Excursie în ţinutul sării de pe Valea Slănicului, destinaţie ideală pentru o aventură de-un weekend VIDEO
0Frumoasele coline din Mânzăleşti, acoperite de o mantie albă de sare, şi platoul salin Meledic, brăzdat de grote uriaşe formate în sare, oferă peisaje spectaculoase, iar satele Lopătari şi Bisoca sunt locuri pline de farmec, pe care merită să le descoperiţi într-o drumeţie.
La Mânzăleşti, comună de pe Valea Slănicului, pe o rază de numai cinci kilometri, se află mai multe obiective naturale de o frumuseţe rară.
Aşadar, turiştii ajunşi în zonă pot admira un pinten înalt de şapte metri, format din cenuşă vulcanică, lacul cu apă dulce dintre versanţii de sare şi salba de peşteri formate în straturile saline, unele dintre ele având dimensiuni impresionante.
Datorită acestei zestre de minunăţii naturale, comuna Mânzăleşti a fost nominalizată, în 2014, ca destinaţie de vis în topul European Destinations of Excellence.
Sarea este elementul comun în mai toate punctele importante de pe harta zonei. Cum intri în localitate, pe drumul judeţean 203K, te întâmpină un impunător pinten alb, înalt de şapte metri, care pare sculptat într-un bloc de sare.
Tuf vulcanic Facebook/meledic
În realitate, este o acumulare de cenuşă vulcanică. Grunjul de la Mânzăleşti, aşa cum a fost numit, se află la confluenţa pârâului Jgheab cu râul Slănic şi are o formă piramidală, ocupă o suprafaţă de aproximativ 25 de metri pătraţi, fiind format din tuf vulcanic şi marne albe cineritice.
La o distanţă de numai doi kilometri de centrul comunei se află Meledic, un cătun cu numai câteva familii, dar în care turiştii n-au cum să se plictisească. În rezervaţia naturală Platoul Meledic se găseşte una dintre cele mai mari peşteri saline din lume.
Maluri de sare, în Mânzăleşti - Foto: Vali Blidaru
Aflat la o altitudine de aproximativ 600 de metri, Platoul Meledic este un tărâm rupt parcă din poveşti, unde natura, în decursul anilor, şi-a făcut de cap şi a creat peisaje spectaculoase în sare. Întins pe o suprafaţă de peste 67 de hectare, aici se găseşte unul dintre cele mai mari zăcăminte salifere din ţară.
Aflat la aproximativ 50 de kilometri de Buzău, în Subcarpaţii de Curbură, Platoul Meledic este capătul superior al unui munte de sare pe care s-a dezvoltat un relief grandios, pe alocuri foarte denivelat.
Versanţii au canioane adânci de peste şase metri, cu lăţimi de până la trei metri şi rupturi de pantă de doi metri. Totul formează un peisaj uimitor. În plus, Platoul Meledic este brăzdat de numeroase văi care ascund mai multe peşteri săpate în sare.
La un kilometru distanţă de Platoul Meledic, în mijlocul unei păduri de tei, se află Peştera de Sare, unică în Europa prin modul de formare. Se numeşte S6 Mânzăleşti şi a obţinut, în anul 1980, atestatul mondial de cea mai lungă peşteră în sare, având 1.257 de metri.
Intrare în pestera s6 - Foto: Ică Giurgiu
Intrarea în peştera S6 a fost blocată cu mulţi ani în urmă de o alunecare de teren, care a format în munte un crater cu pereţi albi. A fost detronată, în 1983, de Peştera Malham din Israel, aflată în apropierea Mării Moarte, care are o lungime totală de 3.100 de metri.
Subsolul întregului platou este plin de grote formate în sare, cu lungimi cuprinse între 200 şi 1.400 de metri. Potrivit descrierilor făcute de speologii care au început să le studieze după anul 1980, peşterile de sare de la Mânzăleşti, numite ştiinţific endocarste saline, fascinează prin diversitatea de forme şi nuanţe cromatice, care variază de la alb imaculat, la galben, roz, roşu, maro şi cenuşiu.
