Sex şi sentimente: femeile fac dragoste pentru a fi iubite, bărbaţii iubesc pentru a face dragoste

În practica terapeutică se costată mereu, ca în teoria lui Freud, că trecutul care nu este conştientizat se repetă. Sau, după cum spunea Jung, ceea ce rămâne inconştient ne vine din exterior ca un destin ce rămâne străin.

Dacă femeile fac dragoste pentru a fi iubite, bărbaţii iubesc pentru a face dragoste - era până de curând aproape un dicton. Potrivit psihoterapeutului Gerard Leleu bărbatul investeşte mai puţin afectiv în activitatea sexuală decât femeile. La întrebarea dacă s-a întâmplat să faceţi sex fără să iubiţi, două treimi din bărbaţi răspund „DA”, în timp ce doar o treime dintre femei răspund „DA” la această întrebare. Adică, „dorinţa pune fundamentul, plăcerea uneşte, iar iubirea încoronează“, mai spune acelaşi Gerard Leleu. 

„Se poate întâmpla, însă, ca bărbatul, care la început viza o relaţie sexuală să se ataşeze ulterior de femeie, trecând de la sex la afecţiune, tocmai datorită plăcerii resimţite, care îl leagă de femeie. Se poate ajunge chiar la dependenţă. Expresia «o are în sânge»- poate sintetiza chiar această idee. Totuşi, dincolo de chimia corpurilor, există chimia conştiinţelor”, ne spune lector universitar doctor Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.

Majoritatea bărbaţilor acordă mai puţină importanţă aspectului afectiv şi relaţional decât femeia. Totuşi, circa o treime dintre ei recunosc faptul că au nevoie să fie iubiţi pentru a face dragoste.

Bărbatul de astăzi îşi revendică dreptul la sentiment, asociind sexului inima şi sufletul. El vrea şi recunoaşte nevoia de iubire şi de securitate afectivă. Faptul că relaţiile care se rezumă doar la sex îl interesează mai puţin este o altă realitate a timpurilor noastre. Statisticile arată faptul că astăzi doar jumătate dintre bărbaţi ar putea avea o legătură fizică fără să investească sentimente în această legătură fizică. Un fenomen interesant este reprezentat de femeia modernă, care, invers decât bărbatul modern îşi revendică dreptul de a face dragoste fără să iubească.

Femeile moderne fac azi, în numele libertăţii şi emancipării recent dobândite, experimente sexuale multiple, fără să se implice afectiv. Totuşi, ca element şi totodată concluzie comună, femeile şi bărbaţii vremurilor noi recunosc faptul că voluptatea, calitatea legăturii sexuale şi implicit fericirea pe care o răiesc în cadrul unei relaţii sunt incomparabil mai intense atunci când partenerii se iubesc. Doar atunci se trăiesc, fără limite, în deplină complicitate, tandreţea şi generozitatea, încrederea şi toleranţa în cadrul cuplului.

Dialectica “Madonă şi prostituată”

„Sunt cele două categorii de femei percepute de bărbatul tradiţional . «Madonele» sunt femeile intangibile, pe care bărbatul le consideră aproape asexuate- mama, sora, femeia rudă. Celelalte femei, care nu sunt rude, sunt sexuate, deci dorite şi consumate. O femeie tandră, iubitoare şi distinsă aminteşte bărbatului de mama lui şi îl inhibă din punct de vedere sexual. Când soţia dorită devine mamă, devotată îngrijirii bebeluşului, se poate transforma în femeia intangibilă, pe care bărbatului îi este imposibil să o dorească şi să o posede pasional. Pentru această pasiune el va căuta amanta, prostituata, femeia cu care nu are limite. Pentru a nu căuta în exterior există şi bărbaţi care îşi pun soţia în situaţii în care aceasta se simte degradată prin gesturi şi cuvinte, uneori chiar violente sau sadice”, precizează Onelia Pescaru. 

Cea de a treia cale e cea a bărbatului modern, care nu mai vede cele două variante - femeie respectabilă vs. femeie consumabilă, şi care face din femeia iubită femeia dorită de el şi care îl doreşte. Femeia voluptoasă, care are orgasm şi oferă plăcere nu mai este văzută ca o târfă, este o femeie adorată.

