Botoşani

articolul anterior articolul urmator

Moştenirea celor mai cumpliţi războinici din stepele Asiei. Au adus în Europa moartea, distrugerea şi praful de puşcă

2
22 Oct 2019 04:18:40
Autor: Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a scuturat din temelii continentul european. Pe de o parte, a adus moarte, distrugere şi boli. De cealaltă parte, a creat o punte între Europa şi Asia. Locuitorii actualului teritoriu al României au fost şi ei afectaţi de invazia nimicitoare.

La începutul secolului al XIII-lea, o uriaşă ameninţare se ridica din stepele bătute de vânt ale Asiei Centrale. Genghis Han a reuşit să unească sub sceptrul său toate triburile de călăreţi nomazi din stepele Mongoliei şi le-a asmuţit asupra civilizaţiilor asiatice şi europene.

Armatele de călăreţi războinici, în special arcaşi călare, rapizi şi eficienţi, ai lui Ghenghis Han au supus o mare parte din Asia constituind primul Imperiul Mongol, o super-putere care surclasase chiar şi sofisticatul imperiu chinez sau centrele de putere economică şi culturală musulmane din Asia Centrală şi Orientul Apropiat. 
 
După moartea lui Ghenghis Han, în 1227, fii şi nepoţii acestuia au continuat să extindă Imperiul. După ce au făcut legea în est, s-au îndreptat către vest. Au străbătut stepele eurasiatice, au atacat şi devastat statele slavilor răsăriteni şi în cele din urmă au lansat o ofensivă terifiantă asupra Europei Centrale. În 1236, Ogodei, cel de-al treilea fiu al lui Ghenghis Han, şi-a aruncat hoardele asupra Europei. Până în 1240, călăreţii mongoli controlau teritoriul de astăzi al Rusiei, Ucrainei, României, Bulgariei şi Ungariei. Chiar şi Polonia a fost înghenuncheată de războinicii nomazi. Doar moartea lui Ogodei a făcut ca Polonia şi teritoriul de astăzi al Germaniei să scape neocupat. Mongolii au semănat teroare în Europa, au adus moartea, distrugere şi molimi. Au reprezentat o adevărată catastrofă demografică pentru Europa răsăriteană şi centrală.
 
Europa trecută prin foc şi sabie de războinicii din stepele Asiei
 
În anul 1223, puterea lui Ghenghis Han se afla la apogeu. Cu o armată puternică, flexibilă şi foarte eficientă, marele han a reuşit să întemeieze un imperiu puternic în detrimentului unor mari forţe economice şi politice asiatice precum perşii sau chinezii. După ce a supus mare parte a Orientului, Ghenghis Han s-a orientat către vest. Armatele sale conduse de generalul Subotai au străbătut stepele nord-pontice şi au atacat statele ruseşti. În bătălia de la Kalka, armatele cnezilor ruşi a fost zdrobită de forţele mongole. Zone întregi din Ucraina au fost distruse şi jefuite de armatele lui Subotai. Oştile mongole, după aceată victorie zdrobitoare s-au întors însă în Asia. În 1224, Ghenghis Han a revenit în Mongolia pentru a pedepsi o revoltă a tunguzilor. 
 
În 1227, la moartea lui Ghenghis Han, imperiul mongol  se întindea de la Marea Caspică până la Marea Japoniei şi se întindea pe 33 milioane de kilometric pătraţi. După o scurtă luptă dinastică, imperiul este preluat de Ogodai, fiul lui Ghenghis Han. Acesta a reluat politica de expansiune a tatălui său. După ce a asigurat liniştea în Orient, Ogodai şi-a îndreptat atenţia către vest. De aceată dată nu mai era vorba despre o aventură ci despre un război de cucerire în toată regula. Ogodei a ordonat lui Batu Han să plece într-o expedieţie împotriva cnezatelor ruseşti. O hoardă uriaşă condusă de Mongke Han şi Guyuk Han s-a îndreptat către Ryazan în 1237. Ryazan a fost atacat, învins şi jefuit. Hoardele au repetat scenariul şi la Suzdal dar şi în alte zone. Cnezatele cădeau unul după altul în faţa mongolilor. Marele print Yuri a fost învins în bătălia de la râul Sit în 1238 iar oraşele cele mai mari au căzut în mâinile mongolilor. Oştile mongole au înaintat ca un tăvălug către Nistru.  Cu toate acestea, războinicii lui Batu Han s-au îndreptat către Crimeea, jefuind întreaga zonă şi supunând triburile alanilor şi neamurile cumanilor. 
 