Stalactitele ajung până la 1,5 metri lungime, au grosimi de 30 de centimetri, la bază, adesea schimbându-şi poziţia de la verticală la vârfuri în linie frântă. Acestea se numesc stalactite aberante. Stalagmitele sunt, însă, reduse, având câţiva centimetri înălţime şi aproximativ opt centimetri diametru la bază.
„Când eram mic, veneam aici cu profesorii de la şcoală, iar atunci se putea intra în ele. Este o peşteră extrem de mare, cu nişte încăperi uriaşe, cu ţurţuri mari de sare“, spune Nicu Lalu, un localnic din Meledic.
Până în prezent, au fost cartografiate peste 40 de peşteri. Două guri de intrare în astfel de grote au fost imortalizate de artistul fotograf Vali Blidaru, într-o înregistrare cu drona care surprinde unul dintre versanţii de sare din Mânzăleşti. Imaginile sunt de-a dreptul impresionante.
Pe lângă numeroasele lacuri şi peşteri, turiştii care ajung în zonă pot vizita celebrul Sfinx de la poalele Masivului Breazău. Un alt punct de atracţie este Mănăstirea Găvan, ctitorită la 1707 şi a cărei catapeteasmă din aur este adusă din Sankt Petersburg.
Expoziţia de pe malul lacului
O altă atracţie a Meledicului sunt ochiurile de apă dulce formate pe un masiv de sare. În total, pe platou sunt şase lacuri cu apă dulce, iar în centrul acestei salbe sunt Lacul Mare, cunoscut şi ca „Lacul fără fund“, şi Lacul Castelu, care este ascuns în grădinile oamenilor. Lacul Mare este una dintre ciudăţeniile locului.
Nu mai mare de un hectar, amplasat pe un munte de sare, lacul are apă dulce. În timpul verii, turiştii pot face plajă sau se pot întinde la partide de pescuit. Băile nu sunt însă indicate, deoarece apa este extrem de rece la circa un metru distanţă de mal. Adâncimea lui este de cel mult 20 de metri, dar localnicii spun că, pe alocuri, nu se poate da de fund.
Lacul Meledic - Foto: Vali Blidaru
În poiana din jurul Lacului Mare, unde se află o pensiune şi un camping, poate fi admirată şi „Tabăra de sculptură în lemn de la Mânzăleşti“, expoziţie care cuprinde 25 de sculpturi, de toate formele şi mărimile.
Lucrările au început să apară în poiana de lângă lac după anul 2001, iar artiştii care le-au cioplit sunt toţi din judeţul Buzău. Un aspect interesant este că artiştii implicaţi în proiect nu veneau cu o idee de acasă, ci trăgeau la sorţi buşteanul din care, ulterior, făceau sculptura.
Poiana cu sculpturi de la Meledic - Foto: Florin Nedeluş
Un muzeu dedicat timpului
De asemenea, în localitatea Mânzăleşti, unde se poate ajunge din Buzău pe Drumul Judeţean 203K, există şi un muzeu de artă populară unic în ţară, amplasat în apropierea Pietrei Albe de la Grunj. Aici sunt expuse obiecte vechi care au ajutat omul să reziste trecerii timpului. Muzeul „Timpul omului“ are două camere.
Prima este dedicată universului feminin, iar cealaltă are în prim-plan ocupaţiile care îi ajutau pe bărbaţi să asigure prosperitatea gospodăriilor. Straiele populare, uneltele de lucru şi oalele din lut au fost donate de localnici şi fiecare are câte o poveste.
Satul care l-a fermecat pe Vlahuţă
Întreaga zonă, dar în special satul Meledic, a stârnit pasiuni şi în trecut, de frumuseţea acestor meleaguri fiind cucerit şi Alexandru Vlahuţă. Scriitorul a rămas fermecat de peisajele rurale şi i-a dedicat un întreg capitol, intitulat „La Meledic“, în cunoscuta sa operă „România pitorească“.
„Suntem la Meledic, una dintre cele mai largi deschizături din Carpaţii Buzăului. Măgura pe care stăm – un vârf înalt de unde privim toată valea Meledicului şi munţii depărtaţi cari-o înconjoară – se cheamă «Gruiul Haiducilor». Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele Slănicului“, scria Vlahuţă.
Geoparcul „Ţinutul Buzăului“, primul pas spre UNESCO
Platoul Meledic şi Grunjul de la Mânzăleşti fac parte din Geoparcul „Ţinutul Buzăului“, un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural, şi care aspiră la titlul de Geoparc UNESCO, acreditare care ar urma să fie obţinută în decursul acestui an. Printre obiectivele turistice incluse în acest geoparc se numără şi Vulcanii Noroioşi, Muntele de Sare de la Mânzăleşti, Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, Aşezările rupestre din Munţii Buzăului şi Trovanţii de la Ulmet.
Focurile vii din Terca şi Zidul Uriaşilor
Dacă v-aţi hotărât să descoperiţi şi frumuseţea rurală din Valea Slănicului, înainte să plecaţi la drum trebuie neapărat să puneţi în rucsac o pereche de bocanci, o hartă a judeţului, întrucât indicatoarele turistice sunt rare, dar şi gustări reci, fiindcă restaurante şi pensiuni nu se găsesc la tot pasul.
Acestea fiind notate, din municipiul Buzău trebuie să vă încadraţi pe DJ 203K, traversând podul de la Mărăcineni. După aproape 45 de kilometri parcurşi pe drumul judeţean, la Vintilă Vodă, vă veţi afla în faţa unei bifurcaţii: Lopătari, la stânga, şi Bisoca, la dreapta. E de preferat să alegeţi mai întâi Lopătari.
Focul Viu, fenomen natural din judeţul Buzău - Sursa: cartitaplimbareata.ro
Aici, pe un versant din satul Terca, se află Focul Viu, un fenomen natural de pe cursul superior al râului Slănic, generat de gazele care ţâşnesc prin crăpăturile scoarţei terestre şi apoi se aprind spontan, formând flăcări de 50, până la 100 de centimetri înălţime.
Pentru a ajunge la terenul cu limbile de foc, trebuie să treceţi prin câteva proprietăţi particulare, însă e indicat să vă luaţi o călăuză din rândul localnicilor. De la Terca până la Focurile Vii e un drum care se parcurge pe jos şi durează aproximativ 30 de minute, însă efortul este pe măsura frumuseţii fenomenului.
De la localnici afli că focurile se sting din când în când, dar întotdeauna există persoane care să le aprindă. Flăcările au înălţimi mult mai mari noaptea, atingând şi 1,5 metri.
Periplu la mănăstiri
Capătul circuitului turistic de pe Valea Slănicului este comuna Bisoca, aşezată la o altitudinea de peste 700 de metri. La Bisoca ajungi după mai puţin de trei sferturi de oră de mers cu maşina din Meledic. Odată ajuns, poţi pleca în drumeţii la Rezervaţia Naturală Lacurile şi la Zidul Uriaşilor, despre care unii spun că ar fi natural, iar alţii, că ar fi fost construit de om. De asemenea, mănăstirile Poiana Mărului şi Găvanu sunt obiective pe care n-ar trebui să le rataţi.
La Poiana Mărului poposea şi Alexandru Vlahuţă, care descria astfel zona: „Aici, la capătul Bisocii, e schitul Poiana Mărului, ascuns în mijlocul pădurii ce îmbracă până jos malul drept al Râmnicului“.
Vă mai recomandăm şi:
FOTO Start în modernizarea unui drum turistic din judeţul Buzău, neasfaltat de peste patru decenii
Se încarcă comentariile...
