Povestea primei Biblii româneşti, care a scăpat de topitoria comuniştilor

Dacă în 1971, „Biblia lui Cantacuzino" avea valoare de inventar de 10.000 de lei, astăzi nu sunt specialişti s-o evalueze. În anii '50 a fost „epurată" şi urma să dispară pentru totdeauna. Dacă ar avea grai, Biblia de la 1688, aflată azi la loc sigur, la Arhivele Naţionale, ar plânge.

Preţ de o oră, luni, celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino, deţinută în prezent de Arhive, a putut fi admirată de cei prezenţi la expoziţia „Zilele Europene ale Patrimoniului".

Imediat după vernisaj, a fost dusă înapoi, în seif, alături de cele mai valoroase documente, printre care şi pergamentul domnitorului Bogdan cel Chior, fiul lui Ştefan cel Mare, de la 1505.

Deţinătorii preţioasei cărţi - Biblia de la Bucureşti, de la 1688, este considerată „monument al limbii române vechi" - nu o pot evalua, însă o păstrează cu grijă, considerând-o inestimabilă.

„Noi, românii, am fost dintotdeauna în Europa, din punct de vedere al tiparului şi al cărţii. Astăzi, am expus 14 cărţi vechi, plus Biblia de la 1688, toate în limba română, cu alfabet chirilic. Într-un inventar din 1971, cartea era avaluată la 10.000 de lei", a precizat arhivistul Cristian Filip.

Carte inestimabilă

„Din păcate, la Brăila nu există specialişti care să evalueze Biblia lui Cantacuzino, doar la Biblioteca Naţională a României. Există o valoare de piaţă, stabilită de anticariate, şi am înţeles că e foarte mare. Exemplarul nostru a fost «epurat» în anii '50, urmând să fie distrus. Nu ştim cui a aparţinut înainte, dar dacă nu ajungea la noi, s-ar fi pierdut pentru totdeauna", ne-a spus Giani Oltianu, şeful Arhivelor Naţionale Brăila.

E de notorietate faptul că, în anii de tristă amintire, România ar fi contractat un împrumut extern doar garantând cu celebra Biblia Aureus, de la Alba Iulia, scrisă în anul 810, la curtea lui Carol cel Mare. Despre Biblia lui Cantacuzino se spune că ar fi doar câteva exemplare în toată ţara.

Reataurată după Revoluţie

Şeful Arhivelor ne-a mai spus că, în prezent, potrivit legii, nimeni nu mai poate revendica vreun document sau carte aflate deja în colecţiile instituţiei. „E posibil ca Biblia să fi aparţinut cândva, muzeului sau bibliotecii publice, pentru ca apoi să fi fost încredinţată Arhivelor, ca să fie salvată. Numai că, potrivit Legii Arhivelor, documentele intrate la noi nu mai pot fi retrase", a spus Giani Oltianu.â

Biblia a fost, circa zece ani, la Bucureşti, la sediul central al Arhivelor Naţionale, pentru a fi restaurată. Este vorba de un proces lung şi anevoios, dar care salvează documentele şi le redă frumuseţea.