„Fantoma mamei bântuie iubirile bărbaţilor”

Relaţia cu mama lasă în băiat amprente adânci şi sentimente amestecate: iubire, atracţie amestecată cu frică, uneori dorinţa de răzbunare pentru frustrările suferite. În orice femeie iubită bărbatul o caută pe mama. 
Iubirea mamei îl învaţă pe băiat să iubească, îl învaţă sensibilitatea, tandreţea, căldura. Influenţa mamei poate face din băiat o fiinţă fragilă, uneori imatură, prea sensibilă, ascunsă în spatele unei aparenţe de “dur”.

Dorinţa sexuală - instinctual sexual umanizat

Toate statisticile arată că după căsătorie dorinţa începe să scadă, iar în ani, dispare treptat. 
De ce adoarme dorinţa? Cum poate fi dorinţa păstrată? Fără dorinţă, chiar dacă rămâne tandreţea, relaţia îşi pierde sarea şi piperul! Deşi realizează această pierdere, puţini oameni încearcă să facă ceva pentru a păstra scânteia. 
Potrivit aceluiaşi Gerard Leleu „marile legi ale dorinţei” (nu întotdeauna acceptate de morală!!).

Dorinţa apare din absenţă

„A vrea ne erodează, a putea ne distruge”- scria cândva Balzac. Nu dorim nimic mai mult pe lume decât ceea ce nu avem, iar ceea ce avem déjà ne oboseşte. Dacă fiinţa pe care o dorim este aproape şi foarte accesibilă, dorinţa nu mai este la fel de puternică. În schimb, dacă obiectul dorinţei este îndepărtat, iar accesul este fie imposibil, fie interzis, lipsa lui este profundă iar dorinţa vie. Absenţa este, deci, benefică dorinţei. Cultivarea absenţei obiectului iubit se face prin ieşirea din fuziune şi acordarea de autonomie fiecăruia dintre parteneri.

În viaţa comună trebuie făcută diferenţa între ceea ce fac cei doi parteneri împreună ( sexualitate, copii, casă, activităţi recreativă) şi un timp personal pentru activităţi artistice, şcolare, spirituale, sportive sau sociale. Lipsa poate fi provocată şi renunţând la a dormi împreună. Autonomia presupune să avem nu numai un timp personal, ci şi un spaţiu personal. A nu face totul împreună cei doi parteneri, a nu-şi spune totul, crează absenţe, aşteptări, curiozitate şi interes. Autonomia şi misterul reprezintă secretele cuplului fericit, care nu se plictiseşte şi nu se uzează.

Dorinţa devine mai puternică prin rivalitate

Apariţia unei persoane rivale care atentează la persoana iubită, înteţeşte dorinţa ca un foc de paie. Când rivalul dispare, dorinţa scade, iar valoarea obiectului se prăbuşeşte. Nu ne dorim niciodată suficient obiectul dorinţei, decât dacă ne încearcă teama de a-l vedea în posesia altuia. Adică, certitudinea de a poseda ucide dorinţa, în timp ce incertitudinea o întreţine. 
Păstrarea libertăţii de a avea şi de a întreţine relaţii interpersonale, o urmă de incertitudine în sufletul partenerului reprezintă întotdeauna soluţii şi remedii pentru păstrarea dorinţei.

Dorinţa se hrăneşte din plăcere

Dacă relaţiile sexuale cu partenerul sunt nesatisfăcătoare, este foarte posibil ca unul dintre cei doi să caute în altă parte. Pentru a fi păstrat, partenerul trebuie să trăiască o plăcere intensă. Erotismul nu se bazează doar pe instinct, chiar dacă acesta ne face să inventăm plăceri nebănuite pentru partener. Marile civilizaţii ale lumii au avut adevărate tratate de arta iubirii, îndeosebi civilizaţiile orientale: taoismul, tantrismul, hinduismul etc..
Gesturile potrivite, mângâierile dorite, poziţiile bune, tehnica iubirii, atenţia la nevoile şi dorinţele celuilalt, dorinţa de a da celuilalt o stare de bine, se învaţă şi se exersează.

Rutina ucide dorinţa 
Dorinţa nu se împacă cu banalul. Coabitarea zilnică aduce neplăceri care banalizează visul romantic de altădată şi chiar îl visceralizează transformând dorinţa în amintire. Neglijarea ţinutei, a igienei, nepăsarea, nuditatea şi intimitatea fără perdea, dormitul împreună noapte de noapte nu sporesc dorinţa. De asemenea rutinarea sexului conjugal- aceeşi oră, acelaşi loc, aceleaşi poziţii, înmormântează în timp libidoul conjugal.

