Mister vechi de 27.000 de ani. Mesajele transmise de palmele cu degete lipsă, imprimate în peşteri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mâinile cu degete lipsă din peşteri FOTO Henri Cosquer/Gamma-Rapho via Getty
Mâinile cu degete lipsă din peşteri FOTO Henri Cosquer/Gamma-Rapho via Getty

Desenele din peşteri făcute de oameni acum aproximativ 27.000 de ani stârnesc şi acum controverse în mediul ştiinţific. Este vorba în special despre forme de palmă cu degete lipsă imprimate pe rocă şi care ar putea oferi dovezi despre ritualuri horror petrecute în Paleolitic.

Oamenii au găsit mereu forme de a se exprima artistic. Chiar şi în Paleoliticul Superior, acum 27.000 de ani. Creaţile lor au rămas faimoase şi astăzi. Este vorba despre mii de desene realizate direct pe rocile peşterilor, în care fie locuiau, fie le transformaseră în locuri de cult. De cele mai multe ori, aşa cum au constatat specialiştii, desenele erau realizate cu ajutorul culorilor obţinute din diverse materiale găsite în natură, de la lut şi până la cărbune sau extracte din plante. 

Pe lângă reprezentări ale unor scene de vânătoare sau a faunei preistorice, cele mai interesante sunt palmele imprimate pe pereţii peşterilor. Propriu-zis oamenii preistorici lipeau palmele de peretele peşterii, iar apoi cu ajutorul unui pai găurit sau chiar direct din gură suflau vopsea. Rămânea exact forma mâinii. 

Astfel de reprezentări au fost întâlnite în sute de sit-uri din diferite părţi ale globului. Cele mai numeroase au fost însă descoperite în aproximativ 40 de peşteri din Europa. Aceste imprimări ale palmelor au rămas controversate până astăzi, mai ales că oferă indicii privind practici absolut horror din epoca Paleolitică.

Oamenii cu degete lipsă

Cea mai şocantă observaţie în cazul multor desene ale mâinilor a fost lipsa unor degete. Numai în Grotte de Gargas în Franţa au fost găsite 231 de imprimări ale mâinilor pe rocile din peşteră, care aparţineau a 50 de persoane diferite. Ei bine, 114 dintre aceste desene dovedeau absenţa unuia sau mai mult degete. Numeroase alte desene preistorice de mâini cu degete lipsă au fost găsite în peşterile de la Cosquer, Tibiran, La Grande Grotte şi Margot, din Franţa, dar şi în grotele de la Fuente del Trucho şi Maltravieso din Spania. În general lipseau mai ales degetul arătător şi cel mijlociu, niciodată degetul mare. În plus, de obicei lipsea doar partea superioară a degetelor, propriu-zis de la jumătatea degetului. Aceste desene sunt încă subiect de dezbatere în lumea ştiinţifică fiind propuse mai multe explicaţii, fără însă să se fi ajuns la o concluzie.

Ritualuri şocante de acum 27.0000 de ani

Cea mai simplă variantă ar fi cea a pierderii degetelor în urma degerăturilor cauzate de îngheţ. În Europa de acum 27.000 de ani, mai ales în zona occidentală, temperaturile erau destul de scăzute, iar iernile foarte aspre. Sunt specialişti însă care spun că astfel de practici apar şi în zone care temperaturile nu era atât de scăzute, din contră clima era prietenoasă. Atunci, prin analogie şi comparaţii etnografice cu triburile aflate pe aceeaşi treaptă de dezvoltare cu cei care au trăit acum 27.000 de ani în urmă s-a ajuns la concluzia că acele degete erau de fapt amputate intenţionat în cadrul unor ritualuri specifice - în special, în cadrul unor ritualuri funerare. 

Dacă unui om de acum 27.000 de ani, din zona Europei Occidentale de astăzi îi murea o rudă apropiată, un copil, un membru al familie sau prieten apropiat, de obicei în semn de durere şi aducere aminte faţă de cel decedat şi-ar fi amputat intenţionat o parte a unui deget. Sau amputarea degetului survenea în urma unui ritual religios. 

”Amputarea degetului era un obicei obişnuit în multe regiuni, chiar în trecutul apropiat. Datele de care dispunem se pare că se potrivesc cu ipoteza că unele comunităţi din Paleoliticul Superior practicau amputarea degetelor drept sacrificiu religios”, precizează pentru newscientist.com, Mark Collard, de la Simon Fraser University, din Columbia Britanică, Canada. 

De aceeaşi părere este şi Brea Mc Cauley, de la aceeaşi Universitate. Împreună cu mai mulţi colegi, făcând analogii cu diferite triburi de pe glob aflate la un nivel asemănător cu cel din Paleoliticul Superior au ajuns la concluzia că amputarea intenţionată a degetelor pentru a-şi plânge în mod ritualic morţii este cât se poate de plauzibilă. ”Este clar că vorbim de o pratică răspândită în trecut. Este întâlnită pe fiecare continent.(...) Este un simbol pe care-l vei avea pentru toată viaţa şi care arată că ”Uite ce sacrificiu dureros am făcut pentru a arătat cât de mult a însemnat defunctul pentru mine”, precizează Bra Mc Cauley pentru livesciene.com. 

Alţi specialişti spun că amputarea degetelor putea reprezenta faptul că cel care realiza desenul era un iniţiat sau că pur şi simplu era pedepse pentru diferite greşeli făcute în cadrul comunităţii. 

Un sistem de comunicare

Noi cercetări vin însă cu o explicaţie mai puţin sângeroasă. Un grup de lingvişti de la IKER, un laborator din cadrul French National Centre for Scientific Research vin cu o explicaţie fascinantă. După ce au studiat peste 92 de desene cu palme imprimate pe rocă în peştera Gargas, aceşti specialişti susţin că de fapt degetele nu erau amputate, ci îndoite intenţionat pentru a comunica diferite mesaje. Practic mâinile imprimate cu degete lipsă reprezentau o formă de comunicare a oamenilor din aceea zonă. Probabil cea mai veche formă de comunicare reprezentantă artistic. În momentul de faţă, cercetările sunt extinse şi la celelalte peşteri unde au fost întâlnite imprimări ale palmelor, mai ales cu degete lipsă sau ţinute flexate, aşa cum arată acest studiu.

”Asta conferă greutate ipotezei că de fapt aceste reprezentări sunt o formă de limbaj”, spune Aritz Irurtzun, unul dintre cercetătorii implicaţi. Totodată atât Irurtzun, dar şi coelgul său Ricardo Etxepare susţin că fiecare arajament al degetelor putea fi reprodus şi în viaţa reală reprezentând şi un limbaj al semnelor. 

Aceleaşi cercetări argumentează faptul că acest limbaj al semnelor reprezentat şi pe rocile din peşteri ar fi un grai sacru sau un limbaj al semnelor folosit la vânătoare, atunci când trebuia păstrată tăcerea pentru a nu speria prada. Prin analogie, asemenea tipuri de limbaj, folosind flexarea degetelor poate fi întâlnit la triburile San din sud-estul Africii atunci când pleacă la vânătoare, dar şi la triburile de amerindieni nord-americani. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Povestea tatuajului, una dintre cele mai vechi forme de expresie. Care au fost primele trupuri tatuate

Descoperirile unicat care vorbesc despre începuturile omului pe teritoriul României. Povestea cimitirului giganţilor de pe malul Prutului

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite