Legenda întemeierii mănăstirii Agafton: glasurile îngereşti care ieşeau din copaci şi poiana care s-a deschis ca prin minune în mijlocul pădurii

Una dintre cele mai importante mănăstirii din judeţul Botoşani, comunitate de maici de la Agafton are la bază o legendă despre minuni dumnezeieşti ce ar fi avut loc în această parte a Moldovei. Legenda întemeierii mănăstirii se păstrează până astăzi.

Mănăstirea Agafton se află în satul cu acelaşi nume, situat la doar 20 de kilometri de municipiul Botoşani. Mănăstirea de maici, a fost o obşte monahală de o maximă importanţă în secolul al XIX lea, când a adăpostit numeroase femei din marile familii boiereşti care şi-au găsit liniştea aici. Majoritatea boieroaicelor-călugăriţe au fost şi stareţe. Totodată mănăstirea Agafton a adăpostit şi pe mătuşiile lui Mihai Eminescu din familia Iuraşcu, fiind una dintre destinaţiile preferate ale poetului. Legenda întemeierii mănăstirii arată cum a început obştea monahală de la Agafton.

Mănăstire de maici întemeiată de călugări

Legenda spune că de fapt mănăstirea de la Agafton a început ca schit de călugări. Mai precis a fost întemeiată în pădurile de nepătruns ale dealurilor din jurul stânei Baisa, de către un călugăr numit popular Agafton, în secolul XVIII lea. Ieromonahul a venit de la Mănăstirea Doamnei, situată în apropiere şi ctitorită de Elena Rareş în 1552. Călugărul ar fi plecat în pustnicie cu doi ucenici prin păduri în jurul anului 1729. La 1 octombrie 1729, într-o poiană deschisă în mijlocul pădurii, exista deja schitul Agafton,după numele întemeitorului, după cum arată un hrisov al lui Grigore al II lea Ghica: „Au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botăşenilor şi au curăţat pădure şi şi-au făcut mănăstioară cu chilii”, se arată în hrisov. 

Cântecele îngereşti şi minunea de la Agafton

În spatele întemeierii schitului stă însă o legendă. Conform acesteia călugărul Agafton, se afla în mijlocul pădurii cu cei doi ucenici. La un moment dat aceştia au auzit într-un loc glasuri îngereşti care ieşeau dintr-un stejar falnic şi care intonau Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Legenda spune că prin pdăurea deasă stareţul nu putea face mănăstire, dar ca prin minune, copacii s-au dat la o parte şi s-a făcut o poiană imensă. Ieromonahul a făcut atunci o bisericuţă din lemn chiar din lemnul stejarului de unde ieşeau glasuri îngereşti. Vechea biserică se află şi astăzi în curtea mănăstirii.

Transformată în mănăstire de maici

Mitropolitul Veniamin Costachi, în anul 1814 văzând că sunt puţine mănăstiri de maici dar şi la cererea boierilor moldoveni, a transformat mănăstirea de la Agafton în mănăstire de maici. Aici a fost refugiu pentru văduvele marilor boieri, dar şi pentru tinerele boieroaice care doreau să înveţe carte, mănăstirea devenind un adevărat centrul de cultură. A fost ridicată şi o nouă biserică din piatră cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Misterele celor mai frumoase insule din România: Triunghiul Bermudelor din Insula Şerpilor - locul în care marea arde, ciudata Ada Kaleh, insula cu turban

Legendele singurei mănăstiri din Maramureş care nu are cimitir pentru monahi. La moarte, călugării erau înveliţi în coaja copacilor şi îngropaţi pe câmp