FOTO Povestea Casei Memoriale "Panait Istrati", redată fidel publicului după cinci ani în care a fost în paragină

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După cinci ani în care s-au executa lucrări complexe, Casa Memorială Panait Istrati a fost redeschisă pentru public. Situată în Grădina Mare, locaţia  este o atracţie permanetă pentru oricine doreşte să afle cât mai multe din viaţa marelui scriitor de limbă română şi franceză născut pe meleagurile brăilene în anul 1884.

Situată în Grădina Mare, locaţia este o atracţie permanetă pentru oricine doreşte să afle cât mai multe din viaţa marelui scriitor de limbă română şi franceză născut pe meleagurile brăilene în anul 1884.

Casa, în vremea în care era şantier

image
    „Redeschiderea Casei Memoriale Panait Istrati este o realizare cu totul deosebită în primul rând în ceea ce priveşte implicare directă a Consiliului Judeţean în tot ceea ce a însemnat lucrările de reabilitare şi consolidare a clădirii iar pe de ală a Muzeului Brăilei care reuşeşte astfel să-l readucă pe Panait Istrati, acasă”, ne-a declarat referitor la acest moment, directorul Muzeului Brăila, prof. univ. dr. Ionel Cândea.

O lungă perioadă Casa Memorailă a avut alte destinaţii decât cea pe care o merita. Astfel în anii 70, aici funcţionau două cercuri ale Casei Pionierilor, iar la subsol erau depozitate carturile pe care pionierii învăţau tainele conducerii auto.

Panait Istrati

Din anul 1984 clădirea şi-a reprimit oficial calitatea de casă memorială. În anul 2008 a intrat într-un amplu proces de restaurare şi consolidare fiind eliminate toate adăugirile aduse după dispariţia marelui scriitor. Ea se prezintă acum aşa cum era între anii 1930-1935 când era locuită de Panait Istrati.

Panait Istrati

Oamenii legaţi de Panait Istrati

Cartea „Adevărata tragedie a lui Panait Istrati“

Încă de la vârsta de 17 ani, Fănel Răileanu, născut la Baldovineşti – satul natal al scriitorului Panait Istrati –, a pornit  pe urmele geniului din Bărăgan. S-a luptat din răsputeri şi a reuşit să vadă o casă memorială la Baldovineşti, dar meritele au revenit nomenclaturiştilor.

image

„Mă, astea zburau peste graniţă, dacă nu eram noi vigilenţi”

Acum în vârstă de 46 de ani, Fănel Răileanu a riscat totul pentru memoria scriitorului Panait Istrati. 

„Din pricina cărţii „Spovedania unui învins”, tipărită în 1929, Istrati fusese interzis la şcoală. În 1986, am găsit-o la o rudă de-a scriitorului, o bătrână de pe Calea Galaţi”, povesteşte Răileanu. Din acel moment, destinul lui avea să se schimbe pentru totdeauna.
image

Auzise de la bătrânii din Baldovineşti despre scriitor şi l-a cunoscut pe „nea Angheluţă”, nepot de văr al lui Istrati. S-a decis să lupte pentru o casă memorială „Panait Istrati” la Baldovineşti. A avut curajul să-l abordeze pe primul secretar al judeţului, Anton Lungu, şi a ajuns la Bucureşti, la soţia scriitorului, Margareta Istrati.

„Terminasem Liceul Progresul, unde l-am avut profesor pe Vasile Ioan Zbarcea. Dânsul mi-a cerut cartea interzisă, ca s-o studieze. Prin 1988, la o lansare de carte, Fănuş Neagu a aflat că deţin „Spovedania...”. Mi-a spus să o păstrez, că e o valoare şi să aştern pe hârtie ceea ce ştiu despre Istrati”, ne-a spus Fănel Răileanu.
image

Din păcate, la scurt timp, Răileanu a fost chemat la Securitate, unde se aflau colonelul Coteţ şi maiorul de miliţie Paulopol.

„Uite, mă, astea toate zburau peste graniţă, dacă nu eram noi vigilenţi”, i-a spus Paulopol, arătând un teanc de cărţi din încăpere, confiscate abuziv.

„I-au aruncat cărţile pe jos”

Tot atunci, a fost chemat la Securitate profesorul Zbarcea, căruia i s-a făcut percheziţie, pentru a-i fi confiscată „Spovedania unui învins”.  „Domnul profesor avea doi pereţi plini cu cărţi şi securiştii i le-au aruncat pe jos, ca s-o găsească pe cea interzisă”. Ulterior, „Spovedania unui învins” avea să ajungă la muzeu.

