Top trei cazuri inexplicabile din punct de vedere raţional. Oamenii de ştiinţă care le-au studiat n-au reuşit să dea verdicte
0De-a lungul timpului, pe tot globul au fost înregistrate multe întâmplări bizare şi fenomene dubioase, inexplicabile din punct de vedere raţional. De altfel, până în prezent, niciunul dintre aceste cazuri n-a fost explicat. Printre cele mai bizare evenimente se numără şi bărbatul lovit în mod constant de fulgere şi fetiţa de 5 ani rămasă gravidă.
De-a lungul timpului, au existat fenomene sau întâmplări bizare care nu pot fi explicate nici măcar astăzi, în era raţionalului. Sunt acele evenimente care intră în sfera paranormalului şi care seamănă teamă şi uimire în acelaşi timp. Câteva dintre acestea au fost bine documentate, văzute de o mulţime de martori credibili şi totodată intens mediatizate.
”Femeia toxică”
Unul dintre cele mai bizare şi totodată cunoscute cazuri în Statele Unite este cel al ”femeii toxice”. Se numea Gloria Ramirez, s-a născut în 1963 şi a murit în 1994. Nimic bizar până în prezent. Gloria Ramirez, în ultimele minute de viaţă, a reuşit însă să pună la pământ, cu toxicitatea emanată prin pielea şi venele ei, o întreagă echipă de resuscitare şi intervenţie de la secţia de Urgenţe a Spitalului General din Riverside California.
Mai precis, în luna februarie a anului 1994, Gloria Ramirez o pacientă care suferea de cancer cervical, a ajuns la unitatea de Urgenţe a spitalului acuzând dificultăţi de respiraţie, greaţă şi puls mărit. Asistentele i-au injectat diferite sedative, fără niciun efect. În cel mai scurt timp au început operaţiunile de defibrilare. Atunci asistentele au observat un soi de ulei ieşind din porii pielii Gloriei Ramirez dar au remarcat şi un miros specific, un amestec de aromă florală cu usturoi. Susan Kane, una dintre asistente, a decis atunci să preleveze o mostră de sânge, pentru analize.
După ce a recoltat sângele şi-a dat seama că din fiola Gloriei Ramirez ieşea un miros puternic, ca de amoniac. Totodată a observat şi mici particule albe în sângele femeii. Pur şi simplu sângele pacientei răspândea un miros puternic de amoniac. Susan Kane i-a arătat ciudăţenia şi altei asistente aflate în cameră, Julie Gorchynski. La doar câteva minute, Susan Kane a leşinat pur şi simplu lângă Gloria Ramirez. După alte câteva minute şi Julie Gorchynski a păţit acelaşi lucru. Pur şi simplu a căzut din picioare.
Maureen Welch, specialistul în terapie respiratorie venită să dea o mână de ajutor femeii aflată în defibrilare, a leşinat la rândul ei, după numai câteva secunde. Toţi pacienţii aflaţi în apropiere au fost îndepărtaţi. După numai 35 de minute, Gloria Ramirez a murit. Cauza oficială a morţii a fost insuficienţă renală cauzată de cancer cervical.
Misterul substanţelor ciudate emanate de trupul Gloriei Ramirez a rămas însă. Mai mult decât atât, la o zi de la moartea femeii, 23 de persoane care au fost în preajma ei la Urgenţe s-au îmbolnăvit, suferind de o formă gravă de intoxicaţie. În prezenţa pacientei toţi au experimentat ameţeală, spasme musculare, leşin şi probleme de respiraţie. Cu toate acestea, analizele de sânge ale personalului au ieşit perfect normale, adâncind şi mai mult misterul şi făcându-i pe unii specialişti care au investigat cazul să creadă că ar fi vorba de isterie în masă.
