Sacrificii umane la cei mai de temut războinici ai „veacurilor întunecate“. Mărturiile înfricoşătoare ale cronicarilor
0
Cei mai de temut războinici ai veacurilor întunecate, vikingii, practicau sacrificiul uman. Cel puţin asta indică o serie de surse documentare. Arheologii scandinavi au descoperit şi schelete umane care ar indica astfel de practici la războinicii nordului.
Poate cei mai de temut războinici şi piraţi ai veacurilor întunecate au fost vikingii. Veniţi din Peninsula Scandinavă, aceştia au impresionat prin brutalitate, forţă fizică, pricepere în domeniul navigaţiei, curaj, dar totodată şi prin capacitatea de adaptare. Aceşti războinici ai nordului au fost mitizaţi, romanţaţi şi au devenit subiect de roman sau film. Pe scurt, au intrat în legendă. Mult timp, istoricii au fost nevoiţi să-i dezbrace de aura mitică şi de prejudecăţi pentru a-i aduce cât mai aproape de realitate istorică.
Le-au ”dat jos” inclusiv coifurile cu coarne, unul dintre cele mai cunoscute mituri fals legate de echipamentul militar al vikingilor. O altă provocare este legată de ritualurile religioase ale vikingilor. Se spune că războinicii nordului practicau la un animit interval de timp sacrificii umane brutale. Mai mult, această practică a fost folosită şi în scenariile unor filme având ca tematică epoca vikingă. Ultimul dintre acestea, celebra serie TV ”Vikingii”. În această producţie cinematografică, vikingii călătoresc într-un loc de întâlnire religioasă pan-scandinavă din Suedia şi participă la o orgie terminată cu sacrificii umane dedicate zeului suprem al nordicilor, Odin. Cei sacrificaţi acceptă de bună voie, ca un soi de misiune de onoare. Specialiştii studiază de mult timp această ipoteză a sacrificiilor umane la vikingi şi încearcă să descopere cât este ficţiune şi cât adevăr istoric.
99 de oameni căsăpiţi odată la 9 ani
Sacrificiile umane la vikingi nu sunt doar rodul imaginaţiei producătorilor de filme sau al scenariştilor, ci şi un fapt atestat de cronicile medievale. Un episcop german din secolul al XI-lea, Thietmar de Merseburg, descria în cronica sa sacrificiile umane la vikingi. Acesta scria că, odată la 9 ani, vikingii se adunau la Lejre în provincia Zealand, în luna ianuarie, pentru a sacrifica în cinstea lui Odin cai, câini, şoimi, găini şi oameni. ”Ofereau zeilor lor 99 de oameni şi la fel de multe animale precum cai, câini, găini sau şoimi. Trebuia ca aceştia să-i slujească în ţinutul morţii şi să le ţină partea atunci când făceau fapte rele”, scria episcopul german.
Un al om al Bisericii tot din Germania, cunoscutul cronicar Adam din Bremen, scria, la rândul său, în 1072, că vikingii se întâlneau, tot la 9 ani, dar de această la un templu pan-scandinav dedicat zeilor Odin, Thor şi Freya în Gammel Uppsala, Suedia de astăzi.
Adam din Bremen spune că, de fapt, erau nouă oameni sacrificaţi, nouă cai, găini şi câini pentru a câştiga bunăvoinţa zeilor. Adam din Bremen dă mai multe detalii sângeroase. Cadavrele celor sacrificaţi erau atârnate de copaci, la vedere. O altă mărturie privind sacrificiile umane poate fi găsită în Ynglinga Saga, o povestire nordică. ”Regele Olaf nu făcea prea mult sacrificii, iar suedezii nu vedeau acestea cu ochi buni. Ei credeau că foametea care-i bântuia era cauzată de moliciunea regelui. Aşa că au strâns o armată şi au plecat împotriva lui. L-au luat pe nepregătite, l-au ars de viu în casă şi astfel au oferit lui Odin un sacrifiu de bun augur”, se arată în saga nordică. Şi în altă saga scandinavă sunt menţionate sacrificiile umane Orkneyinga, Heimskringla şi Norna-Gests.
Sacrificii voluntare la înmormântare
Mărturiile documentare arată că sacrificiile umane la vikingi nu erau făcute doar cu ocazia unor sărbători religioase sau pentru îmbunarea zeilor. Acestea aveau loc şi cu ocazia înmormântărilor. Femei sau bărbaţi erau omorâţi şi depuşi în mormântul unui războinic viking, însă nu orice fel de războinic. Sacrificiile umane erau închinate unei căpetenii sau unui războinic foarte faimos. Sacrificiul era voluntar, spune un cronicar arab. Ahmad ibn Fadlan, în secolul al X-lea, scria despre o înmormântare la vikingi. ”Când căpetenia lor moare, familia întreabă în rândul sclavilor ”Cine va muri cu el?”. Atunci cineva răspundea: ”Eu!”. Acestea fiind spuse, cel care dorea să moară alături de căpetenie, de bună voie, nu mai putea să se răzgândească.(....) Aşa că o duceau pe corabia funerară, îi dădeau jos cele două brăţări şi o dădeau pe mâna unei femei numite ”Îngerul Morţii”, cea care o ucidea”, scria ibn Fadlan.
Dovezi arheologice privind sacrificiile umane
Sacrificiile umane sunt atestate şi de cercetările arheologice. De exemplu, la Trelleborg, o celebră fortăreaţă vikingă din secolul al X-lea a fost descoperit un loc de sacrificii. Mai precis, este vorba despre puţuri adânci de trei metri în care se găseau oase de om şi animal, amestecate cu bijuterii şi unelte. Specialiştii au identificat rămăşiţele a cinci persoane aruncate în aceste puţuri. Patru dintre ele aparţineau unor copii cu vârste între 4 şi 7 ani. Pentru vikingi fântânile şi puţurile, în general aveau o valoare simbolică aparte. Aceştia credeau că Odin a dobândit înţelepciunea bând din fântâna lui Mimir. În schimbul înţelepciunii a fost nevoit să renunţe la un ochi. Alte dovezi privind practicarea sacrificiilor umane au fost descoperite la Tiso, în Danemarca, una dintre cele mai mari aşezări vikinge din Europa. Lângă ceea ce a mai rămas din locuinţa căpeteniei au fost descoperite numeroase dovezi privind practicarea sacrificiilor umane. Apoi, la Flakstad, în Norvegia, au fost descoperite rămăşiţele a zece oameni în morminte diferite, cei mai mulţi fiind decapitaţi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
