Care sunt locurile din România unde Carol I a vrut să ridice reşedinţa de vară a regilor, înainte de zidirea castelului Peleş

Castelul Peleş este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric ale României. Conform unor legende, înainte să fie aleasă Sinaia ca loc al zidirii castelului, Carol I plănuise ca amplasament zona montană a judeţului Buzău.

Peleşul are caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. 

Grandiosul edificiu din Sinaia, reşedinţa de vară a regilor României, a fost construit între 1873 şi 1914. A fost înălţat la dorinţa regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecţilor Johannes Schultz, Carol Benesch şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Bernhard Ludwig din Viena.   

Comuna Mânzăleşti, posibil loc pentru înălţarea reşedinţei de vară a regilor 

Comuna Mânzăleşti se află la 50 de kilometri de oraşul Buzău, pe Valea Slănicului. Bătrânii susţin că platoul Meledic este prima locaţie pe care Regina Elisabeta ar fi ales-o pentru construirea unui castel. Moartea arhitectului a determinat schimbarea amplasamentului. Astăzi, în acel loc, sunt încă vizibile ruinele fundaţiei ce ar fi trebuit să susţină palatul regal. ”Era un salon, mare, frumos, cu ferestre, zidit din piatră. Deasupra erau vreo 12 camere. Era un castel neterminat”, spune un bătrân din sat.

Pe platoul muntelui de sare din localitatea buzoiană, lângă lacul Meledic, a fost zidită parţial o construcţie care avea să semene cu frumosul ansamblu botezat ulterior Peleş, după numele pârâului care străbate Sinaia. O legendă locală spune că aici trebuia să fie ridicată reşedinţa de vară a regilor însă construcţia castelului a fost abandonată, iar pietrele şi cărămizile sale au fost luate de localnici.

Conform monografiei localităţii Mânzăleşti, construcţia începuse să răsară pe moşia arhitectului Constantin Ştefănescu-Savigny, undeva pe vârful muntelui de sare din localitatea Mânzăleşti. Zidurile şi o bună parte din edificiu erau vizibile până în urmă cu cinci decenii.

“Când eram copii, prin 1957, încă ne jucam prin catacombele castelului, săpate în munte. Construcţia mai exista pe atunci până la etajul întâi. Pe vremea lui Carol I au fost aduşi meşteri pietrari din Italia, iar construcţia a ajuns până la acoperiş. Din cauză că arhitectul a murit în duel, proiectul a fost abandonat, deşi fusese gândită chiar şi linia ferată care să lege Mânzăleşti de Buzău. În timp, materialele de construcţie au fost luate de localnici. În ridicarea acestei construcţii legendele spun că ar fi fost implicată regina Elisabeta, soţia lui Carol I. Alte legende spun că ar fi dorit-o chiar regele Carol”, povesteşte Cecilia Petrescu, custodele Muzeului Timpul Omului, din localitatea Mânzăleşti.

Dealul Cetăţuia, vizitat de principe 

La un an după încoronarea sa la cârma Principatelor Unite, domnitorul şi apoi regele Carol I a vizitat Buzăul în căutarea unui loc pitoresc pentru a construi castelul cu rol de reşedinţă de vară a familiei monarhului proaspăt instalat. A ajuns pe văile dintre râul Buzău şi pârâul Nişcov, de pe partea nord-vestică a Dealului Ciolanu, urcând chiar în vârful Cetăţuia, înalt de 632 de metri, unde a dat de schitul cu acelaşi nume, îngrijit de monahii mănăstiri Ciolanu.   

Fusese convins de sfetnicii săi, pentru peisajul extraordinar de frumos. Cetăţuia oferă priveliştea întregii depresiuni a Cislăului, cu apa Buzăului şerpuind la poalele dealului, dar şi, de jur împrejur, Munţii Vrancei, Vârful Penteleu, Munţii Siriului, Ciucaşului şi, în depărtare, Bucegii.

Panorama de vis nu a fost însă un argument suficient de convingător pentru rege. Au fost alte neajunsuri care i-au dat planurile peste cap, anume distanţa foarte mare, de peste doi kilometri, faţă de sursa de apă de la Mănăstirea Ciolanu, lăcaş monahal aflat la poalele dealului, şi relieful abrupt. Spre amintirea acestei vizite, domnitorul avea totuşi să dăruiască banii necesari pictării bisericii de la Cetăţuia, pe care a executat-o pictorul Gh. M. Tattarescu. 

"Locul acesta atât de frumos l-a fermecat pe regele Carol I (1866-1914) care, pe când era încă doar principe domnitor al României, şi-a propus să-şi ridice aici un castel-reşedinţă de vară. Lipsa unei surse de apă potabilă în apropiere, ca şi alte inconveniente l-au făcut să renunţe şi, drept urmare, şi-a ridicat, la Sinaia, plănuita reşedinţă - Castelul Peleş. Totuşi, rămânându-i în inimă acest loc, pe atunci cu adevărat sihăstresc, principele Carol a plătit, din bani personali, pictura interioară a bisericii Schitului Cetăţuia, devenind, astfel, unul dintre ctitorii acestui lăcaş", a spus părintele Costică Panaite, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei. 

Vedere dinspre Dealul Cetăţuia către Valea Buzăului / Sursa unanhaihui.ro

Potrivit unei legende, Carol I s-ar fi gândit la un moment dat şi la Mănăstirea Ciolanu ca posibil loc al înălţării castelului-reşedinţă, însă o superstiţie l-ar fi deturnat de la acest plan.  

”Carol I vizitează ţara pentru a găsi un loc potrivit pentru a-şi ridica Peleşul, ia în calcul şi Mânăstirea Ciolanu, dar calul pe care îl călărea îşi rupe piciorul în faţa Mânăstirii Ciolanu. Crede că este un semn de la Dumnezeu şi alege Sinaia. Donează Mânăstirii Ciolanu un policandru şi reconstruieşte Cetăţuia Doamnei Neaga”, scrie publicistul Gheorghe Petcu, în volumul ”Judeţul Buzău, legende şi istorie”.  

Meleagurile pitoreşti de aici s-au regăsit şi în scrierile istoricilor. Astfel, Nicolae Iorga consemna că în această zonă ar fi fost mai întâi o străveche aşezare getică. În Evul Mediu, se pare că pe acest deal ar fi existat o "cetăţuie" a Doamnei Neaga, soţia voievodului Ţării Româneşti, Mihnea al II-lea (1577-1583), dar niciun vestigiu arheologic nu vine în sprijinul acestei poveşti.