În orice caz, situaţia a intrat în atenţia cercetătorilor şi a autorităţilor, incidentele fiind investigate. Julie Gorchynski, una dintre asistente, s-a îmbolnăvit însă şi mai grav la scurtă vreme după moartea Gloriei Ramirez, fiind diagnosticată cu hepatită şi necroză avasculară. Cazul a fost predat Laboratorului Naţional Lawrence Livermore, acolo unde specialiştii au studiat trupul femeii decedate.
O parte a acestora au emis ipoteza că de fapt Gloria Ramirez s-a intoxicat şi i-a intoxicat şi pe membrii corpului sanitar de la Urgenţe cu sulfoxidă de dimetil, un degresant deosebit de puternic cu miros de usturoi care putea fi procurat de la orice magazin. Cei care au emis această ipoteză cred că substanţa a fost folosită de Gloria Ramirez pentru calmarea durerii.
Alţi specialişti arată însă că această substanţă nu putea intra în sângele femeii şi nici nu explică mirosul de amoniac dar şi efectele puternice asupra personalului medical. În momentul de faţă, cazul este în continuare un mister fiind abordat inclusiv de cinematografie ca un fenomen paranormal. Un bun exemplu este serialul ”Dosarele X”, cazul fiind prezentat în episodul "The Erlenmeyer Flask".
”Femeia maimuţă”
O altă ciudăţenie greu de explicat până în prezent şi cercetată intens inclusiv de renumitul Charles Darwin, a fost înfăţişarea unei femeie din Mexic. Se numea Julia Pastrana şi avea chipul unei gorile. Corpul era construit aparent normal. Avea însă tot trupul acoperit de păr negru. Inclusiv toată faţa. A devenit celebră în toată lumea după ce a fost expusă de diverşi afacerişti din lumea circului, ca o ciudăţenie, în cadrul spectacolelor de divertisment. Julia Pastrana s-a născut în anul 1834, în Mexic.
Evident a dus o copilărie de calvar, fiind considerată posedată de părinţii şi de locuitorii satului natal. Mai mult decât atât, mama sa credea că fiica ei era naualli, adică un soi de vârcolac. Copila care a ajuns la adolescenţă să aibă doar 1.3 metri a fost abandonată în orfelinate. Din cauza înfăţişării a fost însă căutată de tot soiul de oameni care încercau să o transforme într-o sursă de produs bani. A devenit cunoscută ca servitoare în casa lui Pedro Sanchez, guvernatorul din statul Sinaloa, iar mai apoi de la 20 de ani ca asociată a lui M. Rates un manager de circ care a introdus-o în tot soiul de spectacole ambulante. A fost numită ”femeia maimuţă” sau ” femeia urs din sălbăticia Mexicului” şi a debutat în 1854 la Gothic Hall, pe Broadway în New York. Purta o rochie roşie şi cânta melodii spaniole sub ochii uimiţi ai publicului.
„Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligenţă, în timp ce fălcile, ghearele şi urechile sunt teribil de hidoase.Aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil şi vorbeşte limba spaniolă”, se arăta într-un articol de ziar al vremii. Julia Pastrana a făcut înconjurul lumii. A devenit atât de faimoasă încât se spune că 20 de bărbaţi s-au oferit să se căsătorească cu ea. I-a refuzat fiindcă nu erau suficient de bogaţi. S-a căsătorit în cele din urmă cu Theodor Lent, managerul unui circ care a dus-o peste tot în Europa. Deşi era acoperită pe tot corpul cu păr, Julia este foarte inteligentă. Învăţase trei limbi străine, citea, cosea, gătea şi totodată era îndrăgostită de dans şi călătorii. De altfel, cânta foarte bine. A atras atenţia cercetătorilor vremii care au emis tot soiul de ipoteze bizare.