În 1239, a venit rândul Rusiei kievene să îndure uraganul mongol. Marile oraşe au căzut unele după altele. În cele din urmă Kievul a căzut sub loviturile călăreţilor de stepă. În decembrie 1240, Kievul era jefuit cumplit de hoardele lui Batu Han. A urmat Galiţia şi Volânia. Europa tremura de frica şi forţa noilor invadatori. Păreau de neoprit. Subotai, strategul general al campaniei din Europa a trimis spioni în Polonia, Germania, Austria şi Ungaria. După aceea a elaborat un plan de atac. Cel care l-a executat a fost acelaşi Batu Han alături de  Guyuk şi Kadan. 
 
Mongolii au invadat Europa Centrală cu trei armate. Una dintre ele a zdrobit forţele poloneze şi germane conduse de Henric al II lea, ducele Sileziei la Legnica. Polonia a fost trecută prin foc şi sabie. O a doua armată a trecut Carpaţii în Transilvania iar cea de-a treia pe linia Dunării. În 1241 au făcut joncţiunea şi au distrus armata maghiară în bătălia de la Mohi. La rândul său Regatul Maghiar a fost devatat de hoardele tătare. O coloană a ajuns şi a prădat chiar şi în Cehia. Au urmat invazii violente în Croaţia de astăzi, Austria şi Bulgaria. Europa Centrală şi de Est ardea sub loviturile mongolilor. Planurile lui Ogodai vizau avansarea către vest. Moartea sa a oprit însă invazia mongolă. Hoardele s-au retras în stepele nord-pontice continuând să controleze teritorii însemnate. 
 
Moartea, sărăcie şi ciumă
 
Invazia mongolă a schimbat faţa Europei. În primul rând au impresionat distrugerile de proporţii provocate de hoardele mongole. Regiuni întregi au fost depopulate de atacaurile mongolilor iar mari oraşe ale secolelor al XI lea şi al XII lea au fost ruinate de atacurile acestora. Unele nu şi-au mai revenit niciodată. Mai ales în zonele cele mai devastate din estul Europei, civilizaţia efectiv a stagnat din cauza depopulării şi a dezastrului economic provocat de distrugerile mongolilor. Au rămas mărturiile unor măceluri cumplite şi a unei cruzime fără margini. La Ryazan, un martor vorbeşte despre distrugerile mongolilor. 
 
”Tătarii au luat Riazanul. L-au ars tot, l-au omorât pe prinţul Yuri şi pe prinţesă. Au prins oamenii, femei şi copii, călugări, maici şi preoţi. Pe unii i-au măcelărit cu spadele, pe alţii i-au umplut cu săgeţi şi i-au ars de vii. Pe alţii i-au legat şi le-au scos măruntaiele”, se arată în această mărturie. Giovanni de Piano Carpini trimisul papei ca ambasador la mongoli face o observaţie cutremurătoare. Chiar şi după 6 ani de la cucerirea sa, Kievul şi regiunile împrejmuitoare nu-şi reveniseră. Era un cimitir în aer liber. ” Când am călătorit prin aceste ţinuturi, am dat de cranii împrăştiate, fără număr. Kievul a fost un oraş mare şi populat dar acum este doar o ruină pline de oase.”, mărturisea acesta. După bătălia la Legnica, mărturiile vorbesc despre sacii plini cu urechi colecţionate de războinicii mongoli de la oamenii ucişi. În Ungaria, populaţia a fost redusă la jumătate. 
 
Un adevărat dezastru demografic şi economic. La toate acestea se adaugă tributul împovărător pe care neamurile supuse trebuiau să le plătească mongolilor. Mongolii nu au adus moartea numai cu spada, lancea şi săgeata. Ei sunt consideraţi răspunzători pentru cea mai ucigătoare molimă care a devastat Europa medievală. Mai precis, este vorba despre ciuma bubonică. Ciuma era purtată de păduchii care parazitau marmotele din stepele estice.
 
Românii, supuşi ai hoardelor otomane
 
La rândul lor, populaţiile româneşti care locuiau în Moldova şi Ţara Românească de mai târziu, dar şi cei din Transilvania au fost afectaţi de invaziile mongole. În special cei care locuiau în zona arcului carpatic sunt menţionaţi ca apărători ai trecătorilor alături de secui, în slujba coroanei maghiare. Ba chiar au reuşit să învigă câteva coloane mongole pe drumul lor de întoarcere. Cu toate acestea, comunităţile româneşti, exclusive rurale, dispuneau doar de palănci întărite cu palisade şi val de pământ, insuficiente pentru a se apăra împotriva hoardelor. Mongolii au pătras prima data în Moldova venind din Galiţia. Un corp de oaste a înaintat de-a lungul râului Ceremuş până la Cârlibaba unde s-au împărţit în două coloane: una condusă de hanul Cadan a pornit apoi prin pasul Rotunda spre Rodna iar a doua coloană (Buri) a pornit spre Maramureş. 
 
Cadan a cucerit în continuare Rodna, Bistriţa, Clujul şi Oradea. Un alt corp de oaste condus de Calcan a intrat în Moldova şi a ajuns la trecătoarea Oituz unde s-a luptat cu românii şi secuii şi a cucerit apoi Tuşnad, Odorhei, Cetatea de Baltă, Blaj şi Alba Iulia. Un alt corp de oaste, condus de Budjek (Bugec), a înaintat de-a lungul Siretului şi a distrus biserica fortificată a cumanilor de pe Milcov. În continuare Bugec a cucerit zona Buzăului şi a intrat pe valea Buzăului (drumul tătarului) spre Braşov. S-a întâlnit la Târgu Secuiesc cu Calcan şi apoi a luat drumul Făgăraşului, intrând (probabil pe valea Oltului) în teritoriul lui Seneslau până la Turnu Severin. În continuare Budjek a intrat în Banat de-a lungul râului Cerna, atacând şi cucerind Cenadul şi în final Timişoara ”Populaţia românească din spaţiul extra şi intra carpatic a fost afectată de această campanie, un corp de armată, aflat sub conducerea lui Kadan, Buri şi Bucek, având misiunea de a învălui spre sud regatul maghiar şi de a anihila forţele militare dinTransilvania, împiedicându-le să se unească cu oastea regală. 
 
Trupele conduse de Kadanau au traversat Carpaţii răsăriteni, primul obiectiv atacat fiind oraşul minier Rodna, pe care l-au distrus şi au obligat 600 de germani să-i însoţească în calitate de călăuze”, arată Daniel Ciucălău în ”Hoarda de Aur şi spaţiul nord dunărean la începutul statalităţii româneşti” din revista ”Acta Moldaviae Septentrionalis” Războinicilor mongoli li s-au opus însă ”vlahii negrii”, aşa cum erau cunoscuţi valahii din zona Moldovei, în cronicile vremii. În nordul Bucovinei au fost descoperite, prin cercetări arheologice, numeroase aşezări întărite, dar şi urme de şanţuri şi palisade, destinate opririi înaintării mongolilor. De altfel, mongolii, aşa cum arată cronicarul arab Raşid od Din, erau decişi să scape de formaţiunile ”vlahilor negri“, care le puneau probleme în deplasarea lor către vest. ” Şi Böcek mergând pe drumul Valahiei Negre (Kara Ulagh) prin munţii. 
 
