Ce este bullyingul? Sfaturi esenţiale de la psihologi pentru îndreptarea comportamentului agresiv al copiilor

Speciialiştii atrag atenţia părinţilor să fie atenţi la comprtamentul copiilor FOTO: albayan.ae

Bullying înseamnă folosirea unei forţe superioare pentru a influenţa sau intimida pe cineva. Este un comportament repetat si intenţionat prin care agresorul îşi persecută, răneşte, intimidează victima verbal, relaţional şi/sau fizic. Comportamentul poate fi învăţat în familie sau în alte medii şi este favorizat de diferenţele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici fizice etc.

Efectele asupra victimei sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoţional şi comportamental.  Semne rău prevestitoare
Primele indicii nu sunt foarte clare: Copilul dă semne de oboseală, nu mai are poftă de mâncare, e anxios si evită anumite situaţii... Nu mai merge cu plăcere la şcoală, evită să aducă în discuţie alţi copii despre care vorbea cu plăcere pâna de curând. Psihologii ne atenţionează în legătură cu un fenomen despre care s-a vorbit puţin în România si care are un nume de împrumut :„bullying-ul”.

Vorbim despre bullying atunci când un copil este victima violenţei fizice sau psihice în mod repetat, din partea unui alt copil. Agresorul recurge la ameninţāri sau la insulte, la folosirea forţei fizice, la hārţuire şi dominare. Apare foarte frecvent în şcoli şi, din pācate, România nu este ocolitā de acest fenomen.
„Conflictele la şcoalā sau la joacā sunt inevitabile, dar dacā un copil devine victima intimidārii sau bullying-ului, are nevoie de ajutor sā facā  faţā unei astfel de situaţii. Bullying-ul este, deci, comportamentul repetat de intimidare, îndreptat spre rānirea fizicā sau mentalā a unei persoane. Este comportamentul prin care o persoană încearcā sā obţinā supremaţia asupra altora prin folosirea violenţei fizice sau verbale. Cel mai uşor se poate observa aceastā formā de violenţā în grupurile de copii. Şcoala este terenul  pe care se manifestā cel mai des luptele pentru putere. Cine este cel mai de temut din clasā? Sunt mulţi «aspiranţi» la aceastā posturā! Care este «gasca» cea mai puternicā ? Cei care vor sā ocupe   astfel de poziţii îi lovesc pe cei din jur, îi fac de rusine în public, îi jignesc sau le pun diverse porecle. Ei încearcā sā-şi dovedeascā în acest fel puterea asupra celorlalţi obligându-i sā facā lucruri pe care aceştia nu şi le doresc şi nu îi reprezintă”, ne spune lector univ. dr. Onelia Pescaru, de la Facultatea de Sociologie din cadrul Universtităţii Transilvania.

Studiile americane arată că între 15-25% din elevii americani sunt  victime ale bullying-ului, în timp ce alţi 15-20% declarā cā sunt iniţiatori ai unor astfel de comportamente. Bullying-ul poate să transforme şcoala într-un loc de temut pentru mulţi copii sau adolescenţi, generând stresul, anxietatea şi chiar fobia socialā , ca efecte negative în astfel de situaţii.
Care este profilul copiilor si al tinerilor care agreseazā?

În general ei cautā sā atragā atenţia celorlalti asupra lor şi îşi doresc, cu disperare ,sā devinā " populari", sā le fie confirmatā o valoare de care chiar ei se îndoiesc. În realitate au complexe puternice de inferioritate si cautā mereu confirmāri la ceilalţi.
De multe ori aceştia provin din familii dezorganizate sau conflictuale si au învāţat de foarte mici modelul violenţei. Pentru cā au crescut pe un cämp de bātālie, considerā ţipatul sau agresiunea singurele metode de ieşire din situaţii problematice sau stresante.
În general se leagā de copii mai mici sau mai slabi, pentru cā numai în acest fel se pot simti importanţi si puternici.
Unii dintre acesti agresori sunt perfect constienţi de disconfortul la care îi supun pe ceilalţi şi acest lucru le produce o imensā plācere, dar se poate întâmpla sā nu realizeze cu adevārat cât de dureroasā poate sā fie postura în care sunt puse " victimele" agresiunii lor.

Care este profilul victimelor?

Cei care cad victimele colegilor agresori sunt în general copiii timizi, lipsiti de fortā, incapabili de a se apāra singuri în nici un fel de bătălie.

„La consolidarea statutului de victimā stā şi întreţinerea ideii cā victima nu valoreaza nimic fārā agresor. «Fără mine nu ai reuşi nimic». Sau: «Dacă nu aş fi fost eu, nu ai fi ajuns aici» - sunt mesaje care au ca scop crearea unei relaţii de dependenţā între victimā si agresor. Astfel, agresorul îsi exprimā superioritatea şi îşi satisface nevoia de putere. Acest tip de relaţie poate sā aparā între colegi de clasā, dar se regāseşte şi între soţ şi soţie sau între fraţi, în cadrul familiei”, a precizat Onelia Pescaru.
Victima deseori gāseşte scuze celui care o manipuleazā , cautā explicaţii pentru comportamentul pe care îl are şi le gāseşte, întotdeauna cu referire la propria persoană : „Ţipā la mine pentru ca eu nu reuşesc să fac un anume lucru şi să înteleg din prima ceea ce-mi spune”, „Am meritat palma primită, fiindcă nu am facut ceea ce a zis” etc.
Un astfel de copil, care a fost victimă a violenţei verbale poate prelua cu usurinţă  această modalitate de exprimare în relaţie  cu alţi copii sau cu alte persoane adulte, atunci când va creşte.

Copilul a fost victima unor astfel de comportamente din partea colegilor, la şcoală sau la joacă?

ată ce ar trebui învăţat să facă: În primul rând este recomandabil să îi învăţăm pe copil urmatoarele:
Nu este el vinovat!  Un abuz nu se întâmplă niciodată din vina victimei. Nimeni nu merită să fie jignit, sau bătut, oricat de mult ar fi greşit.
Nu trebuie să răspundă înapoi cu aceeaşi monedă. Un răspuns violent îl încurajează pe agresor. Evitarea agresorului şi apelarea la un adult de încredere reprezintă cea mai bunâ soluţie. În plus, violenţa verbală poate fi urmată de cea fizică. Copilul trebuie încurajat să-şi găsească prieteni şi să petreacâ timp cu copiii de vârsta lui. Sentimentul de apartenenţă la un grup te ajută să faci faţă conflictelor si problemelor pe care le-ai putea întampina cu cei din afara grupului.
Strategii pentru adulţi

Cum facem faţă, ca adulţi, fenomenului de bullying?

Una dintre tacticile cele mai interesante şi utile este exprimată foarte bine în sintagma „all aboard!”.
Acest lucru înseamnă că, pentru stoparea violenţei , toata lumea trebuie să fie implicată. Şcoala, profesorii, elevii şi personalul auxiliar trebuie să colaboreze pentru a face din spaţiul şcolar o zonă sigură, în care copiii pot învăţa cu drag.

„Nu sunt suficiente doar niste semnale verbale de alarma trase de faţă cu toţi elevii şcolii.Copilul agresat trebuie să aibă încredere să apeleze la un adult atunci când este victima violenţei. Poate vorbi cu părinţii, cu un profesor, cu psihologul şcolii, cu directorul şcolii sau cu un poliţist. Copilul trebuie să facă diferenţa dintre a pârî şi a  denunţa pe cineva: denunţând violenţa, face un bine şi altor copii care pot cădea victimă agresorilor”, a concluzionat profesorul universitar braşovean.