EXCLUSIV: Secretele singurului submarin românesc. Un fost torpilor pe cea mai scumpă piesă a Armatei povesteşte „avatarurile” prin care a trecut Delfinul

Maistru Militar (r), brăileanul Marian Chiţoiu a avut ocazia să facă parte din echipajul submarinului Delfinul. Noul submarin Delfinul, deşi tras pe linie moartă, este încă obiectul cu cea mai mare valoare de inventar a oştirii, costând la data achizţionării nu mai puţin de 61,5 milioane de dolari.

Noul submarin Delfinul, deşi tras pe linie moartă, este încă obiectul cu cea mai mare valoare de inventar a oştirii, costând la data achizţionării nu mai puţin de 61,5 milioane de dolari.

Mai citiţi:

HISTORIA: 10 lucuri de ştiut despre submarinele româneşti

Submarinul – arma nazistă subestimată de englezi

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Submarinul „Delfinul", construit în 1936, la Fiume (astăzi Rijeka) a fost luat drept pradă de război de către ruşi.
Retrocedat în 1957, sub formă de epavă, a fost reparat şi folosit ca navă de cercetări până în anii '70 când a fost casat.

„După ce am fost selectat pentru echipajul submarinului am fost trimis în Uniunea Sovietică, la Poti, unde am urmat un curs intensiv pentru lupta subacvatică. Am luat atunci contact cu torpilele de ultimă generaţie sovietice, între care şi torpilele cu oxigen, capabile să atingă 120 de noduri, dar al căror siaj poate deconspira poziţia navei", ne-a povestit Marian Chiţoiu, fostul maistru torpilor.
A participat la punerea submarinului în funcţiune de la Groki, unde echipajul s-a urcat pe nava nou-nouţă. Aşa că din perioada probelor are câteva poveşti pe care nimeni nu le-a spus.

„La Gorki erau echipaje din Polonia şi din India, care ridicau navele. Submarinul nostru, din clasa Kilo, era ultimul din serie, şi avea câteva perfecţionări care nu se regăseau la cele 10 bucăţi indiene sau la cel polonez", ne-a explicat Marian Chiţoiu.

„Hai noroc, haraşo!"

Primele probleme ale submarinului Delfinul au apărut chiar de la probele de adâncime. La bordul submarinului erau trei ingineri, ruşi care au calibrat aparatura.
„Ne-am lăsat tot mai adânc şi ruşii cam bătrâiori se tot uitau pe aparate. Submarinul trosnea sinistru câteodată. La un moment dat, ruşii s-au uitat la aparate şi au izbucnit în râs. Acestea indicau 278 de metri adâncime. Au ridicat păhărelele cu coniac „Murfatlar" de cinci stele, pe care comandantul îl oferise, le-au dat peste cap şi ne-au anunţat de fapt adâncimea: 302,5 metri, record al Marinei Române până în ziua de astăzi. Ulterior am mai coborât de două ori la adâncimea de 300 metri cu aparatele calibrate de inginerii care râdeau şi ne spunea într-una «Hai noroc, haraşo»", ne-a mai povestit maistrul torpilor. În timpul probelor de submersie, alt necaz pe capul ruşilor.

Au dat drumul la sonare şi au constatat cu stupoare că nici aparatele lor nu îl auzeau. Era din cauza elicei noi. Fusese montată în premieră pe submarinul nostru. La suprafaţă, în Odessa, au manevrat în aşa fel un remocher nu prea mare, ca să atingă uşor elicea.

„În urma loviturii semnătura acustică s-a modificat puţin şi ruşii au putut cât de cât să „vadă" după aceea submarinul. Cert este că noul tip de elice nu a mai fost după aceea montat decât pe submarinele lor, nu pe cele de export", mai povesteşte Chiţoiu.

Un Ferrari al adâncurilor, dar foarte tăcut

După ce a fost adus în ţară inginerii navalişti au reechilibrat elicea. Din nou submarinul Delfinul se poate deplasa perfect tăcut nedetectabil.
Acest lucru s-a văzut la singura aplicaţie desfăşurată cu aliaţii în Marea Neagră.

„Atunci americanii care au deplasat avioane de cercetare antisubmarină şi corvete pentru vânătoarea de submarine au avut neplăcuta surpriză de a nu vedea unde este submarinul. Nu a putut fi detectat. Aceasta şi din cauză că este acoperit cu un cauciuc special gros de şapte centimetri care dispersează ecoul sonarului". Submarinul se poate deplasa sub apă cu peste 40 de kilometri pe oră şi este unul de atac, putând lansa cele 18 torpile de la bord în mai puţin de 7 minute.

„Nu numai torpilele pot fi lansate ci şi oamenii, scafandri de luptă şi echipele forţelor speciale. La un astfel de exerciţiu după ce s-a inundat tubul de lansare pentru o misiune de evacuare-salvare, s-a constat că echipamentul scafandru se defectase. S-au închis imediat trapele şi omul a putut fi salvat. Apa care a intrat în navă, eram la adâncime Snorchell de 15 metri, a fost evacută prin valvele de securitate fără probleme", ne-a explicat fostul maistru torpilor.