Elie Radu, geniul care a construit România modernă: a făcut primele şosele, prima reţea de alimentare cu apă şi un proiect unic în Europa
0
Botoşaneanul Elie Radu, un inginer român pe nedrept uitat în analele istoriei, este unul dintre creatorii României moderne. El este cel care a făcut primul sistem modern din ţară de alimentare a oraşelor cu apă potabilă, primele şosele peste munţi, a ridicat sute de poduri, gări şi kilometri de cale ferată. A fost considerat un geniu în domeniul ingineriei.
În secolul al XIX lea, România, desprinsă din negurile Evului Mediu, a dominaţiei fanariote aservite economic, social şi politic Imperiului Otoman, păşea timid în epoca modernă. Apariţia unei noi generaţii de inteletuali şcoliţi la Viena, Berlin sau Paris aceelerează procesul de modernizare a ţării, în toate domeniile.
Pe lângă geniile recunoscute din domeniul artelor, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Ion Slavici, Ştefan Luchian sau George Enescu, au existat şi în domeniul tehnic adevăraţi deschizători de drumuri. Cel mai cunoscut este Anghel Saligny.
Peste unul dintre adevăraţii constructori ai României moderne s-a aşternut, însă, praful uitării. Se numea Elie Radu şi era botoşănean. „Personalitate proeminentă a tehnicii româneşti într-o perioadă în care, la noi în ţară, tehnica era abia în faşă”, spune despre el academicianul Radu Voinea, în revista „Univers Ingineresc”, numărul 20 din 2003.
Fiul primarului din Botoşani
Povestea naşterii României moderne poate începe chiar cu momentul în care unul dintre cei mai importanţi creatori ai ei vedea lumina zilei. Elie Radu s-a născut la Botoşani, pe 20 aprilie 1853. La aceea dată, tatăl său era căminar şi nu locuia departe de casa altui căminar, Gheorge Eminovici. Mihail, al şaptea fiu al lui Eminovici, este foarte probabil să se fi întânlnit cu Elie, băiatul căminarului Radu.
Cert este că, de mic, Elie Radu a fost atras de tehnică. Şi-a dorit mereu să construiască. Probabil a învăţat de la tatăl său, care a fost primar al Botoşaniului timp de 10 ani şi a desfăşurat numeroase lucrări edilitare în urbea pe care o conducea.
Primarul îşi încurajeză fiul, care, după ce termină gimnaziul la Botoşani, pleacă la Iaşi la Academia Mihăileană şi, apoi, la Şcoala Politehnică din Bruxelles, între 1872 şi 1877. Deşi este recomandat şi i se oferă un post în Belgia, tânărul inginer se întoarce acasă. Visul lui era să modernizeze România, o ţară lipsită de infrastructură modernă. La 24 de ani, este deja inginer în cadrul Ministerului Lucrării Publice, alături de renumitul Anghel Saligny.
Părintele unui proiect unic în Europa
Inginer de geniu, cum îl consideră şi Ionel Bejenariu, regretatul istoric botoşănean, autor al unui dicţionar de personalităţi botoşănene, Elie Radu a uimit întreaga Europă cu talentul său. De numele său se leagă, în primul rând, alimentarea cu apă potabilă a oraşelor din România. Până să apară Elie Radu, Bucureştiul şi marile oraşe ale României erau alimentate cu sacaua sau prin instalaţii improprii şi din surse îndoielnice, precum Dâmboviţa”, spunea istoricul Bejenariu.
Elie Radu este cel care va construi primul sistem modern de alimentare cu apă al oraşelor noastre. Va începe chiar cu Bucureştiul. La mijlocul secolului al XIX lea, Bucureştiul, alimentat cu apă murdară din Dâmboviţa, era predispus mereu epidemiilor. Filtrele montate anterior se înfundau repede. Majoritatea oamenilor foloseau încă apa adusă din fântâni. Inginerul Elie Radu vine cu o idee revoluţionară. Botoşăneanul a propus alimentare cu apă din puţuri subterane, curăţite printr-o instalaţie inovatoare proiectată de el, care să extragă şi să capteze această apă pură.
