Braşov: Miklos Nagy, cunoaşte muntele ca-n palmă
0
Bărbatul este unul dintre cei mai vechi salvamontişti din Braşov şi la cei 65 de ani ai săi continuă să salveze vieţi. Pregătirea şi-a făcut-o pe cele mai periculoase piscuri din ţară, dar şi din străinătate.
PROFIL
Născut: 27 octombrie 1944, Odorheiul Secuiesc
Educaţie: Studii liceale
Ocupaţie: Salvator montan
Familie: Căsătorit, fără copii
Miklos Nagy şi-a descoperit hobby-ul pentru căţărat încă de mic, când escalada copacii şi schele din jurul casei unde locuia. „Cred că am avut această pasiune de când eram în stadiul de embrion. De la 6-7 ani participam la campionate de căţărat pe schele cu ceilalţi copii şi primul care ajungea în v\rful schelei era câştigător. La 18 ani m-am înscris la Clubul de Alpinism „Corvinul” din Hunedoara. La început, mergeam pe trasee doar pe poieni şi de-abia după doi ani am putut să mă înscriu la Campionatul Naţional de Alpinism. Concuram cu echipe mari de la Armată şi Dinamo, din Braşov. Nu am câştigat nimic, fiindcă am fost descalificaţi”, îşi aminteşte Miklos Nagy.
De 13 ori campion naţional
La scurt timp după acest concurs, alpinistul a fost chemat la Clubul Armata din Braşov, despre care bărbatul spune că era „floarea alpinismului românesc”. „Am activat la club din 1966 până prin 1978. Am participat la multe concursuri naţionale şi am obţinut de 13 ori titlul de campion. În vremurile bune primeai nişte diplome şi suma de 5.000 de lei”, spune alpinistul.
În 1979 bărbatul a trecut la Salvamont. „A fost exact acum 40 de ani. Noi cei care eram alpinişti profesionişti am înfiinţat Salvamontul. Am fost primii care am făcut salvări calificate. Însă condiţiile erau mult mai grele decât acum. La intervenţie se mergea pe jos şi oamenii se transportau în spate, că nu aveam targă. Eu aveam 60 de kg şi duceam în spate oameni de 100 de kg”, spune Miklos Nagy.
Prins sub avalanşă de două ori
Viaţa pe munte nu a fost lipsită de riscuri şi peripeţii. „Oricât de meseriaş ai fi, riscurile tot există. Ne-am dus, odată, patru inşi la schi, în munţii Făgăraş. M-a prins o avalanşă şi mi-a intrat un bulgăre de zăpadă în gură. Îmi blocase căile respiratorii şi atunci m-am gândit că mi-a venit sfârşitul. Mi-am pierdut cunoştinţa şi când m-am trezit eram răstignit pe un schiu. Eram cu picioarele în sus şi capul în jos. Apoi m-a mai prins o avalanşă tot la schi, între Babele şi Caraiman, dar am scăpat. În rest, slavă Domnului, nu am avut nici un incident pe munte”, povesteşte braşoveanul.
A botezat Vârful Armata Română din Rusia
Miklos Nagy şi colegii săi nu s-au limitat să escaladeze doar munţii din România. Au ajuns până în Caucaz, iar în Rusia au urcat de un vârf unde nimeni nu mai fusese până atunci. „Am urcat în Caucaz pe vârful Ujba, care are o înălţime de aproximativ 4700 m. Apoi, am plecat cu colegii de la Armata Braşov, în Rusia, într-o zonă situată aproape de Afganistan. Erau vrei cinci-şase vârfuri care nu aveau nume pentru că nu le escaladase nimeni. Eu, împreună cu colegii mei Cezar Manea şi Mitică Chivu, am ales unul care semăna cu un vârf din munţii Anzi. I-am dat numele de Armata Română şi acum aşa figurează pe hartă”, îşi aminteşte Miklos Nagy.
Întrebări şi răspunsuri
Ce înseamnă alpinismul pentru dvs?
M.N.: E un mijloc de a trăi, face parte din tine. Şi acum particip la intervenţii atunci când sunt chemat şi îi dirijez pe voluntarii care participă la acţiune.
Cum era Salvamontul acum 40 de ani faţă de cel actual?
M.N.: E o diferenţă de la cer la pământ. Atunci erau nişte condiţii crunte. Iarna, la intervenţii, targa o făceam din schiuri, iar vara din ce găseam la îndemână. Acum, salvamontiştii sunt dotaţi cu tot ce trebuie.
Ce-i place:
„Îmi place totul, de la o floare frumoasă, la un viscol teribil”.
Ce nu-i place:
„Nu-mi place lipsa de educaţie a turiştilor şi mizeria pe care o lasă aceştia. Sunt un ecologist convins”.
Se încarcă comentariile...
