Misterele creierului uman. Credem tot ceea ce ne este repetat, alegem varianta mai sigură, judecăm după ceea ce ne este arătat şi estimăm greşit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Renumitul psiholog Daniel Kahneman, unul dintre cei mai mari specialişti în cogniţia şi câştigător al Premiului Nobel pentru Economie, a demonstrat că avem două mecanisme de gândire, două sisteme care ne controlează viaţa de zi cu zi şi deciziile pe care le luăm.

După decenii de cercetări care i-au adus prestigiosul Premiu Nobel şi o carte care a devenit bestseller, Daniel Kahneman a demonstrat că suntem înzestraţi cu două sisteme care ne ajută să luăm decizii.

Sistemul 1 se numeşte gândirea rapidă (thinking fast), cel folosit cel mai des. Este un sistem de care nu suntem conştienţi, bazat pe intuiţie şi lipsit de control. Cu el ne naştem, dar este şi rezultatul evoluţiei de-a lungul timpului.

Sistemul 2, gândirea lentă (thinking slow), foloseşte raţionamente, necesită un efort mult mai mare în luarea deciziilor. Acesta este sistemul care ne diferenţiază unul de altul, sistemul cu ajutorul căruia oamenii iau decizii diferite în situaţii diferite, se bucură sau de întristează diferit, deşi premisa de la care porneşte gândirea este aceeaşi. Majoritatea timpul nostru este însă guvernată de primul sistem deoarece de mult ori deciziile pe care le luăm trebuie să fie foarte rapide şi ne bazăm foarte des pe intuiţie. Fără să ne dăm seama, primul sistem sugerează des sentimente şi anumite intenţii celui de al doilea sistem, care le preia fără să modifice absolut nimic.

Gândirea lentă acţionează atunci când cea rapidă nu este pregătită să dea un răspuns imediat. Cel mai bun exemplu este o operaţie matematică. „Atunci când ni se cere de exemplu să spunem cât face 4x5, răspunsul vine rapid ca fiind 20. Primul sistem a găsit soluţia, dar nu pentru că a gândit prea mult ci pentru simplul fapt că tabla înmulţirii ne este intipărită în minte, o avem practic în memorie. Dacă calculul este mai complicat şi este nevoie să aşternem pe hârtie operaţia, atunci intevine gândirea lentă“, spune Ana Maria Ruşizan, psiholog.

Erori ale gândirii

Pentru că primul sistem, gândirea rapidă, este activ tot timpul, suntem expuşi la greşeli. Practic toate persoanele sunt afectate de această slăbiciune. De multe ori, chiar dacă cel de al doilea sistem, gândirea mai lentă, sesizează uneori erorile, menţine totuşi răspunsurile date de intuiţie. 

Un exemplu foarte clar al acestei situaţii este un test aplicat de mii de ori de Kahneman  şi este citat de www.descoperă.ro. „O bâtă de baseball şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?”. Chiar şi în cazul celor mai inteligenţi studenţi, precum cei de la Harvard şi Princeton, mai bine de jumătate au dat răspunsul evident, oferit de sistemul 1, dar totodată greşit: 10 cenţi. Răspunsul corect era, desigur, 5 cenţi“

Prea multă încredere şi imposibilitatea de a face planificări exacte

Tot potrivit lui Daniel Kahneman, una dintre erorile gândirii umane este o încredere prea mare în forţele proprii (the overconfidence bias). Această teorie este dovedită economic. Psihologul a analizat cum gândesc antreprenorii şi au descoperit că toţi sunt convinşi că afacerea pe care o pornesc va fi una de un mare succes. Asta deşi toate statisticile pot arăta contrariul. Tot Kahneman a demonstrat că optimismul este calitatea care guvernează majoritatea liderilor.

O altă eroare demonstrată este aceea că nu putem face estimări exacte atunci când ne propunem finalizarea unui anumit proiect sau a costurilor sale („the planning fallacy”). De exemplu ne propunem să amenajăm o cameră de copil. Pornim de la ideea că ne va costa 2.000 de lei, dar de obicei nu luăm în calcul toate amănuntele şi costul finalul ajunge să fie mai mare cu 400-500 de lei. S-a demonstrat statistic că 70% dintre oameni au această problemă care se potriveşte foate bine cu zicala: „Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg“. În cazul nostru casa fiind creierul.

