FOTO Povestea gării prin care au trecut regii şi geniile. După 24 de ani de ruină autorităţile au reabilitat staţia când nu mai trece aproape niciun tren prin ea
0Gara din Botoşani este o bijuterie arhitectonică tipică pentru acel ”Belle Epoque” de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi inceputul celui de-al XX-lea. Deservea un târg bogat de boieri şi bancheri iar peroanele ei au fost călcate de regii României, de artişti şi în cele din urmă de muncitorii ”Epocii de Aur” . Lăsată în paragină gara a aşteptat 16 ani pentru a fi scoasă din mizerie de ”specialiştii” democraţiei.
La mijlocul secolului al XIX-lea Botoşaniul era unul dintre cele mai prospere târguri ale Principatelor Române. După proclamarea regatului târgul din nordul Moldovei a prosperat şi mai mult. Negustorii evrei, români şi armeni alături de bancherii şi boierii de viţă veche aveau afaceri înfloritoare şi doreau să aducă progresul şi în acest colţ de ţară.
Pentru a transporta mărfuri dar mai ales pentru a se lega de marile oraşe ale ţării, boierii şi bancherii bazându-se pe influenţa lor al Curtea Regală au adus calea ferată şi trenul la Botoşani. Era anul 1867 când a fost proiectată linia de cale ferată şi Gara Botoşani de către o firmă austriacă cu state vechi în domeniul feroviar. ” A fost construită după planuri austriece şi a fost ianugurată în anul 1872, odată cu inaugurarea tronsonului de vale ferată Botoşani-Vereşti. Era o construcţie deosebită care arăta puterea financiară şi respectul de care se bucurau familiile bogate din Botoşani”, a precizat istoricul botoşănean Gheorghe Median.
Bijuteria ridicată de austrieci, avea săli de aşteptare încăpătoare proiectate special pe compartimente pentru protipendadă şi pentru ”prostime”. Era dotată cu peroane moderne, afişaj al plecărilor şi sosirilor dar şi felinare care ardeau pe timpul nopţii. În afara gării aproape de peroane zeci de cupeuri şi caleşti aşteptau pe boierii şi oamenii de afaceri au vremii care călătoriseră la Iaşi sau în capitală cu treburi importante. Gara din Botoşani a fost martoră timp de peste 140 de ani la şoapte de dragoste, lacrimi şi îmbărţişări. Cu atât mai mult însă peroanele sale au fost străbătute de marile personalităţi ale vremii, începând cu regii României Carol I şi Ferdinand, veniţi în vizită la bunii lor prieteni din elita botoşăneană. ”A venit aici în gară regele Carol I în anul 1906 cu ocazia manevrelor regale. Apoi a fost în vizită şi regele Ferdinand în 1917 aşteptat la gară şi apoi cazat la el acasă de bunul său prieten din Botoşani, bancherul Moscovici”, a completat Gheorghe Median.
Apoi dalele de piatră şi sălile gării au găzduit genii precum Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga sau George Călinescu care a şi copilărit în Gara Botoşani pe vremea când tatăl său a fost impiegat în această zonă. ”În faţa gării trăgeau cupeurile care îi aduceau în oraş pe Nicolae Iorga aşteptat mereu de primarul oraşului Cristian Ciomac, pe George Enescu, George Călinescu şi Mihai Eminescu”, povesteşte istoricul botoşănean.
Gara burghezilor şi a boierilor nu le-a împărtăşit soarta în ”Epoca de Aur”. Din contră devenit mai utilă ca niciodată. A înlocuit în schimb cupeurile cu camioane şi boierii cu proletarii care făceau naveta sau încărcau sutele de marfare din gara comercială. ”Era o forfotă aici pe vremea lui Ceauşescu. Veneam uneori cu băiatul să vedem marfarele. Se încărcau cereale, materiale de construcţii, utilaje. Plecau trenurile cu soldaţii şi tunuri la aplicaţii. Era extraordinar. Gara era mereu plină”, a precizat Gheorghe Pascariu, un fost muncitor botoşănean. Culmea, gara din Botoşani, un simbol al oraşului, nu a fost ucisă de cele două războaie şi nici de socialism, dar a fost distrusă, de capitalism. Odată cu închiderea marilor uzine au dispărut şi marfarele şi navetiştii. Doar trenurile de călători mizere şi inconfortabile au mai rămas într-o gară lăsată în paragină. Printre şine creşteau buruienile iar din gloria de odinioară nu se mai vedea nimic prin geamurile sparte ale sălilor de aşteptare.
Încă din 1996 Ministerul Transporturilor şi-a pus problema reabilitării gării din Botoşani. Nu a fost realizat nimic concret. Mai mult decât atât în anul 2004, gara a fost închisă, fiind considerată insalubră şi periculoasă pentru călători. Tot aici a început şi povestea reabilitării. Câţiva muncitori au început lucrul, dar s-au oprit imediat, motivul fiind simplu : Ministerul Transporturilor nu dispune de fonduri. Trenurile au fost mutate într-o altă ruină, simbol al decăderii economice a oraşului: gara comericală. Tot acolo au ajuns şi călători în nişte bărăci încălzite cu reşoul pe post de săli de aşteptare. Mai bine de opt ani de zile gara a fost batjocorită de şefii de la ministere.
Abia în anul 2012 ,modernizarea fost posibilă printr-un program european în care au fost cuprinse şi alte trei staţii din Neamţ, Vaslui şi Brăila. Botoşaniului i-au fost alocate 3 milioane de euro, pentru modernizarea şi restaurarea gării după planurile din 1864. Abia la începutul acestui an gara a fost finalizată. Are ceva din aliura boierească de odinioară. Impresionează şi duce pe călător înapoi în vremea cupeurilor , cu 150 de ani în urmă. Notă discordantă fac panourile cu afişare electronică, montate mai peste tot, ţâşnitorile moderne şi camerele de luat vederi. Totodată a fost construit şi un tunel de 150 de metri pe sub peroane, modern şi acesta ca şi sălile de aşteptare.
Tipic românesc însă, autorităţile s-au gândit să investească 3 milioane de euro în gară, atunci când aceasta a devenit aproape inutilă. Doar patru trenuri mai pleacă din ea, trei regionale către Dorohoi, Vereşti şi Suceava. Şi totul din cauza concurenţei făcute de celelalte mijloace de transport, mai rapide, mai comode. În rest totul este nou, scump şi pustiu. Şefii de la Primăria Botoşani se gandesc chiar să o preia de la Ministerul Transporturilor pentru a o transforma în muzeu. ”Ne-am gândit să o luăm de la Minister. Nu prea mai circulă trenuri şi poate găsim o soluţie să o relansăm. Este păcat, este un monument istoric deosebit”, a precizat primarul Ovidiu Portariuc.
citiţi şi:
FOTO Gara din Zalău – o construcţie comunistă, înconjurată de mormane de moloz
Se încarcă comentariile...