Fănel Răileanu a mai fost „luat pe sus” şi dus de câteva ori la Securitate, pentru că ar fi avut legături cu francezii – pasionaţi de Istrati - şi pentru că l-a cunoscut personal pe Aristide Buhoiu, care a părăsit România împreună cu familia.  

Directorul Casei: Zamfir Bălan

Născut în inima Bărăganului, pe malul râului Buzău, într-un sat bogat în oameni sfătoşi, deschişi la minte şi la suflet, Zamfir Bălan a fost şi a rămas un îndrăgostit de aceste locuri.

Directorul Casei Memoriale Panait Istrati este nimeni altul decât Zamfir Bălan. Născut în inima Bărăganului, pe malul râului Buzău, într-un sat bogat în oameni sfătoşi, deschişi la minte şi la suflet, Zamfir Bălan a fost şi a rămas un îndrăgostit de aceste locuri.

Stilistică şi retorică

Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în1983, Zamfir Bălan a participat cu lucrări ştiinţifice la secţiuni de comunicări şi simpozioane de importanţă naţională şi internaţională.

S-a remarcat atât ca muzeograf, fiind director adjunct al instituţiei de profil din Brăila, cât şi ca editor al operei scriitorului brăilean Panait Istrati, precum şi ca semnatar al proiectului expoziţional şi coordonator al activităţilor de înfiinţare a Casei memoriale „Fănuş Neagu", din comuna brăileană Gradiştea.

Se întâmpla, pe 2 iulie 2011, după plecarea lui Fănuş Neagu la ceruri, „să se tutuiască cu sfinţii" - cum straniu o spunea chiar scriitorul, într-un interviu acordat ziarului Adevărul - ca Zamfir Bălan să fie cel care, împreună cu Anita, fiica maestrului, recompune memoria lui Fănuş Neagu şi pune în valoare casa din Gradiştea, ca în copilăria brăileanului care n-a încetat niciodată să caute „nebuni frumoşi".

„Într-adevăr, în 2010 şi 2011, am proiectat, pe lângă expoziţia memorială de la Gradiştea, şi expoziţiile permanente ale Casei memoriale Panait Istrati, din Grădina Publică, şi ale Centrului memorial Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu, Ana Aslan şi Edmond Nicolau. Am coordonat organizarea acestora pentru redeschidere, în 16 aprilie şi 10 mai 2011", spune Zamfir Bălan.

Interlocutorul este, deopotrivă, o voce în materie de stilistică, retorică, semiotică, fiind coautor al volumului „Stilistică pentru relaţii publice şi jurnalism" şi semnatar al volumelor „Semiotică. Noţiuni introductive" (2003), „Prelegeri de retorică" (2004), „Tehnici de redactare în comunicare" (2008). Cărţile sale sunt de referinţă pentru aceia care aleg Jurnalismul şi Relaţiile Publice.

Zamfir Bălan recunoaşte că a făcut o pasiune aparte pentru opera lui Panait Istrati, scriitorul care a încondeiat Băltăreţul şi a pus în pagină emoţia dată de imaginea ciulinilor Bărăganului scuturaţi de vânturile vitrege din această zonă.

Panait Istrati
„Am editat operele lui Panait Istrati: Chira Chiralina, Moş Anghel, Codin, Casa Thuringer, Ţaţa Minca, toate ediţii bilingve. La acestea se adaugă Omul care nu aderă la nimic, Documente din Rusia sovietică, adică două volume despre raporturile lui Panait Istrati cu ideologia de stânga şi politica sovietelor. Dar, primul studiu de amploare şi profunzime, din perspectiva poeticii prozei a fost cartea „Panait Istrati. Tipologie narativă", a adăugat Zamfir Bălan.

MINIINTERVIU

întrebări şi răspunsuri:

De ce Panait Istrati şi opera lui?

„George Călinescu, dar şi alte voci ale criticii literare româneşti nu l-au considerat pe Istrati scriitor român, pentru că a scris, iniţial, în limba franceză.Istrati pentru că mi-am descoperit încă din studenţie afinităţi cu opera sa. Iar ediţia bilingvă pe care am îngrijit-o pune în valoare, spre deosebire de ediţiile precedente, varianta românească de autor a operei istratiene".

Cum aţi contribuit la refacerea casei lui Fănuş Neagu?

„Casa memorială Fănuş Neagu a fost restaurată aproape ca în vremea copilăriei scriitorului. M-am implicat direct şi o voi face de câte ori este nevoie pentru că Fănuş Neagu a făcut şi face parte din universul cultural al Brăilei".

Brăila



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite