Povestea uitată a doborâtorilor de recorduri: călăreţul care a străbătut 1.700 de kilometri în şaua calului şi ofiţerul care a obţinut „argintul“ la Olimpiadă
0
În perioada interbelică, oraşul Botoşani era renumit pentru cursele de cai şi pentru primul hipodrom pentru acrobaţii călare din Moldova. Târgul botoşănenilor a dat naştere unor adevărate legende ale hipismului, inclusiv pe ofiţerul care a obţinut o medalie de argint la Olimpiadă.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, târgul Botoşanilor, fost oraş domnesc, cunoaşte o nouă etapă de dezvoltare. Prin relansarea vieţii economice, prin apariţia marilor bancheri şi industriaşi, dar şi prin exodul către oraş al marilor boieri care-şi construiesc case somptuoase şi oferă baluri luxoase, târgul devine o bijuterie a Moldovei.
Boierii, dar şi noii îmbogăţiţi se orientează către activităţi culturale, dar şi către sporturi practicate în occident, precum scrima, tirul, tenisul sau badmintonul. Stabilirea regimentelor de călăreţi, roşiorii care se remarcaseră şi în timpul războiului de indepenenţă, la Botoşani, au adus o nouă modă şi o distracţie dosebită botoşănenilor cu stare: cursele de cai şi acrobaţiile călare.
Cursele de cai ale roşiorilor
În anul 1872, la Botoşani au fost staţionate două regimente de roşiori, cavalerie uşoară de elită. Buni călăreţi, spun istoricii, cu un talent deosebit. În garnizoana acestora de la Botoşani, roşiorii au amenajat o pistă pentru alergări călare, iar după Primul Război Mondial şi după ce regimentul 8 în special s-a acoperit de glorie atât în Războiul de Independenţă, dar şi în Campania din Bulgaria ca şi în Primul Război Mondial, în cazarma lor a fost amenajat primul „câmp de alergări”, destinat concursurilor hipice din Botoşani.
Practic, era vorba despre o pistă pentru cursele de cai, la care participa toată protipendada Botoşaniului şi chiar se făceau pariuri consistente. „Totul a început, bineînţeles, ca un exerciţiu militar. Apoi după moda apuseană, au început şi cursele de cai. Primii jochei au fost militarii. Mai ales cei din regimentele de cavalerie, ştiau să călărească foarte bine şi avea cai de rasă”, spunea în 2010 istoricul Ionel Bejenariu. Cazarma roşiorilor, spune Ştefan Ciubotaru în lucrarea sa „Monografia oraşului Botoşani”, era deosebită de frumoasă şi amplasată se pare undeva la marginea oraşului. În orice caz istoricii spun că regimentele de cavalerie, continuau tradiţia cavalerească medievală şi aveau ceva romantic, aristocrat, care atrăgea. Hipismul a prins imediat în târgul lui Eminescu.
Primul hipodrom pentru acrobaţii din Moldova
În perioada interbelică, ziarele vremii, dar şi lucrările de specialitate, precum „Monografia oraşului Botoşani“, mai păstrează amintirea unei epoci de aur a competiţiilor hipice la Botoşani dar şi în târgul vecin Dorohoi. Primul hipodrom însă al Botoşaniului, spune Ştefan Ciubotaru în lucrarea sa, a fost ridicat în 1899 undeva în afara Botoşaniului la bariera Suliţa. Aici aveau loc şi primele acrobaţii călare, salturi peste obstacole şi probe de măiestrie executate de cavalerişti. Părerea istoricului botoşănean este susţinută şi de presa vremii. Într-un articol din „Curierul Român”, se vorbeşte despre marile curse de cai de la hipodromul din Botoşani. Totodată, în acelaşi ziar, se arată importanţa pe care o dădeau deja autorităţile acestor competiţii.
„Era la modă. Avea ceva aristocratic, iar toţi oamenii cu asemenea pretenţii se implicau. S-au investit bani publici în cursele de cai de la Botoşani. Exista şi un comitet care să dirijeze activitate şi competiţiile pe acest hipodrom al Botoşaniului“, adăuga Bejenariu. Şi, într-adevăr, la sfârşitul secolului al XIX-lea, oficialităţi de la Botoşani şi Dorohoi au organizat un comitet pentru întreţinerea hipodromului şi organizarea de competiţii. În cadrul acestui comitet, au intrat oameni importanţi şi cu averi colosale. Este vorba în principal de Dumitru Callimachi, deputat, dar şi membrii ai familiilor Moruzi şi Epureanu. Erau crescuţi cai de către Regimentul 8 Roşiori sau Regimentul 29 de Infanterie de la Dorohoi, special pentru curse.
Hipismul devenise noul microb al protipendadei botoşănene, dispusă să parieze sume colosale pe câştigători. Hipodromul de la Botoşani a fost considerat de istorici primul din Moldova destinat acrobaţiilor călare şi a măiestriei călăreţului. Importanţa de care se bucura hipismul la Botoşani este demonstrată şi de asociaţiile care s-au făcut după Primul Război Mondial, cu sute de membri, împătimiţi ai curselor de cai.
Este vorba de Societatea „Hipodromul” înfiinţată în 1912 şi mai apoi de „Societatea hipică Botoşani-Dorohoi” din 1922. De asemenea, se arată în presa vremii în fiecare an în luna august era organizată „Serbarea cavaleriei”, cu acrobaţii călare, sărituri peste garduri şi, bineînţeles, curse de cai. Evenimentul era de talie naţională, fiind invitaţi călăreţi din tot regatul. Totodată, la Botoşani şi Dorohoi erau organizate mai multe curse anuale de cai, cu premii substanţiale, puse la bătaie de autorităţi. De exemplu, în 1936, marele premiu a fost de 12.000 de lei, adică echivalentul a câteva mii de euro.
Eroii cavalerişti de la Botoşani
„Cum era de aşteptat, cei care stârneau admiraţia publicului, era pedanţii cavalerişti. Ei erau eroii împătimiţilor de curse dar şi a domnişoarelor din public”, spunea Bejenariu. Şi, într-adevăr, faima şcolii botoşănene de călărie a fost pe măsura pasiunii botoşănenilor pentru cursele de cai. Din regimentele de cavalerie s-au ridicat adevăraţi, „spărgători de recorduri”.
Unul dintre aceştia a fost locotenentul Theodor Herescu, care pe 19 aprilie 1890, depăşea recordul naţional de „maraton” călare. Ofiţerul botoşănean a parcurs în şaua calului său pur sânge arab, numit Leliţa, drumul de la Botoşani la Bucureşti în doar 6 zile. A fost considerat un erou, fiind şi câştigător al unor curse de cai la Botoşani.
O altă legendă a călăriei din Botoşani a fost un subofiţer. Despre acesta, Ştefan Ciubotaru scrie în monografia sa că, în 1904, sublocotenentul Alphonse Goliescu a doborât un record european. A străbătut călare drumul de la Botoşani la Hamburg, prin Cernăuţi şi Breslau. În total, 1.700 de kilometri, pe care subofiţerul din Botoşani i-a făcut în 17 zile. Totodată, cea mai bună performanţă la un concurs internaţional obţinută de un călăreţ român în anul 1936. Ofiţerul de cavalerie Rang Henry din Botoşani a cucerit medalia de argint la Olimpiada din Berlin din 1936.
Cavalerii din Botoşani în atenţia regelui Carol al II lea
Rezultatele deosebite ale călăreţilor botoşăneni, dar şi competiţile hipice de amploare care se organizau pe hipodromul din Botoşani l-au făcut pe regele Carol al II-lea să se implice personal. Ziarul „Reformatorul” din Botoşani dezvăluia faptul că încă din 1934, regele Carol al II-lea era preşedintele societăţii hipice Botoşani-Dorohoi şi se spune că venea personal să vadă cursele cele mai importante din Botoşani.
Tot el ar fi acordat şi marele premiu de 12.000 de lei la Cupa Botoşaniului din 1934, câştigată de locotenentul Toma Tudoran. Din pasiunea pentru hipism a botoşănenilor nu a rămas astăzi nici măcar amintirea. Au şters-o cei 45 de ani de comunism, care nu tolerau într-un judeţ agrar pasiuni „chiabureşti”. Hipodromul a fost ras de pe faţa pământului, la fel şi cazarma roşiorilor, ca şi circuitele de călărie. Nimeni, în afară de specialişti, nu îşi mai aduce aminte de existenţa hipodromului şi a gloriei cavaleriei din Botoşani.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Sărbătoare la Sfântu Gheorghe. Oamenii Deltei se întrec cu lotcile şi în curse de cai
Se încarcă comentariile...