Acolo a înfrânt acest popor Ulagh (akam-i ulagh). Şi de aici a intrat în pădurile şi munţii Yprak Tak Bayak Buk sau Babak Tok la hotarele lui Miselev şi i-a înfrânt pe duşmanii care se aflau acolo gata de luptă. Şi prinţii mergând pe aceste cinci drumuri pomenite au cerut în întregime ţările Basghurzilor, Macarilor şi Sasanilor şi punându-l pe fugă pe padişahul lor, pe Kelar, au petrecut vara pe râurile Tisa şi Tunha. Şi Kadan a plecat în expediţie cu o oaste şi a cucerit ţările Takut Uyrad şi Saran şi l-a pus pe fugă pe rege, padişahul acestor ţări, până la ţărmul mării. Iar când el s-a aşezat într-o corabie în oraşul Telekîn, care se află pe malul mării şi a mers pe mare, Kadan s-a întors. 
 
Şi el a luat oraşele neamului ulakut, numite Tîrnin şi Kila, în urma unor mari bătălii "., arată cronicarul arab. Vlahii au fost supuşi relative uşor de hoardele mongole, fără să reprezinte o forţă semnificativă în faţa hoardelor, în camp deschis. Mongolii au trecut prin foc şi sabie Moldova, Muntenia, Transilvania şi Oltenia. Odată cu moartea lui Ogodai şi fondarea Hoardei de Aur în stepele nord-pontice, comunităţile româneşti au intrat sub controlul mongol. ”Zonele locuite de români nu au intrat efectiv în componenţa Hoardei, aceştia fiind obligaţi la recunoaşterea suzeranităţii tătarilor, la plata unui tribut şi participarea la expediţii militare. Teritoriul acestora era considerat un fel de no man's land , la marginea regatului Ungariei. De abia la sfârşitul secolului al XIII-lea sudul Moldovei a fost integrat în Hoarda de Aur, căpătând o importanţă deosebită prin faptul că asigura legăturile cu poziţiile ocupate în Balcani“, preciza Daniel Ciucălău. Se spune că în Moldova, modelul administrative tătărăsc a fost preluat inclusive de localnici, numeroase toponime şi etnonime tătărăşti rămânând ca dovezi a acesti stăpâniri. 
 
Legătura dintre est şi vest
 
Mongolii nu au adus numai distrugere şi moarte. Aceştia au facilitat, odată cu potolirea invaziilor şi instaurarea unei pax mongolica, o punte de legătură între est şi vest. O legătură care până atunci nu existase. Mulţi specialişti spuneau, de exemplu, că cei din China şi Europa Centrală nu ştiuseră până atunci unii de existenţa celorlalţi. Prin intermediul cucerilor mongole şi organizarea imperiului mongol, a fost deschisă o importantă cale comercială dinspre est către vest. Totodată, mongolii au adus tehnologii estice, inclusive praful de puşcă. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
Cum s-au aliat pentru prima dată românii cu ruşii pentru a-i opri pe mongolii lui Genghis Han
 
Cum au fost măcelăriţi ungurii şi românii de cei mai crunţi războinici ai stepelor. Au lăsat în urmă mormane de cadavre şi au jefuit totul în cale

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Ionel Marcu
22.10.2019, 10:38:56

Pictorul, autorul tabloului de mai sus a greșit punând mongolii pe cai europeni, mari și robuști. Caii mongoli erau mici, iuți și rezistenți. În miniaturile arabe și persane, caii călăriți de mongoli par chiar disproporționați de mici, aproape deșelați de călăreții mongoli, care erau ei înșiși mai mici de statură decât europenii.

+3 (3 voturi)
stuncu matis
22.10.2019, 16:43:31

@Ionel Marcu...adevarat scrii insa vreau sa complectez cu ceva..care poate ai neglijat in comentariul tau:Mongolii intradevar aveau cai mai mici aproape ca niste PONEI..insa...vreau sa iti scriu ca in bataliile lor..acaparau si cai....de acest fel mai mari si mai inalti ..a nu se uita ca prin bataliile lor erau omorati si caii lor cei mici!..si atunci..schimbau caii...si prus si simplu FURAU de la cei cu care aveau razboaie!