VIDEO Cimitirul evreiesc din Buzău, un ansamblu monumental ruinat de trecera timpului şi nepăsarea oamenilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cimitirul Israelit din Buzău, cu capela din incinta sa, era cândva centrul religios dar şi administrativ al comunităţii iudaice. În perioada interbelică, târgul Buzăului era locuit de peste 2.500 de evrei, minoritate care la acea vreme reprezenta o pondere însemnată a populaţiei. Odată cu trecerea anilor, comunitatea s-a stins încet iar cimitirul a ajuns un loc al nimănui.

Situat la ieşirea din oraş către Zona Industrială, Cimitirul Evreiesc din Buzău are o istorie de peste un secol, cu dese perioade negre, cum ar fi profanarea mormintelor de către legionari şi armata germană, în anii ‘40. Trist este că locul unde se odihnesc pe veci evreii din Buzău arată astăzi mai rău decât atunci. Pentru că nimeni nu s-a mai îngrijit de lespezile, aleile şi clădirile aferente, cimitirul a fost năpădit de buruieni şi ciulini. Multe dintre pietrele funerare sunt sparte, zidul de cărămidă abia mai rezistă iar faţada clădirii principale este scorojită şi cu geamuri sparte.

În localul de la intrare, care pe vremuri era capela unde erau depuşi morţii, a locuit vreme de un deceniu o familie sărmană, ai cărei membri erau şi paznici, şi îngrijitori ai mormintelor. Negociaseră cu evreii din comunitate să presteze aceste servicii, în schimbul şederii gratis în câteva camere. Au părăsit clădirea în urmă cu cinci ani iar de atunci cimitirul a fost supus unor acte de vandalism. Locul considerat un spaţiu cu valoare istorică, a căzut pradă frecvent hoţilor de fier vechi, care au luat de pe morminte barele de fier ce împrejmuiau locurile de veci şi plăcuţele indicatoare.

buzau cimitir

Potrivit istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, Cimitirul Israelit a fost înfiinţat în 1853, la marginea de vest a cartierului Poştă, pe atunci când raza oraşului nu se întindea şi peste linia ferată. ”În anul 1896, primarul Nicu Constantinescu le cerea evreieilor din Buzău să mute cimitirul, pentru că zona devenise populată. Au fost nişte discuţii pe baza actului de proprietate deţinut de evrei pe acel teren, însă primarul i-a obligat atunci să îl transforme în cimitir. Actul de vânzare a terenului dintre Primărie şi comunitatea israelită pentru ridicarea noului cimitir, pe locul în care se află astăzi, s-a realizat la 1896”, a declarat istoricul Valeriu Nicolescu.

Multe dintre lespezile pe care sunt înscrise scurte necrologuri atât în ebraică, cât şi în româneşte, sunt realizate în marmură neagră sau în piatră de Măgura, semn al bunăstării de odinioară a defuncţilor. Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, pe vremuri comunitatea era compusă din oameni importanţi, de la medici, comercianţi, la telali, adică vânzători ambulanţi de haine vechi; pe scurt, oameni care aveau ştiinţa de a acumula averi.

„Adler Philipp, celebru producător de alcool, Liviu Avram, Chares Mendel, Grunberg sunt câţiva dintre comercianţii mari ai Buzăului care sunt înmormântaţi în cimitirul evreilor din Buzău. Aici se mai găsesc pietrele funerare ale preşedintelui comunităţii israelite, Noe Haim Glasman, sau a rabinului Simon Bercovici, cel care a condus destinele spirituale ale comunităţii timp de 71 de ani, de la vârsta de 22 de ani”, a precizat Valeriu Nicolescu.

Principalul motiv pentru care s-a ajuns aici este numărul mic al buzoienilor care mai formează comunitatea evreiască. „Au rămas mai puţin de zece membri în comunitate şi posibilităţile materiale ale acestora sunt mici”, consideră istoricul Valeriu Nicolescu că ar fi motivul lipsei de reacţie pentru salvarea de la distrugere a cimitirului evreiesc.

                                                    

O istorie completă a evreilor care au trăit în oraşul Buzău a fost pusă în paginile unei cărţi de istoricul Valeriu Nicolescu, în lucrarea ” File de cronică. O istorie a Buzăului în date”, apărută în 2008. 

Din paginile cărţii aflăm că la 1830 s-a constituit comunitatea evreilor, reorganizată în 1855, în scopul de a promova interesele comune de cult şi cultură. Prima sinagogă s-a ridicat în 1885, pe strada Al. Marghiloman, pe un teren cumpărat  de către Bercu Haim, tinichigiul, şi Iancu Bercovici, de la Nicolae Simion Mocanu, dar nefiind încăpătoare a fost demolată. 

În 1850, comunitatea evreilor a solicitat un teren pentru construirea unei sinagogi iar în 1855 a achiziţionat un teren în strada Dobrogei nr. 27, actualul bulevard Alexandru Marghiloman, pe care s-a construit Sinagoga (demolată în 1910 şi reconstruită ca Templu), şcoala primară şi o baie cu aburi, ultima finalizată în 1890.

În 1868 s-a efectuat recensământul evreilor, pe vremea primarului Nae Stănescu, din care au reieşit 174 persoane cu meseriile croitor, tâmplar, mămular, tinichigiu, hăinar, tutungiu, speculant, alămar, curelar, ceasornicar, giuvaergiu, birtaş, marchitan, hangiu, cafegiu, birjar, povarnagiu, măcelar, covrigar, haham, dascăl, ciurar, rachier, cârciumar, argintar şi bărbier. 


                                                                       Clădirea de la intrare în cimitir a fost capela pentru morţi

buzau cimitir doi

La 6 iunie 1896, primarul Nicu I. Constantinescu i-a comunicat lui Marcu Avram, preşedintele Epitropiei Comunităţii Israelite necesitatea, ca în 6 luni să ia măsuri pentru mutarea cimitirului deoarece fiind situat într-o poziţie populată a oraşului, cătunul Poşta la acea dată, nu mai putea fi tolerat acolo, conform Regulamentului Cimitirelor care prevedea asemenea amenajări la 200 de metri distanţă de marginea oraşului. 

Membrii Epitropiei, Lupu Feldman, M.I. Eskenazi, Leibu Grimberg, Aron Stern, David Goldenstein, Avram Feldman, M. Isacsohn şi C. Diamanthbergher, au cerut păsuire un an, motivând lipsuri financiare, la 13 iulie, consiliul comunal aprobând vânzarea unui teren de 4500 m.p. pe partea stângă a şoselei Buzău - Urziceni, dincolo de barieră.

În 1933, Buzăul avea o populaţie de 39.954 locuitori (18.414 bărbaţi şi 18.540 femei) din care 3.844 evrei (1944 bărbaţi şi 1900 femei) şi 727 de alte naţionalităţi („Reporterul”, VI, nr. 14/20 iunie 1933).

Alte etape din istoria evreilor buzoieni, consemnate de Valeriu Nicolescu în cartea sa au fost: mutarea în 1940 a cimitirului evreiesc din perimetrul cartierului Poşta pe un teren de la intersecţia şoselei spre Urziceni cu şoseaua vicinală spre Ţinteşti, interzicerea în 1941 a circulaţiei evreilor pe străzi, între orele 20.00 şi 7.00 şi existenţa din 1942 a Comisiei Judeţene pentru administrarea bunurilor expropriate de la evrei.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite