Templele unicat, vechi de 6.000 de ani, descoperite pe teritoriul României. Misterele complexe pe care le ascund
0Pe teritoriul României au fost descoperite aşezări de cult unicat, cu o simbolistică aparte şi o funcţionalitate care nu a fost pe deplin elucidată de specialişti. Este vorba despre două temple care au servit populaţiilor care au trăit acum mai bine de 6.000 de ani pe teritoriul de astăzi al României.
În judeţul Timiş a fost făcută în anii 1970 o descoperire unicat pentru istoria spaţiului carpato-danubiano-pontic. Este vorba despre un templu vechi de 6.000 de ani care şi astăzi suscită interesul lumii ştinţifice. Este de altfel unul dintre puţinele temple neolitice păstrate în întreaga Europă.
Secretele sale nu au fost pe deplin elucidate şi reprezintă unul dintre cele mai fascinante locuri de cult de pe bătrânul continent. O descoperire asemănătoare a fost făcută şi la Căscioarele, acolo unde a fost identificat un alt sanctuar neolitic, cu un stâlp ritualic deosebit de interesant. Sunt considerate printre cele mai misterioase şi interesante edificii de cult ale vechii Europe.
Templul ”Zeiţei Mame” din inima Banatului
În anii 1970, arheologii români descopereau la Parţa, lângă Timişoara, unul dintre cele mai fascinante lăcaşe de cult ale vechii Europe. Practic este vorba despre singurul templu neolitic păstrat, din România şi o raritate inclusiv la nivel european. Sanctuarul se afla în cadrul unei aşezări a Culturii Banatului, o creaţie culturală a unor populaţii necunoscute din punct de vedere rasial dar care s-au manifesatat foarte dinamic în această zonă, spun specialiştii, acum 6.000 de ani. De altfel şi sanctuarul are o vechime de 6.000 de ani. Propriu-zis acesta are o lungime de 11 metri şi o lăţime de 6 metri. Era format din două încăperi principalele denumite de arheologi ”camera altarului” şi ”camera ofrandelor”.
În zona altarului se află o statuie impresionată şi misterioasă. Are o înălţime de doi metri şi reprezintă o alăturare de chipuri. Mai precis o zeitate feminină, cu mască şi un cap de taur. Din punctul de vedere al specialiştilor este simbolul cultului fertilităţii şi fecundităţii caracteristic neoliticului. Pe scurt, un templu dedicat ”Zeiţei mame”. Se presupune că în aceată încăpere aveau loc ritualurile principale iar în cea a ofrandelor, aşa cum arată şi numele erau depuse ofrandele pentru zeităţi. De altfel au şi fost descoperite vase cu oase de animal, cereale calcinate. În alte vase, ale căror resturi au fost găsite în zona templului specialiştii bănuiesc că erau depozitate miere sau tot felul de băuturi dedicate zeiţei. Interesant este faptul că acest sanctuar servea şi drept calendar solar. Pe zidul vestic al templului se află un orificiu care lăsa să pătrundă soarele în interiorul sanctuarului şi se oprea chiar între coarnele statuii în formă de taur. Acest feonomen se producea numai odată pe an, odată cu echinocţiul de toamnă şi primăvară marcând începutul şi sfârşitul anului agricol.
De altfel o râşniţă amplasată în acest loc arată, spun specialiştii, că avea loc un ritual pentru fertilizarea seminţelor ce urmau a fi aruncate în brazdă. Mai mult decât atât, unii cercetători au avansat ipoteza că sanctuarul a fost construit într-un anumit moment astrologic, în legătură cu taurul din complexul cultic. Statuile ar fi ”privit” către o anume constelaţie, poziţie cu analogii în mai multe culturi neolitice europene. În camera altarului se afla şi masă pe care era aşezată o vatră portativă şi o cupă uriaşă. Pe zidul care desparte masa-altar se află modelate capete de oi şi capre iar în faţa statuii cu cap de femei şi taur se afla o uşă cu două coloane de lut, terminate cu un cap de taur. Interesantă este şi idolul descoperit într-o nişă a camerei, în care era fixat un craniu. Totodată în sprijinul ipotezei că aici aveau loc sacrificii ritualice este şi descoperirea a câteva lame de silex foarte tăioase. Cel mai probabil cu ajutorul acestor lame de silex, oamenii neolitici de la Parţa sacrificau animalele dedicate Zeiţei-Mamă iar sângele rezultat erau pus în cupa uriaşă de pe masa-altar. Sanctuarul de la Parţa făcea parte dintr-un complex de locuire amplu cu peste 150 de spaţii de locuire şi depozitare. În aşezare a mai fost identificat un sanctuar, dar nu atât de bine păstrat. Sanctuarul de la Parţa a fost mutat în Muzeul Banatului iar pe viitor se preconizează amenajarea unui muzeu special pentru acesta.
”Stâlpul cerului” de la Căscioarele
O altă descoperire foarte importantă, asemănată cu cea de la Parţa a avut loc la Căsciorele, în punctul ”Ostrovel”, pe o insulă din mijlocul lacului Catalui situat la 17 kilometri de Olteniţa. Este vorba despre un sit aparţinând culturii Boian, de acum 6-7000 de ani. Evident, este vorba despre o civilizaţie a neoliticului, a primilor agricultori de la Dunărea de Jos. În cadrul sit-ului a fost descoperită o structură pe care specialistul V.I. Dumitrescu o numea sanctuar. Este vorba despre resturi de zid şi temelia unor stâlpi înfipţi în pământ. Atât pereţii dar şi stâlpii au fost distruşi prin ardere. Complexul avea o lungime de 16 metri şi o lăţime de 10 metri. Pereţii sanctuarului erau decoraţi cu diferite motive de culoare albă pe fond roşu. Sub dărâmături a fost descoperit un stâlp de aproximativ 1.90 metri pictat în alb şi crem. Era decorat cu numeroase benzi grupate în anumite modele. Lângă acest stâlp, a mai fost descoperit unul de aproximativ 2 metri înălţime, dar mai îngust şi pe care pictată doar o singură bandă lată. Erau de fapt piesele de rezistenţă ale acestui complex cultic, ducând pe specialişti cu gândul la un cult care marca prin stâlp legătura pământului cu cerul, iar bolta cerească era susţinută de aceşti stâlpi ritualici. ” Alături de coloana mare s-au descoperit două rânduri paralele de urme de stalpi: un rând de patru stâlpi şi un altul din trei stâlpi. Se pare că stâlpii constituiau scheletul unui spaţiu de tip baldachin, în interiorul căruia coloana era ascunsă privirilor indiscrete.”, preciza Ştefan Dorondel, în lucrarea ”Preistoria unui simbol: coloana cerului”.
Vă mai recomandăm:
Diavolul stă în detalii: Fiscul american recunoaşte „Biserica lui Satan“
Se încarcă comentariile...
