Secretele tezaurului dacic de la Stânceşti, animalul fantastic din aur cu cap de mistreţ, corp de peşte şi coadă de pasăre

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tezaurul de la Stânceşti. În partea de jos este celebrul simbol dacic FOTO Adevărul
Tezaurul de la Stânceşti. În partea de jos este celebrul simbol dacic FOTO Adevărul

În nordul României, în judeţul Botoşani a fost descoperit un tezaur dacic de o valoare inestimabilă. Printre obiectele din aur masiv, se afla şi o piesă cu o simbolistică aparte. Înfăţişa un animal fantastic, unicat în Europa ca reprezentare. Nici astăzi specialiştii nu ştiu cu exactitate ce reprezintă.

În anul 1960, la Stânceşti în judeţul Botoşani, pe o coamă de deal împădurit, s-a descoperit cel mai mare complex de cetăţi traco-getice din Moldova. Arheologii ieşeni, Adrian şi Marilena Florescu au demarcat două incinte fortificate cu val de pământ şi palisadă de peste 60 de hectare. Arheologii spun că ele sunt vechi de cel puţin 2500 de ani. 

Practic este vorba de două cetăţi din secolele VI îHR şi care au fost locuite timp de 300 de ani, până în secolul III îHR. Doar 10% din această uriaşe aşezare fortificată a fost scoasă din pământul în care zăcea de peste 2200 de ani. Chiar şi aşa, în solul negru al Stânceştiului avea să fie descoperit un tezaur de o valoare inestimabilă.

Piesă din aur unică în Europa

În 1961, în timpul săpăturilor la cea de-a doua cetate, situată chiar în pădurea numită de localnici Baisa, arheologii ieşeni au dat cu şpaclul de podeaua dură a unei locuinţe dacice. Era din lut, pe structură de lemn şi, probabil, în urma unui incendiu pereţii au căzut grămadă peste baza locuinţei. După ce au înlăturat bucăţile de lut ars şi au desfăcut podeaua, printre cioburile unui vas de tip ”borcan” a început să strălucească aurul. 

Erau mai multe piese din aur şi argint îngrămădite în vas. Arheologii şi-au dat seama că este vorba de un mic tezaur, fiindcă depunerea lor era intenţionată.  ”Astfel, în zona mediană a laturii de nord a locuinţei II, sub dărâmăturile de pereţi (masive în acest sector) la 0,40 m depărtare (de perete) în interiorul locuinţei, s-a constatat că podina a fost uşor adâncită, pentru a se crea un mic lăcaş cu diametrul de 25 cm, în care a fost pus un borcan lucrat cu mâna din pastă cenuşie brună, uşor bitronconic, cu marginea buzei întărită, fără decor”, scria Adrian Florescu în lucrearea dedicată descoperirilor de Stânceşti, ” Cetăţile Traco-Getice din secolele VI-III A CHR de la Stânceşti (jud. Botoşani)”. 

piesa

Piesa din aur la momentul descoperirii FOTO ”Cetatile traco-getice din secolele VI-III îHR de la Stânceşti” editura Cetatea de Scaun

În total erau  două aplici folioforme din aur, doi psalii din argint şi alte piese folosite de călăreţii războinici la echiparea de luptă a cailor. Dar ceea ce a atras din start atenţia arheologilor a fost o piesă din aur masiv, al cărui model, spun specialiştii, este unicat în Europa. A fost descrisă de Adrian Florescu cel care a descoperit-o. 

”Lucrată din foaie de aur - foarte subţire - reprezentând o figură zoomorfă fantastică, în linii generale, ea apare sub forma unui peşte, cu cap de mistreţ şi coadă de pasăre şi realizată în tehnica presiunii. Foaia de aur destul de subţire pentru a avea o mare maleabilitate a fost presată pe un tipar din lemn (cu ajutorul probabil al unui obiect tot din lemn). Modelată astfel, foaia s-a aplicat peste un suport dintr-un material mai rezistent. N-ar fi exclus să fie vorba eventual de acelaşi tipar de lemn având însă o grosime de 15 mm, fixarea foii modelate făcându-se prin îndoirea sa din jur împrejur peste suportul respectiv. Maniera stilistică în redarea trăsăturilor specifice acestei reprezentări zoomorfe, sub aspectul anatomic, dovedeşte un nivel artistic superior fiind vorba de un produs al unui atelier de specialitate. În afară de originalitatea pe care o întruchipează, obiectul în discuţie atrage atenţia prin valoarea dimensiunilor din punct de vedere zoomorf”, preciza Adrian Florescu. Piesa este lungă de 478 mm şi lată de 96 de mm. 

Semnificaţiile simbolului dacic

Misterioasa reprezentare zoomorfă cu cap de mistreţ, corp de peşte şi coadă de pasăre, are cu siguranţă semnificaţii adânci. Nici până astăzi descifrate însă. Cu toate acestea specialiştii au avansat o serie de ipoteze. În primul rând arheologul Adrian Florescu şi Ştefan Burda consideră că este vorba de o simbolistică reflectând credinţele dacilor privind structura universului. 

