Mirela Bulgaru a lăsat halatul de spital pentru a îmbrăca uniforma de poliţist

A lucrat 16 ani ca asistent medical, a ajutat la vindecarea oamenilor şi între timp a absolvit Dreptul. Apoi s-a înrolat în Poliţia de Frontieră şi a devenit ofiţer de relaţii cu presa.

                                             PROFIL

Născută: 18 august 1972, Brăila.

Studii: Universitatea Bucureşti-Facultatea de Drept.

Profesie: poliţist.

                                             Familie: căsătorită, doi copii.

Timp de 16 ani a lucrat în slujba oamenilor ca asistentă medicală în cadrul secţiei O.R.L. a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.

Urmând o mai veche vocaţie, a absolvit cursurile Facultăţii de Drept.

„Mi-ar fi plăcut să-mi continui activitatea ca jurist pe probleme de sănătate. Dar la vremea când am agăţat pentru ultima dată halatul în cuier, nu erau definite la noi noţiuni precum mallpraxis-ul, asigurările, coplata şi multe altele", ne-a mărturisit subinspectorul de poliţie de frontieră, Mirela Bulgaru.

Uniforma, o atracţie

Apoi, s-a ivit o oportunitate în ceea ce priveşte cariera, pentru că Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră avea nevoie de cadre noi. Astfel, prin concurs, a ocupat un post de agent operativ.

„M-a atras dintotdeauna uniforma militară. De mică, mi-au plăcut defilările, mă impresiona precizia şi alinierea perfectă a militarilor, pasul de defilare executat de toţi oştenii odată. Şi astăzi, când evenimentele cer paradă militară, mă duc cu plăcere şi recunosc, fetiţelor mele le place la fel de mult", ne-a declarat poliţista.

Începând cu anul 2006 a intrat în Poliţia de Frontieră, prin concurs. Şi mai apoi, în 2007, a devenit ofiţer.

„Iniţial am ocupat un post în cadrul compartimentului Resurse Umane dar mai apoi am devenit purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Judeţean al Poliţie de Frontieră Brăila şi ofiţer de relaţii publice. Astfel am ajuns să fiu în contact direct cu repezentanţii mass-media", ne-a povestit Mirela Bulgaru.

„Consider că meseria de poliţist de frontieră are atracţiile şi specificul ei aparte şi numai printr-o relaţie directă de colaborare cu presa locală cetăţenii pot lua contact cu munca noastră, cu realizările noastre", a declarat subinspectorul Mirela Bulgaru.

Prin contactul permanent avut cu mass-media locale, concetăţenii au putut lua la cunoştinţă în dese rânduri despre capturile făcute de poliţiştii de frontieră, fie că este vorba de peşte braconat sau de ţigări de contrabandă, dar şi de misiunile umanitare.

„Fără sprijinul poliţiştilor de frontieră care au avut la dispoziţie logistica necesară, tânăra care a născut în luna ianuarie, pe un ger năpraznic în localitatea Titcov ar fi ajuns, împreună cu copilul, poate prea târziu la spital. Astfel de misiuni umanitare deşi nu sunt în specificul nostru ne reprezintă însă cel mai bine", a conchis subinspectorul Mirela Bulgaru.

Ce-i place?

Să stea de vorbă cu fetele sale, pe care nu le tratează ca pe nişte copii. În felul acesta le-a învăţat să ia decizii singure încă de mici. Îi place la pescuit dar nu să dea la undiţă, ci să-i chibiţeze non-stop pe cei care cred că în baltă se mai găseşte şi peşte.

Ce nu-i place?

Ipocrizia care, culmea, tinde să devină un mod de viaţă şi un etalon care ne inundă pe toate canalele de comunicaţie viaţa. Nu-i place minciuna şi de aceea şi-a educat fetiţele să nu cunoască acest fals mod de exprimare. Nu-i place faptul că se stă prea mult în faţa calculatorului.

Întrebări şi răspunsuri

Ce spun fetele referitor la meseria mamei?

M.B.: S-au învăţat. Şi eu şi soţul avem program la care doar ora de plecare de acasă este cunoscută, nu şi cea de sosire. Ca atare fetele au devenit foarte ordonate. Fiecare ştie ce are de făcut, se ajută una pe alta la lecţii. Sunt foarte apropiate amândouă şi sunt mândră de ele când le văd cât de responsabile sunt şi cât de serioase, chiar dacă vârsta le permite încă multe copilării.

Vechea meserie vă mai este de folos?

M.B.: Da! Colegii ştiu ce meserie am avut şi nu ezită să-mi ceară ajutorul atunci când le este rău. Pentru ei, în marea majoritate bărbaţi, este parcă mult mai uşor să mă întrebe pe mine ce şi cum care înainte de toate le sunt colegă, decât să se ducă direct la cabinetul medical. Iar eu răspund fiecăruia pentru că aşa este stilul meu, să ajut pe cine solictă acest lucru.