Iosif Kovacs este mereu alături de cei îndureraţi
0
Braşoveanul este specialist în servicii funerare şi le oferă sprijin moral celor care trebuie să îşi ia rămas bun de cei dragi.
Până la comerţul cu sicrie Iosif Kovacs a fost un om bun la toate. Mai întâi a lucrat ca frezor, la Carpatex. După Revoluţie, mai exact în 1992, s-a angajat la Biserica Neagră, unde a făcut de toate.
„Mă aşteptau bătrânii la colţul bisericii pentru a le face diverse reparaţii în casă. În 2005, din raţiuni financiare, am socotit că este bine să mă apuc să fac ceva", povesteşte braşoveanul.
Transportă piane
Iosif Kovacs şi-a făcut o afacere de transportul de marfă, iar în paralel, s-a apucat şi de construcţii, la care a renunţat după un an. „Aveam de lucru, dar nu găseam oameni cu care să lucrez, aşa că m-am mulţumit doar cu transportul", spune braşoveanul.
Este printre puţinii care transportă piane. Aceta este un instrument muzical foarte sensibil, iar mutarea lui dintr-un loc în altul trebuie făcută cu multă grijă.
„Pun pianul întotdeauna pe cant şi am minim patru oameni care mă ajută pentru că un pian cântăreşte peste o tonă", spune Iosif Kovacs.
În 2006 bărbatul a început colaborarea cu o firmă de pompe funebre, unde efectua transporturi mortuare. Criza financiară l-a determinat, în 2008, să-şi deschidă propria firmă de servicii funerare, fiindcă s-a gândit că acest tip de afacere merge indiferent de criză.
„Vindeam sicrie ieftine din stejar şi fag, cu 300 lei. Primul client care a intrat în magazin m-a întrebat dacă nu am altele mai scumpe. Al doilea client mi-a pus exact aceeaşi întrebare. Nu-mi venea să cred.
Atunci am plecat şi am adus din import. Culmea, am vândut 10 sicrie mai scumpe şi numai unul ieftin. N-am înţeles niciodată mentalitatea asta", spune Iosif Kovacs.
Sufletul, cheia succesului
Deşi are o afacere mai sinistră, bărbatul o priveşte ca pe oricare altă meserie. „Mie nu mi se pare nimic sinistru în ceea ce fac. În toată munca este şi o plăcere. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie când omul îmi strânge mâna şi doreşte să se mai întâlnească cu mine e o bucurie.
Totuşi, în ciuda caracterului puternic pe care îl am, nu pot să văd durerea şi suferinţa. Cel mai greu îmi este cînd văd părinţi nevoiţi să îşi îngroape copiii", mai spune Iosif Kovacs.
Braşoveanul s-a modernizat şi oferă servicii complete la fel ca şi în occident. Pentru că familia este copleşită de durere omul se ocupă de absolut tot.
De la spălarea şi îmbrăcarea mortului până la săpatul gropii. Chiar dacă nu sunt mulţi care ar face această meserie Iosif Kovacs este conştient că este una necesară.
Întrebări şi răspunsuri:
A fost ceva ce v-a frapat în meseria asta?
Da. Duceam odată un sicriu, undeva în Moldova. În maşină se aflau şi rudele decedatului, care tot drumul au râs, s-au distrat şi s-au simţit ca în excursie. În momentul în care s-au dat jos din maşină şi au intrat pe poarta casei, s-au schimbat radical şi au început să plângă. Atunci, m-am urcat repede în maşină şi am plecat.
Cât de mult contează să pui suflet în ceea ce faci?
Foarte mult. Eu am avut şi situaţii în care am dat sicrie gratis pentru că oamenii nu aveau bani. Înţeleg necazul omului şi am ajutat de câte ori am putut.
Ce-i place:
„Îmi place să mă duc la pescuit şi să nu prind peşte ci să-l prindă altcineva. Îmi mai place să mă plimb toamna prin pădure şi să culeg ciuperci. De 30 de ani fac lucrul acesta şi le cunosc pe toate".
Nu-mi place:
„Nu-mi place lipsa de punctualitate. Nu-mi place să nu se întâmple ceea ce am promis. Nu-mi place să vorbesc singur, să fiu nevoit să repet de două ori acelaşi lucru.
Profil:
Data şi locul naşterii: 14 martie 1957 Braşov
Studii: Şcoala profesională „Rulmentul" Braşov
Familie: căsătorit, trei copii
Se încarcă comentariile...
