Regele Richard al III-lea, un „fake news“ comis de Shakespeare. Cum a ajuns un monarh să fie portretizat drept un monstru plin de ură

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Richard al III lea FOTO mcgoodwin.net
Richard al III lea FOTO mcgoodwin.net

Richard al III-lea este unul dintre cele mai populare personaje ale istoriei Angliei. Deşi a avut o domnie scurtă şi zbuciumată, a devenit de notorietate mai ales datorită piesei de teatru cu acelaşi nume a renumitului dramaturg William Shakespeare. Acesta îl prezintă pe Richard drept un tiran sângeros şi aşa a rămas cunoscut peste veacuri.

Richard al III lea a fost rege al Angliei timp de doi ani. A avut o domnie scurtă şi zbuciumată marcată de războaie pentru tron. El a fost ultimul rege al Casei de York, iar moartea sa în bătălia de la Bosworth a reprezentat sfârşitul Războiului celor Două Roze, un conflict dinastic care a răvăşit Anglia timp de aproape jumătate de secol. Domnia sa a fost marcată de acest război civil, de conspiraţii şi trădare. 

De altfel în bătălia de la Bosworth, cea care a marcat sfârşitul dinastiei sale, dar şi a întregului război dinastic, a fost trădat de lordul Stanley şi în acest fel învins şi ucis de rivalul său Henry Tudor. Acesta din urmă de altfel va pune bazele unei dinastieii glorioase şi reformatoare în Anglia, din care vor face parte Henric al VIII lea şi faimoasa Elisabeta I. Domnia lui Richard al III lea neînsemnată din multe puncte de vedere ar fi dispărut din memoria colectivă. De altfel în afara istoricilor sau pasionaţilor de acest subiect, nimeni nu ar fi cunoscut măcar numele lui Richard al III lea. Cu toate acestea, acest rege englez obscur este poate cel mai cunoscut publicului larg, de pe toate continentele. Cel responsabil de notorietatea acestui rege obscur este renumitul dramaturg William Shakespeare. 

El a scris în 1591 piesa Richard al III lea. Imaginea lui Richard al III lea în mentalul colectiv şi în memoria generaţiilor de atunci şi până acum este cea redată de penelul lui Shakespeare. Dramaturgul englez l-a zugrăvit drept un tiran însetat de sânge, care şi-au ucis fratele, nepoţii, soţia şi toţi cei care îi stăteau în cale. Totodată Shakespeare îl descrie ca pe un lider malefic, deformat. Pe scurt, Shakespeare spune că era cocoşat şi că-i atârna un braţ. Un mostru însetat de sânge.

Istoricii, cercetând documentele, dar şi osemintele recent descoperite ale regelui englez, şi-au dat seama că de fapt Richard al III lea este una dintre cele mai nevinovate victime ale istoriei. Regele englez a fost defăimat în cel mai grosolan mod. Specialiştii spun că este cumva de înţeles având în vedere că Shakespeare era patronat de dinastia Tudorilor, cei care l-au ucis pe Richard al III lea, iar uzurparea tronului de către Henric Tudor, strămoşul lor, trebuia să pare o luptă legitimă împotriva unui monstru. Iată câteva mituri shakesperiene care au întinat memoria lui Richard al III lea. 

Regele era cocoşat?

Poate cea mai vie imagine despre Richard al III lea este aceea a unui cocoşat diform. ”Diform, neterminat, venit înainte de vreme în această lume vie, abia pe jumătate plămădit, şi atât de dizgraţios şi ciunt încât latră câinii de le stau în preajmă”, scria Shakespeare despre Richard al III lea în piesa sa. Studiind portrele rămase, documentele vremii, dar studiind şi rămăşiţele pământeşti ale regelui Richard al III lea, specialiştii şi-au dat seama că ceea ce spune dramaturgul englez este un fals. Richard al III lea nu era diform. 

Din contră era un tânăr agreabil, cu calităţi bune de luptător. Era într-adevăr mic de statură, dar în niciun caz deformat. Din contră era apreciat chiar şi de rivali pentru vitejia sa în luptă. ”Niciodată nu am văzut atâta virtute şi spirit într-un trup atât de mic”, scria trimisul Scoţiei la curtea Angliei în anul 1484. ”Era cu trei degete mai înalt decât mine şi subţire. Avea mâine şi picioare delicate, dar o inimă mare”, mărturisea despre Richard al III lea şi Nicolas von Poppelau, un călător din Silezia la curtea lui Richard III lea. 

Richard era un tiran?

Cel puţin asta spunea Shakespeare despre tânărul rege. De altfel, tot dramaturgul afirma că acesta era urât de popor şi toată lumea îşi dorea să scape de el. Shakespeare l-a zugrăvit în cele mai sumbre culori. Un individ vărsător de sânge şi sumbru. În realitate, prinţul Richard, aşa cum arată documentele şi istoricii, era chiar un personaj foarte plăcut. Chiar un rege drept. ”Mult curajosul Prinţ Richard conducea ţara cu multă dăruire, pedepsind pe toţi cei care-i nesocoteau legea, în special pe speculaţi, tâlhari, şantajişti. Pe cei care erau virtuoşi însă îi răsplătea. 

De aceea era foarte iubit de supuşii săi, bogaţi şi săraci şi am auzit numai vorbe bune despre el în aceste ţinuturi”, scria John Rous la finele secolului al XV-lea. Mai mult decât atât, era un om al Renaşterii, un patron al artelor şi un bun student la Drept. Ţinea mult la egalitatea în faţa legii şi la respectarea acesteia. A scos în afara legii practica stoarcerii de bani a populaţiei şi a nobililor în numele regelui şi totodată a reorganizat sistemul financiar. Mai mult decât atât era renumit pentru credinţa sa, aproape puritană. Deci, un rege total opus celui prezentat de Shakespeare. Richard al III lea a încurajat şi comerţul cu celelalte ţări, dar şi industria tiparului. 

Richard a ucis pe toţi cei care i-au stat în cale?

În cârca lui Richard al III lea Shakespeare a pus numeroase crime. Pe scurt, toţi cei care stăteau în calea ambiţiilor sale, spunea dramaturgul, sfârşeau prost. Printre altele a fost acuzat că a luat-o cu forţa de nevastă pe Anne Neville, iar mai apoi a otrăvit-o. Anne Neville era fiica unui nobil cu foarte mare influeţă, Contele de Warwick. Richard al III lea a cunoscut-o în 1460, când încă se afla sub tutela tatălui ei. S-au căsătorit ceva mai târziu şi au trăit împreună 12 ani. Au avut un singur fiu, care a murit în copilărie. 

Deşi Shakespeare îl acuză pe Richard că şi-a otrăvit soţia, istoricii arată că aceasta a murit de fapt din cauza tuberculozei, Cronica Croyland arată că doctorii i-au recomandat regelui să stea departe de camera ei pentru a nu se îmbolnăvi. Totodată Richard al III lea este prezentat de Shakespeare drept un uzurpator. Mai precis, ar fi luat cu forţa tronul nepotului său Eduard al V lea, pe care mai apoi l-ar fi ucis. În realitatea spun istoricii, tronul i-a fost oferit lui Richard al III lea, de camera Lorzilor şi a Comunelor, după ce s-a constatat că fostul rege Eduard al IV lea a comis păcatul bigamiei, iar fii săi, inclusiv Eduard al V lea, nu erau legitimi. De altfel majoritatea crimelor care i-au fost puse în cârcă au fost de fapt execuţii comandate de cu totul alte persoane. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

FOTO Ei sunt "uzurpatorii" managerilor de licee. Elevii care au fost directori pentru o zi

România lui Eminescu şi România noastră – Icoane vechi şi icoane nouă

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite