Comentariul care a reaprins „războiul” dintre Godină şi Mandachi: „fără uniformă nu face vânzări”
0
Un schimb dur de replici între Marian Godină şi Stefan Mandachi a izbucnit după ce acesta din urmă a comentat la o fotografie: „bună poza cu antreprenorul Godină, dar fără uniformă nu face vânzări”.
„Războiul” replicilor dintre poliţistul Marian Godină şi antreprenorul Ştefan Mandachi a pornit de la un comentariu postat de ultimul la o fotografie (foto jos) cu scriitorului braşovean: „Bună poză cu antreprenorul Godină, dar fără uniformă nu face vânzări”.
A urmat un schimb dur de replici în care cei doi influenceri se acuză reciproc de ipocrizie. Godină spune că Mandachi „are numai bani în cap” şi, deşi declară că iubeşte animalele şi-a făcut o „afacere din sacrificarea acestora”. „Când un umorist face mişto de el, îl dă în judecată şi-i cere un milion de euro, când vede o bucată de teren, se imaginează construind zgârie-nori şi se vaită arabilor că în România i se cere PUZ şi nu poate astfel să înghesuie cât mai mulţi pe verticală, iar când vede o poză cu mine la plimbare, îi fuge gândul la vânzări şi antreprenori”, mai scrie Godină despre Madachi.
În replică, andreprenorul sucevan îl acuză pe Godină că se foloseşte de uniforma de poliţis pentru a-şi vinde cărţile: „Vinde produse în uniformă! În meseria lui n-a strălucit cu nimic, casierul ăsta! Absolut nimic. A capturat vreun infractor? Grija asta are el…” Mandachi îl ridiculizează pe Godină pentru faptul că se consider autor: „totul pe pagina lui e o instigare perversă la CUMPĂRĂTURI. În uniforma plătită de mine şi de tine, el se intitulează la capitolul ”meserie”, atenţieee: “AUTOR”! :))) De unde dracu s-a pus ăsta în aceeaşi oală cu Liviu Rebreanu? De ce oare se porecleşte autor, când de fapt, se bate cu pulanu-n piept că-i miliţioner? ”
Replica lui Godină a venit rapid. Acesta îl acuză pe Mandachi de ipocrizie şi de faptul că „are numai bani în cap”:
„E haios tare Ştefan, doar că eu nu-s antreprenor şi nici avid după vânzări nu sunt. Că dacă eram un antreprenor avid după vânzări, lipsit de scrupule cu papagal şi mult tupeu, profitam de naivitatea oamenilor astfel:
1. În timp ce sacrificam zeci de mii de animale spre îmbogăţirea mea ca să aibă poporul de unde mânca shaorme când e coada prea mare la KFC-ul din mall, pozam în marele iubitor de animale, mă filmam cum ajut câinii şi mă revoltam când vedeam pe vreunul chinuind vreun animal. (Paradoxal, nu?)
2. Mi-aş fi ajutat semenii în timp de pandemie de coronavirus, asta în timp ce industria fast-food, cea din care eu făceam bani, îmbolnăveşte oamenii de boli cardiovasculare şi aduce moarte câtă nu aduce niciun alt virus la ora actuală.
3. Aş fi urcat în vârf de munte cu Porsche-ul şi aş fi postat o poză cu isprava pe Facebook, iar după ce lumea mi-ar fi sărit în cap, aş fi revenit cu un photoshop cu un logan în loc de Porsche.
Dar pentru că nu-s un antreprenor, când am timp liber mă duc pe munte ca săracii, pe jos, cu cortul. Îmi plac şi mie animalele, suficent cât să nu mă gândesc să-mi deschid o afacare din sacrificarea lor, dar nu îndeajuns de mult încât să nu consum carne. Foarte rar mănânc şi fast-food. Când era coada prea mare la KFC am mâncat chiar şi de la Spartan.
În final, nu pot să nu observ că omul ăsta are numai bani în cap. Când un umorist face mişto de el, îl dă în judecată şi-i cere un milion de euro, când vede o bucată de teren, se imaginează construind zgârie-nori şi se vaită arabilor că în România i se cere PUZ şi nu poate astfel să înghesuie cât mai mulţi pe verticală, iar când vede o poză cu mine la plimbare, îi fuge gândul la vânzări şi antreprenori.