Rezervoarele de la Cotroceni au făcut parte din proiectul de alimentare cu apă a Bucureştiului FOTO bucurestiivechisinoi.ro
Elie Radu aduce în discuţie concepte care depăşeau pregătirea tehnică a contemporanilor, precum puţurile construite cu aer comprimat. În 1897, este numit director de lucrări şi hotărăşte ca Bucureştiul să fie alimentat cu apă din subteran, cu ajutorul unor rezervoare colectoare inovative. Hotorăşte amplasarea lor pe platoul Bragadiru, iar de aici, prin apeducte, apa ajunge la Grozăveşti, unde este filtrată.
Calitatea apei era mult îmbunătăţită, oraşul alimentat, iar construcţia de la Bragadiru devine unicat în Europa, atât prin ingeniozitate, dar şi prin capacitatea sa uriaşă. Practic, se întindea pe o lungime de 6.560 de metri, o captare pe două grupe cu zece puţuri. Aşa ceva nu exista nicăieri în Europa. După modelul Bucureşti, Elie Radu a proiectat staţii de capatare şi reţele de alimentare cu apă în oraşele Sinaia, Turnu Severin, Sulina, Botoşani, Târgovişte, Brăila, Piteşti, Iaşi, Târgu Ocna. Modelul său a fost preluat, de altfel, de aproape toate oraşele României. Practic, Elie Radu a adus apa potabilă în casele românilor.
Constructorul primelor şosele din România
Botoşaneanul Elie Radu a fost primul inginer român care a realizat şosele moderne în ţară. După 1918, potecile care legau Ţara Românească şi Moldova de Transilvania au fost transformate în şosele. Elie Radu a întins drumuri peste Carpaţi, unind la propriu toate regiunile româneşti.
„Unirea a fost realizată şi de Elie Radu. Prin deosebita pricepre inginerească, a făcut posibilă rapida unificare administrativă şi, mai ales, integrarea cu repeziciune a noilor regiuni în circuitul economic”, spune Ionel Bejenariu. Elie Radu a mai proiectat şi participat la construirea şoselelor Moroieni-Sinaia, Lotru-Căineni, Comăneşti-Palanca, Târgu Ocna-Slănic Moldova, Dolhasca-Hârlău şi Călăraşi-Lehliu. Erau primele şosele în adevăratul sens al cuvântului, cu podeţe, ziduri de sprijin, viaducte unde era cazul, parapete şi alte lucrări de consolidare.
Inginerul botoşănean a fost şi un vizionar în domeniul construirii şoselelor. Anticipase utilizarea pe scară largă a automobilului şi a folosit inclusiv macadam.
”Apariţia automobilului a însemnat o adevărată revoluţie în tehnica executării şoselelor, pe care Elie Radu a prevăzut-o şi a trecut la modernizarea şoselelor existente, utilizând straturi mai groase de pietriş şi folosind, pe atunci experimental, macadamul”, preciza academicianul Voinea.
Inginerul Elie Radu, un inovator genial
Inginerul Elie Radu a fost şi un inovator. A revoluţionat constuirea podurilor. Până la intervenţia sa, acestea erau în marea lor majoritate din lemn, putrede sau întărite cu tăblii aduse cu mari costuri din străinătate. Inginerul a adus construcţiile din beton armat, cu inovaţii proiectate de el. Şi astăzi la Bucureşti, la Polithenică, se păstrează aşa numita „grinda lui Elie Radu”, un monument tehnic inovativ construit de marele inginer la începutul secolului XX.
Această grindă a fost pariul lui Elie Radu cu o societate care nu era încă pregătită pentru revoluţia tehnică în domeniul constucţiei. Era realizată din beton armat, pe baza unor calcule făcute de inginer, cu o deschidere de 8 metri. A fost testată, rezistând unor încărcături extreme şi asigurând prestigiul celui care a realizat-o. Ea a fost folosită pentru modernizarea majorităţii podurilor feroviare şi rutiere din România.