Capul de mistreţ semnifică-pământul, coada de pasăre-văzduhul, iar corpul de peşte-apele, ca şi cele trei stări de agregare. Totodată pentru Adrian Florescu piesa reprezintă şi un semn al puterii, unui lider local, unei căpetenii traco-getice care conducea cetăţile. Mai mult decât atât specialiştii se gândesc şi la posibilitatea reproducerii în aur la scară redusă a unui steag de luptă a războinicilor traco-geţi de la Stânceşti. Se bănuieşte de altfel că mistreţul era animalul totemic al triburilor din această zonă. 

Pradă de război sau echipamentul unui „rege“ nordic ?

Majoritatea specialiştilor susţin că piesa unicat din cetăţile traco-getice de la Stânceşti nu a fost lucrată de un meşter dac. Se avansează ideea că a fost fie luată pradă de război, fie „importată” de la sciţi, călăreţii războinici de origine iraniană din stepele nord-pontice. Pentru mulţi dintre aceşti specialişti simbolurile scitice sunt grăitoare. 

”De altfel, pentru originea scitică a acestor obiecte pledează şi analogiile ce se pot stabili cu piesele identice găsite în kurganul de la Soloha şi în alte descoperiri învecinate din sudul Uniunii Sovietice.[….]Sub presiunea triburilor sarmate, sciţii din câmpiile nord-pontice au exercitat, la rândul lor, o presiune asupra teritoriilor stăpânite de geţi. Pentru apărare, aceştia au construit fortificaţii ca acelea de la Stânceşti, Cotnari, Moşna etc. Una dintre luptele purtate de geto-daci a prilejuit şi moartea căpeteniei scitice căreia i-au aparţinut aceste piese, care astfel au trecut în posesia geto-dacilor. Căci, în mod logic, asemenea podoabe de aur nu puteau constitui obiectul unor schimburi comerciale”, preciza specialistul Mihai Gramatopol.

scitii

 Călăreţi sciţi FOTO twcenter.net

În primul rând, Adrian Florescu constantă că piesele din tezaur sunt de fapt piese de harnaşament, folosite de călăreţii războinici. Frumoasa piesă simbolică din aur, era folosită ca ornament pe pieptul calului, amplasată pe cureaua care lega părţile laterale ale harnaşamentului. Totodată, celelalte două piese din aur sunt obrăzare pentru protejarea urechilor calului. Aceste date vin în favoarea prezumţiei că au aparţinut unei căpetenii scitice, doborâte în luptă de războinici traco-geţi de la Stânceşti. 

O altă ipoteză este că acestea au fost luate pradă de la sciţi dar au fost folosite de căpetenia care conducea cele două cetăţi, un ”rege” traco-getic din nord care purta lupte dese cu bastranii şi sciţii. El şi-ar fi împodobit calul cu aur. Totodată sub influenţa sciţilor, cred istorici, războinicii traco-geţi iniţial adepţii războiului pedestru, au dezvoltat o tradiţie a călăreţilor-războinici. Drept dovadă stau şi numărul mare de piese de harnaşament descoperite în cetate de la Stânceşti. Totodată poate fi vorba de călăreţi care luptau atât cu lancea dar şi trăgeau după model scitic cu arcul din goana calului, după cum o arată şi numeroasele vârfuri de săgeţi şi de lance descoperite în interiorul cetăţii.

 

Uriaşele cetăţi au sfârşit în lanuri de porumb

Aceste două uriaşe cetăţi au fost ridicate, spun istoricii împotriva invaziilor sciţilor împinşi la rândul lor de sarmaţi în stepele nord-pontice. ”Au fost ridicate de strămoşii noştri pentru a proteja populaţia autohtonă împotriva invaziilor popoarelor nomade din stepele de la nordul Mării Negre“, preciza Gramatopol.  Au fost abandonate în secolul III ÎHR probabil în urma invaziei bastarnilor, o populaţie germanică, combinată cu o nouă invazie din stepele nord-pontică, cărora populaţiile traco-getice de la Stânceşti nu i-au mai putut face faţă, după o rezistenţă de mai bine de 300 de ani. 

cetate stancesti

Uriaşul val de pământ al unei dintre cetăţile de la Stânceşti FOTO Adevărul

Deocamdată, sfârşitul cetăţilor de la Stânceşti şi a războinicilor care le-au locuit rămân un mister. La fel şi semnificaţiile exacte ale simbolului dacic. Misterul a fost şi mai mult adâncit de autorităţile naţionale şi locale de după 1990. Deşi sunt de o importanţă arheologică uriaşă, cetăţile au fost retrocedate. 

Mai precis pământul pe care se află a fost dat ţăranilor din Stânceşti. Acum peste uriaşele aşezări se cultivă porumbul. Doar vânătorii de comori mai sunt interesaţi şi arheologii de la Botoşani care fac încercări disperate de a salva materialul arheologic care încă se mai află neexplorat în pământ. Piesa unicat alături de  celelalte elemente de tezaur pot fi admirate la Botoşani la Muzeul Judeţean de Istorie sau în original la Muzeul Naţional de Istorie în sala Tezaurului.

 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Moştenirea lăsată de muntenii din „leagănul“ Carpaţilor. De ce spunea Herodot că „dacii sunt lipiţi de munţi“

Istoria singurei cetăţi dacice din Serbia. Ce se ştie despre modul în care a fost cucerită Jidova de romani

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite