este ceea ce s-a numit ”războiul rece”. Acest război a depăşit însă graniţele Terrei şi, pe fondul progreselor tehnologice, câteva „bătălii“ s-au dat şi în spaţiu.

 Abia se încheiase cel de-al doilea război mondial, un conflict devastator care răvăşise lumea timp de mai bine de jumătate de deceniu, că un nou război se pregătea să înceapă. De această dată, era vorba despre un conflict total diferit, purtat în sfere de influenţă, la nivel economic şi tehnologic. Cele două combatante erau SUA şi URSS, marile super-puteri care câştigaseră de facto cel de-al doilea război mondial. Ele erau exponentele a două sisteme ideologice, economice şi  sociale total diferite, SUA reprezenta capitalismul, iar URSS comunismul. De altfel, toată lumea se aştepta ca cei doi giganţi să se înfrunte pentru dominaţie mondială. Conflictul a purtat numele de ”Războiul Rece” . Începând cu anii '50, acest conflict care a fost la un pas de a se transforma într-un război nuclear s-a extins şi în spaţiul cosmic. Acest episod care a durat aproximativ două decenii a ajuns să fie cunoscut drept ”Space Race” (n.red. - cursa spaţială).

Războiul sateliţilor

USA şi URSS concurau şi la nivel tehnologic, iar o dată cu evoluţia fără precedent a ştiinţei şi tehnologiei după cel de-al doilea război mondial, cele două super puteri au căutat să-şi arate supremaţia. Spaţiul devenise o nouă frontieră care trebuia cucerită şi pentru care USA şi URSS au început o nouă luptă. Cursa spaţială a început după ce, pe 4 octombrie 1957, o rachetă balistică intercontinentală lansa, în spaţiu, primul satelit artificial al Pământului, numit Sputnik. Era şi primul obiect făcut de mâna omului lansat pe orbita Terrei. Era deja 1 la 0 pentru sovietici şi o surpriză neplăcută pentru americani. Era o lovitură mai ales că americanii vedeau spaţiul ca un nou teritoriu ce urma să fie explorat şi cucerit ca o tradiţie a spiritului aventuros şi explorator al naţiunii americane. Era crucial pentru americani să nu ofere un avans prea mare sovieticilor, în această zonă de maxim interes după anii 50. Totodată, capacitatea extraordinară a rachetelor balistice R-7 îi punea pe gânduri pe americani. Oricând ar fi putut lansa un atac nuclear asupra USA. Tocmai de aceea americanii s-au grăbit să mute rapid în direcţia spaţială şi în anul 1958 au lansat propriul satelit artificial, numit Explorer I, făcut de Armata Americană sub coordonarea savantului Wernher von Braun. În acelaşi an, preşedintele american Dwight Eisenhower semna certificatul de naştere al ”National  Aeronautics and Space Administration” sau pe scurt NASA, o agenţie federală dedicată explorării spaţiului şi cu ajutorul căreia spera să adune cât mai mulţi oameni de ştiinţă care să ajute SUA să câştige ”Cursa spaţială” cu URSS.  Imediat după inaugurare, NASA a fost însărcinată cu două programe spaţiale importante. Primul era dedicat explorării spaţiului, dar şi găsirea potenţialului său militar pentru USA. Al doilea program, numit ”Corona”, în colaborare cu CIA, era practic dedicat spionajului. Pe scurt, trebuia prin intermediul sateliţilor artificiali să spioneze URSS şi pe aliaţii săi. 

Primii oameni în spaţiu, scenariul doi al acestui război

În 1959, sovieticii au preluat din nou iniţiativa în lupta pentru spaţiu. Mai precis, au lansat Luna 2, primul dispozitiv care a reuşit să ajungă pe lună. Mai apoi în 1961, astronautul Yuri Gagarin a devenit primul om care a călătorit pe orbita Pământului într-un vehicul spaţial capsular numit  Vostok 1.  La rândul lor, americanii au iniţiat proiectul Mercury, iar inginerii NASA au realizat o capsulă de forma unui con mai mică decât Vostok. Au testat acest vehicul spaţial folosind cimpazei. Mai apoi, în acelaşi an, astronautul Alan Shepard a devenit primul american care a ajuns în spaţiu. Tot în 1961, preşedintele Kennedy a promis public că Statele Unite vor trimite primul om pe Lună. În 1962, John Glenn a mers pe urmele lui Gagarin care a ajuns pe orbita Pământului. Din 1961 până în 1964 NASA a primit fonduri consistente, fiind mărit bugetul iniţial cu 500 % doar pentru a dezvolta un proiect care să ducă primul om pe lună. A fost lansat proiectul Apollo, proiect la care au participat 34.000 de angajaţi NASA plus încă 375.000 de angajaţi din domeniul industrial şi universitar. Cu toate acestea în 1967, proiectul părea compromis, având în vedere că trei astronauţi muriseră deja după o simulare a unei decolări.

Ruşii se apropiau la rândul lor cu paşi repezi de acest obiect, într-o adevărată cursă spaţială contra cronometru. Nu au fost ocoliţi nici ei de ghinion. Şeful Programului Spaţial Sovietic,  Sergey Korolyov, a  murit iar cercetările au fost parţial sistate. În decembrie 1968, americanii au dat lovitura de graţie, lansând misiunea Apollo. Propriu-zis o navă spaţială a fost lansată de pe insula Merrit, lângă Cape Canaveral în Florida şi a reuşit să intre pe orbita satelitului natural al Pământului. La bordul navei se aflau astronauţi care vor intra în istorie, Neil Armstrong, Edwin “Buzz” Aldrin şi Michael Collins. Aceeaşi astronauţi vor pleca în luna iulie a anului 1969 în misiunea Apollo 11, reuşind să aterizeze pe Lună. Era pentru prima dată când omul punea piciorul pe Lună. Pentru USA a fost o victorie uriaşă. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Eşec pentru misiunea spaţială a Indiei. Contactul cu Chandrayaan-2 a fost pierdut chiar înainte de aselenizare

 Sonda spaţială europeană SolO este gata pentru cea mai îndrăzneaţă misiune: să surprindă imagini cu polii Soarelui VIDEO