Tot Elie Radu a realizat şi primele planşee din beton armat tot pentru poduri. A realizat podurile de şosea din beton armat peste Jiu, o operă uluitoare în acea perioadă, folosind arcuri, poduri peste Olt, Vedea, Teleorman, Argeş, Râul Doamnei, Prahova, Siret, la care se adaugă încă câteva zeci de poduri pe structură metalică peste alte râuri din ţară. A mai realizat şi peste 20 de kilometri de poduri de cale ferată, după calculele sale.
Inginerul care a schimbat faţa României
Elie Radu s-a implicat, purtând moştenirea tatălui său, în tot ceea ce a însemnat construcţii edilitare. Pur şi simplu a modernizat România modernă, introducând inovaţii tehnice, proiecte speciale şi noi materiale, precum betonul armat sau structurile metalice.
Gara din Comneşti a fost oepra lui Elie Radu FOTO ler.is.edu.ro
A proiectat şi supravegheat construcţia a zeci de clădiri publice, gări făcute cu arhitecţi români şi după stil românesc, nu cum era obiceiul de până atunci, după modă austriacă sau franceză. Inginerul Elie Radu a ridicat şi clădirea care adăposteşte astăzi Primăria Capitalei.
Profesor emerit
Inginerul Elie Radu a devent încă din tinereţe un personaj apreciat în lumea ştiinţifică. A construit nu doar România modernă, dar a şi pregătit generaţii întregi de ingineri pentru aceasta. Şi-a început activitatea didactică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, începând cu anul 1894. Preda la secţia de constructori tehnici. A mai predat trigonometrie, poduri şi şosele. În total a adunat aproape 34 de ani de activitate didactică. Cursul său preferat, cel de edilitare, a fost la Şcoala Politehnică din Bucureşti.
Clădirea Primăriei din Bucureşti încă o operă a lui Elie Radu FOTO ziuaveche.ro
”Meritele deosebite ale lui Elie Radu în activitatea didactică se refera la cursul de edilitate. Acest curs cuprindea alimentarea cu apă potabilă şi canalizarea oraşelor. Este primul profesor care a predat acest curs în ţara noastră. Se bucura de un mare prestigiu ca urmare a lucrărilor de edilitate pe care le studiase, le proiectase şi le executase. Nu a fost atras de catedră de plăcerea elocinţei. Nu era un foarte bun vorbitor, dar expunea clar, desena frumos, dădea exemple din propria sa activitate tehnică, motiv pentru care cursul era deosebit de interesant. Era la curent cu toate progresele tehnice de pe plan mondial”, preciza academicianul Radu P. Voinea.
Condamnat la uitare
Cu toate aceste realizări, peste memoria lui Elie Radu aproape se aşterne praful. A murit pe 10 octombrie 1931 şi a fost înmormântat la Bucureşti. În urma sa a rămas o uriaşă operă de construcţie a României. Nu şi recunoştinţa celor pentru care a construit. „A fost înmormântat la Bucureşti, în Cimitirul Bellu. Pe lespedea unui mormânt modest sunt scrise cuvintele: Elie Radu, 1853 - 1931. Atât şi nimic mai mult”, scria Radu Voinea. De altfel, inginerul a primit o lovitură cruntă de onoare încă din timpul vieţii.
A fost ales, în 1926, membru de onoare al Academiei Române, dar a fost scos cu brutalitate la pensie în 1930. I-a fost comunicată pensionarea pe un formular tip, fără un cuvânt de mulţumire. Unii biografi cred că acestă lovitură de onoare i-a grăbit sfârşitul. De altfel, inginerului nu i-a plăcut niciodată lumina reflectoarelor, a fost ataşat doar de munca sa şi atât.
A rămas proverbială o reacţie a lui când a fost sărbătorit la 45 de ani de activitate şi i s-a cerut să ţină un discurs: „Nu-mi cereţi să vă ţin discursuri, ca să vă arăt cum ştiu să vorbesc; daţi-mi mai bine o planşetă, o riglă şi un echer pentru a vă face un proiect.
Vă mai recomandăm:
Europa a „destupat” gurile Dunării. Cine a fost inginerul britanic supranumit „părintele Dunării”
Se încarcă comentariile...