Alexander B. Mott, a fost unul dintre savanţii care a examinat-o, a ajuns la concluzia că este un hibrid între om şi urangutan. Managerilor de circ le-a convenit concluzia, vindea mai bine. Mai mult decât atât, au susţinut că aceasta se trage dintr-un trib sălbatic şi agresiv care întreţinea relaţii sexuale cu animalele. La rândul său, Charles Darwin a studiat-o şi elaborase şi el o teorie a unui hibrid între om şi maimuţă. ”Era o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină şi o frunte păroasă, dar ceea ce ne ne atrage atenţia constă în setul dublu neregulat de dinţi din mandibulă şi din maxilar, un rând fiind plasat în celălalt. De la această redundanţă a dinţilor gura sa era supradezvoltată, iar faţa sa semăna cu cea a unei gorile”, scria savantul.
Julia Pastrana a născut în 1860 un băiat. Avea ca şi dânsa corpul acoperit cu păr. Copilul a murit după numai două zile. La fel şi Julia Pastrana, afectată de sarcină. Soţul acesteia, în loc să o îngroape, a dat trupul unui profesor de anatomie din Moscova. Acesta a îmbălsămat-o. Fostul soţ al Juliei Pastrana a câştigat bani buni chiar şi după moartea soţie, expunându-i trupul îmbălsămat în diferite expoziţii pentru ciudăţenii. Abia în 1913, trupul ei a fost înmormântat în Mexic. Acum se bănuieşte că aceasta suferea de o boală genetică foarte rară numită hypertrichosisterminalis şi că nu putea fi vorba despre existenţa unui hibrid între om şi maimuţă.
Mamă la 5 ani
Un alt caz care a şocat o lume întreagă şi a fost intens mediatizat a fost cel al Linei Medina, o copilă de 5 ani din Peru, care în 1939, la numai 5 ani, dădea naştere un băieţel sănătos. Era un caz medical bizar şi imposibil de explicat, în acelaşi timp. Lina Medina s-a născut într-un sătuc sărac din Peru, în anul 1933. Lina mai avea opt fraţi şi trăia în sărăcie. În anul 1939 părinţii au dus-o la medic după ce au încercat-o să o trateze cu ritualuri şamanice. Mai precis, îi crescuse abdomenul şi se mişca ceva în interior uneori. Părinţii ei credeau că este un şarpe malefic care creştea în fiica lor.
După ce toate ritualurile magice au dat greş, Lina a fost dusă la medic. La prima impresie, medicii au crezut că are o tumoră gigant. După o analiză scurtă şi-au dat seama că fetiţa de numai 5 ani şi câteva luni era însărcinată. Era un caz medical imposibil. Copila era în luna a 7-a şi a născut la termen un băieţel sănătos prin cezariană. Fiul Linei s-a numit Gerard, după numele medicului care i-a descoperit sarcina. Fetiţa s-a întors cu fiul ei în satul natal, unde a şi trăit o bună perioadă de timp. Până la vârsta adolescenţei, Gerard a crezut că Lina este sora sa mai mare.
Lina Medina a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai tânără mamă, însă a dus o viaţă discretă, refuzând orice fel de interviu şi mediatizare, chiar dacă i-au fost oferite sume mari de bani. S-ar fi căsătorit prin anii '70 şi a mai dat naştere unui copil. Cert este că acest caz al Linei reprezintă un adevărat mister medical. S-a constatat că fata avea menstruaţie de la numai 2 ani şi jumătate, iar medicul care a examinat-o şi-a dat seama că avea organele genitale perfect dezvoltate la numai 5 ani, şoldurile mai late şi sâni mult mai dezvoltaţi decât la copilele de vârsta ei.
Nici până azi nu se ştie cu exactitate ce a dus la aceste transformări. După cum nici până în prezent nu se ştie cine a fost tatăl copilului. O vreme a fost bănuit tatăl acesteia, bărbatul fiind şi arestat, dar mai apoi eliberat din lipsă de probe. Lina nu a spus nimănui vreodată cine este tatăl copilului.
Vă mai recomandăm:
Să furi de foame nu e un delict – şi alte decizii neobişnuite ale Justiţiei din Italia
Se încarcă comentariile...