Cred că s-a abţinut să scrie ceva şi de Pablo, pe care sigur şi l-a imaginat profitabil ca shaorma la farfurie.”
Cu această fotogrfie a fost ilustrată postarea lui Mandachi despre Godină.
Mandachi necruţător: „Acest Shakespeare de România are MAGAZIN”
Antreprenorul Ştefan Madachi a replicat printr-o postare pe blog intitulată: „STUDIU DE CAZ: Cel mai elocvent exemplu de neasumare antreprenorială (capitalistă) din societatea românească din 1989 până-n 2020”:
„Punctul G al prozei româneşti loveşte din nou. Criticul literar Marean Godină a uitat să-şi facă injecţia cu steroizi, motiv pentru care ejaculează printre buzele ţuguiate cu acid hialuronic injurături la adresa mea, pe motiv că-cum îmi permit să-mi placă aşa mult banii, în calitate de patron? :)))
Nemasturbatul ăsta e în fapt un patron pur sânge, dar îşi camuflează actele de comerţ în spatele imaginii de erou sacrificat pe altarul activismului civic. Ilustrul scriitor e de-o perversitate cum rar s-a pomenit: deghizat în UNIFORMĂ DE POLIŢIST la poza de profil (uitaţi-vă cum a animat-o, sanchi, să nu bată la ochi) te îndeamnă disperat: CUMPĂRĂ!
Acest Shakespeare de România are MAGAZIN (chiar aşa scrie) online! E negustor omu’. Bişniţar, precupeţ! Dar îşi comercializează marfa folosindu-se de statutul de poliţai.
Fraţilor, avem un gram de minte în 2020 sau muşcăm momelile acestui mucea încordat? Vă provoc la un exerciţiu de ficţiune: imaginaţi-vă că mergeţi la Carrefour. La casa de marcat casierul e îmbrăcat în uniformă de poliţist! :)))) Cu caschetă, epoleţi şi proces verbal la el, da! Exact asta face antreprenorul Marinică! Nu renunţă nici să-l ia dracu la însemnele oficiale ale Statului român atunci când vinde la butic tricouri şi fiţuici, intitulate cărţi.
Totul, dar totul pe pagina lui e o instigare perversă la CUMPĂRĂTURI. În uniforma plătită de mine şi de tine, el se intitulează la capitolul ”meserie”, atenţieee: “AUTOR”! :))) De unde dracu s-a pus ăsta în aceeaşi oală cu Liviu Rebreanu? De ce oare se porecleşte autor, când de fapt, se bate cu pulanu-n piept că-i miliţioner? Răspuns: ca să-şi vândă ciornele agramate. Pe cale de consecinţă, îşi reneagă practic poza de profil, cariera şi SURSA DE VENIT. Nici el nu mai ştie ce-i: autor, vibrator… dar astea-s detalii insignifiante…
În timp ce eu afirm răspicat “vreau să fac bani, cat mai mulţi, miliarde de euro dacă s-ar putea, pt. că-mi plac banii, iubesc banii, ador banii” omul de afaceri Marean Godină simulează că e preocupat de liniştea şi ordinea publică. Dar prin fiecare por al trupului său sculptat de aminoacizi, te imploră să CUMPERI! Poate, poate, face bani de proteine.
Din momentul în care m-a văzut că am ajuns în Dubai, (unde mă duc pe munca mea), mă insultă! Dilimanul ăsta cu meclă boţită de la încasat pulane (sigur îl căpăcesc colegii) mă jigneşte fără să-i fac nimic (deşi ar merita o pereche de palme consecutive, ca să aibă just temei să mânânce nutella în viitor).
Mă, Dostoievski, uite ce se predă la facultate: prin definiţie, un patron trebuie să producă bani. Cât mai mulţi. Iar eu asta sunt, patron, creţule! Eu nu vând carne de gyros coafat în roba de avocat. Mi-am luat un compleu de la Nike. Pune-ţi izmana de antreprenor, lasă uniforma cât lucrezi la PAGINĂ. Eu ŢIP, URLU, cu sânge-n venă: iubesc banii şi VREAU RECLAMĂ, DA! Pe când tu, de la creatină şi tribullus, n-ai sânge-n pompă şi te dezici de bani (să nu cumva să pierzi followerşi). Mă, îţi plac banii sau nu? Te pun la detectorul de minciuni?
Pe pagina ta eşti disperat după lovele, patroane. Ai scoate la licitaţie şi ficatu’ Alpacăi să mai agăţi nişte bani! Nu mai poza în iubitor de animale, că n-ai dus o pisică la sterilizat! Eu pot să mă laud, am salvat mii de suflete, pe numărate. Tu ai luat un biet animal şi-l storci de vlagă de-l târâi în lanţ ca să-ţi stea ţapăn la pozat. CA SĂ VINZI, PATROANE! Eşti iritat că nu te duce mintea să faci bani şi nu-i ierţi pe oamenii de afaceri cu bani, care se pişă cu boltă (inevitabil) pe afacereza ta cosmetizată.
Toţi poliţiştii îşi dau coate când răsari tu prin discuţii. Eşti un personaj de banc. Băieţii (gaborii cu coaie, pe care-i stimez) schimbă subiectul când se fac poante la adresa ta. Poliţiştii demni de respect nu te invidiază pentru succesul tău imaginar. Pt. că n-ai aşa ceva. În schimb, le e greaţă de duplicitatea ta! De aia te-au înjurat toţi ”fanii” tăi când m-ai jignit şi pupat în zona dorsală! Pt. că lumea te vede ce eşti: o caricatură între antreprenoriat şi poliţist. Fără gram de asumare.
Când am cumpărat zeci de ventilatoare pt. spitale, n-ai pomenit o consoană, patroane! Când am salvat mii de câini, ai tăcut, patroane. Când am donat din banii mei 100.000 euro te-ai dat lovit în aripă, patroane. Când am sărit în ajutorul unor persoane cu handicap, mucles. Dar în rest, cum mă prinzi, cum jigneşti!
Fraţilor, ce dracu a făcut Godină pe planeta numită pământ de e considerat o ”voce” a naţiunii? E un bulbuc de săpun umflat artificial. Ce Doamne mă iartă, a realizat anti-talentul ăsta? De scris, scrie plictisitor şi cu multe dezacorduri. Zgârie turbat foaia cu peniţa stiloului şi la urmă descoperă c-a uitat să-i pună rezerva cu cerneală.
Acest Ernest Hemingway al românilor are o fişă a postului, da? O respectă? Mira-m-aş! Când să mai aibă timp de serviciu printre sesiunile de vânzări de tricoaie şi abţibilduri?
Ce-a realizat pe pâmântul ăsta fraţilor, de-l idolatrizează mulţimile? Mai precis, ce??? Daţi-mi un simplu exemplu! N-a făcut nici pe dracu să-l cheptene. Orice în afară de fişa postului pentru care-l plătim noi cu contribuţii şi sudori! Stă pe prispă la agăţat folowers şi cam atât: vinde produse în uniformă! În meseria lui n-a strălucit cu nimic, casierul ăsta! Absolut nimic. A capturat vreun infractor? Grija asta are el…
Godinică Marinică este exemplu cel mai elocvent de neasumare capitalistă a ultimilor 30 ani. Din cauza oamenilor ca el, elevii nu-şi înţeleg, descoperă şi respectă vocaţia! Din cauza lui elevii nu mai înţeleg nimic. Crează o confuzie majoră şi e un model de neasumare şi trădare a propriilor pasiuni.
Hai dă share, patroane! Ştiu că mă citeşti!
Şi mai du-te-n plua mea!
p.s: daţi-mi ignore/delete/unfollow! ACUM! În realitate nu-s deloc sfânt, vorbesc mult mai vulgar. Sunt mult mai porno! Nu vă înhăitaţi cu unul ca mine!
Zi lină în continuare!”
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