Judecăm după ce vedem

O altă eroare a gândirii umane este o tendinţă demonstrată de a judeca după ce ne vine rapid în minte, fără a lua în calcul cifre clare sau fără a face cercetări („the availability bias”). Psihologii explică logic această situaţie. „De exemplu, vedem tot timpul la televizor accidente foarte grave şi suntem convinşi că riscul să păţim ceva în timpul unei călătorii cu maşina sau cu avionul este uriaş, comparativ cu riscul de a face un infarct sau a ne îmbolnăvi de diabet. Realitatea este exact invers, dar creierul nostrum procesează ce vede cel mai des. Şi nu există zi aproape ca la televizor să nu vedem urmările unui crunt accident de maşină“, mai spune Ana Maria Ruşizan, psiholog.

Un alt exemplu este acela că, după un accident aviatic, scade numărul de pasageri, însă doar pentru o scurtă perioadă timp. Apoi oamenii revin la gândirea că avionul este cel mai sigur mijloc de transport. La fel şi în cazul calamităţilor naturale, când după un cutremur sau o inundaţie creşte numărul asigurărilor de locuinţă, dar doar temporar.

Repetiţia ne direcţionează creierul

O altă mare greşeală a gândirii este aceea că avem tendinţa să credem tot ceea ce ne este repetat des. De aceea şi reclamele au succes foarte mare.

„Un mod sigur de a-i face pe oameni să creadă nişte neadevăruri, este repetiţia frecventă. Deoarece familiaritatea nu se distinge uşor de adevăr. Instituţiile autoritare şi cele care se ocupă de marketing au ştiut mereu acest fapt. Psihologii au descoperit că nici nu trebuie să repeţi întreaga afirmaţie referitoare la un fapt sau idee pentru a le face credibile“, scrie Daniel Kahneman, în cartea sa.

Teoria lui este confirmată de psihologi. „De exemplu, dacă vedem zilnic o reclamă la un anumit detergent de rufe să spunem, în care ni se spune că este cel mai bun ca şi preţ şi calitate, vom fi convinşi de aceşti lucru. Dacă reclama are în ea şi o mamă fericită care întinde rufe, suntem pierduţi. Vom cumpăra acel produs, fără a ne uita măcar dacă există şi altul poate mai o ieftin sau chiar mai bun. În marile companii de publicitate din Occident sunt angajaţi psihologi şi înainte de lansarea unei reclame pentru produs, se fac mai multe variante care sunt testate pe publicul ţintă“, mai spune Ana Maria Ruşizan

Alegem varianta cea mai sigură şi ne bucurăm diferit de aceleaşi lucruri

Ca oameni, avem o înclinaţie pentru a alege varianta mai sigură şi pentru reduce orice pierdere. Practic urâm riscurile. S-au făcut nenumărate studii pe această temă. De exemplu s-a pus întrebarea: Ce alegi? Câştigi pe loc 900 de lei sau ai 90% şanse să primeşti 1000 de lei. Majoritatea oamenilor au ales varinata sigură, să primească 900 de lei, deşi riscul era acelaşi.

Şi modul în care ne bucurăm pentru acelaşi lucru este diferit. Un exemplu foarte clar este acela să o persoană care primeşte un salariu de 3.500 de lei la un nou loc de muncă, iar înainte avea 2.500 de lei. se va bucura mai puţin decât o persoană care primeşte acelaşi salariu, dar care înainte câştiga doar 1500 de lei. Deşi suma primită de ambii angajaţi este aceeaşi, bucuria este diferită deoarece modul în care trăim este diferit.

Potrivit lui Daniel Kahneman, dacă ajungem să fim conştienţi de punctele slabe pe care le avem, dar să fim cu adevăraţi conştienţi, atunci vom putea identificat mai uşor greşelile din gândire şi vom cumpăni mai mult atunci când trebuie să luăm o decizie importantă.

Braşov



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite