„Omul-pădurii“ din Brăila preferă să stea în viscol şi ger, lângă pisicile şi câinii săi, decât să meargă la adăpostul social al Primăriei. „Dacă mă duceţi acolo, fug!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi locuieşte într-o colibă improvizată, dintr-un pâlc de pădure de la marginea municipiului Brăila, Gabriel Pradevin, un bărbat în vârstă de 54 de ani, refuză să îşi părăsească, fie şi pentru doar o zi sau două, micul avut, chiar şi atunci când e viscol şi ger pătrunzător.

Marţi, 10 ianuarie, în contextul în care se anunţase un nou cod portocaliu de vreme rea, jandarmii brăileni au încercat să strângă cât mai mulţi oameni ai străzii în adăposturile puse la dispoziţie de Primăria Brăila. Toţi au înţeles de bunăvoie şi s-au lăsat conduşi către adăpost, cu excepţia lui Gabriel Pradevin, omul din pădure, care n-a vrut în ruptul capului să îşi abandoneze cocioaba dintre copaci.

“M-am obişnuit aici, în martie fac 11 ani de când stau în pădure. Au fost şi ierni mai grele şi n-am păţit nimic, aşa că dacă mă luaţi şi mă duceţi acolo, fug. Stau foarte bine, nu am probleme cu frigul. Am plăpumi, am saltele, găsite pe la tomberoane, că românii aruncă tot felul de lucruri. Nu plec, că n-am cu cine să las pisicile şi câinii care îmi ţin de urât”, le-a transmis bărbatul jandarmilor. El ţine pe lângă “casă” vreo două pisici şi patru căţei pe care îi hrăneşte cum poate. Uneori, dacă nu este atent, animalele se înfruptă chiar din proviziile pe care încearcă să le păstreze pentru el. “Mâncarea o ţin în copaci, la înălţime, să nu mi-o ia câinii. Într-o zi, dacă nu am fost atent, mi-au mâncat o bucată de brânză”, a povestit Gabriel.

Bărbatul are o poveste de viaţă destul de încâlcită. El spune că este din comuna Chiscani, situată la doar 10 kilometri de municipiul Brăila. După ce s-a însurat, a locuit o perioadă în judeţul Vrancea. În pădure a ajuns în urmă cu 11 ani, când i-a murit soţia, iar el s-a întors acasă, la Chiscani. Cum n-a mai avut posibilitatea să stea în casa părintească, şi-a înjghebat un adăpost printre copaci şi a rămas acolo până în prezent. “Casa” sa din pădure este de fapt o colibă improvizată - câteva pături puse peste nişte pari de lemn. Nu are nicio sobă ci doar un pat încropit din scânduri şi o masă.

Cele câteva lucruri din interior sunt aşezate într-o oarecare ordine, fapt ce demonstrează că Gabriel ţine la micul lui avut. Bărbatul spune că, în urmă cu trei ani, tot într-o perioadă cu ninsori abundente şi ger, s-a lăsat convins să meargă la adăpostul social din Brăila. Când s-a întors, peste trei zile, şi-a găsit coliba devastată şi multe din lucruri furate. De atunci şi-a jurat că nu mai pleacă nicăieri, iar această hotărâre a rămas de nezdruncinat, mai ales că nici nu vrea să îşi lase singuri prietenii necuvântători.

image

Jandarmii au încercat şi anul trecut să îl ducă pe Gabriel la un adăpost, pe timpul iernii, însă şi atunci s-au lovit de refuzul categoric al acestuia. Pentru că bănuiau că şi de data asta o să se întâmple la fel, jandarmii i-au adus nevoiaşului o sticlă cu ceai cald şi câte ceva de-ale gurii. Bărbatul le-a mulţumit frumos şi i-a asigurat că are provizii suficiente: carne, brânză, pâine, alimente pe care fie le-a primit de la unii binevoitori care îi cunosc situaţia şi îi mai aduc din când în când de pomană, fie le-a găsit pe la tomberoane, în perioada sărbătorilor. În cocioaba sa pot fi văzute şi câteva cărţi. Omul din pădure afirmă că, ziua, când e vreme bună, îşi petrece timpul citind. Marele lui regret este că nu are şi un aparat de radio care să-i ţină de urât şi să îl pună la curent cu ultimele ştiri.

Citiţi şi


 

Brăila



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite