Doi făgărăşeni au trăit coşmarul Siberia mai bine de un deceniu. În 1950 Braşovul a devenit oraşul Stalin

Mii de români au fost deportaţi în Siberia. FOTOflux.md

Doi făgărăşen, Rodion Scurtu şi Lisandru Socaciu, au stat ani buni în lagărele din Siberia. Au suferit de foame şi de frig şi nu au uitat niciodată coşmarul din Rusia.

Gheorghe Scurtu din Mândra a publicat o broşură în care poveşte prin ce a trecut tatăl său.  Bărbatul spune că Rodion Scurtu, a plecat să lupte în cel de-al doilea război mondial pe când el avea doar  patru ani. A luptat chiar în linia I alături de Brigada 2 Vânători de Muntes. A fost capturat la Cotul Donului alături de colegii de luptă. A ajuns într-un lagăr din Siberia unde a stat zece ani.  A fost salvat de chinezi. Gheorghe Scurtu spune că prin anii 1952-1953 chinezii au avut un conflict cu ruşii în Siberia. Aşa au descoperit lagărele de concentrare, inclusiv pe cele cu români, unde se suferea de foame şi de frig. Chinezii au dat alarma în presa europeană, iar ruşii au fost nevoiţi să îi elibereze pe români. 

„Au fost spălaţi, hrăniţi şi urcaţi în vagoane cu destinaţia România. Au ajuns la Sighet, prin nordul României. În loc să fie primiţi ca nişte eroi, gara din Sighet a fost înconjurată de securitate şi primiţi ca nişte trădători. Ştiu lucrurile astea de la „Europa Liberă”. Acest post de radio ne-a dat aceste informaţii. Atunci s-a aflat în sat că vine Rodion, dar n-a mai ajuns acasă. Au fost închişi la Sighet, la Canal şi nu s-a mai aflat nici de tata, nici de ceilalţi”, mai povesteşte Gheorghe Scurtu.

A venit pe jos acasă după ce a fost aruncat în goapa cu morţi şi nu a fost recunoscut de rude

Nea Lisandru Socaciu a fost un alt făgărăşan deportat în Siberia. Este originar din satul Mândra, unde fiica sa este de-o viaţă învăţătoare. A fost capturat în al doilea război mondial şi a stat în Siberia peste 10 ani.

„Tata povestea că acolo în lagăr, oamenii sufereau foarte mult că nu aveau ce mânca. De multe ori capul şi coada de peşte erau considerate delicatese. Tata a leşinat la un moment dat de foame. S-a crezut că a murit. Atunci a fost scos din lagăr şi aruncat la groapa cu morţi. În momentul acela a visat tocăniţa de pui de acasă, s-a trezit din leşin, a găsit ceva apă într-o sticlă şi şi-a revenit. Pentru că s-a văzut liber, a plecat spre casă“, a povestit fiica bărbatului, Lidia Zară. 

Nimeni nu ştie cum a ajuns acasă. Nea Lisandru a povestit că a găsit gazed care l-au ajutat. Când a ajuns acasă era atât de slab încât nici familia nu l-a recunoscut. Familia povesteşte că supa de pui de acasă a fost cea care i-a redat puterile.

Atât Nea Lisandru, cât şi Rodion Scurtu s-au stins . Traumele suferite în lagărele din Siberia au fost atât de puternice încât s-au ferit să povestească prea multe despre ele. 

Braşov, oraşul Stalin

Ruşii au avut un impact negative şi asupra Braşovui, care în 1950 a devenit oraşul Stalin. Ruşii au denumit 14 oraşe din toată Europa după numele dictatorului. Legenda spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Ca să nu se creadă că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin.

Pe 19 august 1950 cererea apărea în ziarul Drum nou, pe 22 august 1950 era dat decretul de schimbare al numelui, iar pe 25 august acelaşi an, Drum nou publică “salutul călduros” al Guvernului şi Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (viitor Partid Comunist Român) vizavi de schimbarea numelui din Braşov în Oraşul Stalin. Pe muntele Tâmpa a fost scris din Brazi numele lui Stalin pentru ca toată lumea să salute schimbarea. După zece ani în 24 decembrie 1960 Braşovul şi-a recăpătat denumirea originală.