Dorinţei nu îi place familia

După ce în familie apar copiii, totul se schimbă. Serile romantice şi pasionale devin amintire, nu mai e timp şi energie pentru sex, bărbatul şi femeia devin unul pentru celălalt “mami” şi “tati”, faimoasă dialectică “madonă şi prostituată”, toate ucid în timp dorinţa. 
Totuşi, lucrurile pot fi remediate. Este foarte benefic pentru echilibrul copiilor să aibă părinţi care se iubesc şi se doresc. Acest lucru le conferă un sentiment de securitate şi un model pentru mai târziu. Iubirea şi dorinţa manifestă între partenerii-părinţi încălzesc relaţiile în familie.

Alte cauze care diminuează dorinţa sunt specifice femeilor şi bărbaţilor

Cauze care ţin de bărbat: investiţia excesivă în muncă aduce bărbatului tensiuni permanente care ucid libidoul. Surmenajul şi epuizarea reduc energia sexuală. Preocupările şi grijile familiale sau profesionale, insecuritatea financiară, şomajul, depresia. Anafrozia este unul dintre semnele depresiei. Investirea excesivă în sport, activitate preferată sexului. Pot fi şi cauze medicale: afecţiuni ale tiroidei, prostatei, anumite medicamente pentru hipotensiune, colesterol, psihotropele, neurolepticele,etc au ca efect scăderea libidoului.

De asemenea, alcoolul, chiar dacă are, în doze mici şi pentru moment, un efect afrodisiac, pe termen lung diminuează secreţia de testosteron şi distruge tot sistemul erotic. O altă cauză sunt alimentele care conţin estrogeni, precum puiul şi viţelul, soia etc., adică hormoni feminini, scad dorinţa sexuală, dar şi numărul de spermatozoizi.

Pe de altă parte, scăderea dorinţei bărbatului este influenţată major de parteneră: dacă este neinteresată de sexualitate din cauza temperamentului şi a nevrozei sau dacă este o parteneră ostilă, conflictuală, dominatoare, „castratoare”. De asemenea, pot crea probleme partenerele cu tulburări psihice grave: depresii, paranoia, schizofrenia, cu probleme în sfera sexuală: vaginism, frigiditate, dispareunie sau femeia care se neglijează, femeia murdară.

Pe măsură ce am prezentat cauzele care scad dorinţa, s-au întrevăzut şi soluţiile adecvate fiecărei cauze. Există atât substanţe, cât şi mijloace care pot remedia dorinţa sexuală şi pot creşte apetitul. Important este ca partenerii care se iubesc să dorească să caute împreună soluţiile!

Frustrare sexuală şi conflict

Pentru multe soţii, după o vreme de la căsătorie, aproape că nici nu mai contează dacă nu ar mai întreţine niciodată relaţii sexuale cu soţii lor, în timp ce soţii aproape că cerşesc de la parteneră câte o partidă de amor. 
Este o bătălie continuă care afectează milioane de cupluri. Această dorinţă sexuală inhibată este întâlnită la multe femei căsătorite. Ce anume face o femeie să îşi piardă apetitul sexual?

Nevoia de siguranţă este profund întipărită în programarea biologică a unei femei. De aceea, de-a lungul istoriei, femeile au ales bărbaţi care să le poată asigura lor şi copiilor lor bunăstarea. În această epocă de independenţă financiară a femeii, multe femei nu mai au nevoie de sprijinul material al bărbatului. 

Pe aceeaşi temă:

• Îndrăgostirea, un mister pentru ştiinţă, explicată psihologic paradoxal: „Oamenii care nu se iubesc pe ei înşişi nu pot fi fericiţi“
• Cum se ajunge la căsătorii nefericite şi de ce aleg oamenii să formeze cupluri ratate. Familia-simulacru, explicată de specialist
• De ce ne îndrăgostim de o anumită persoană şi nu de alta? Cum arată partenerul ideal din inconştientul nostru?
• Care este, de fapt, secretul căsniciei fericite. „Contrariile se atrag” sau „cine se aseamănă se adună“ - tehnici de cuplu explicate de specialişti
• De ce îi înşelăm pe cei pe care-i iubim. Aventurile amoroase, explicate de un specialist în terapia familiei: „Pot fi comparate cu tentativele de sinucidere“