PORTRET: Viorel Frîncu, cercetează istoria presei buzoiene
0
Viorel Frîncu cunoaşte poate mai bine ca oricine tot ce s-a întâmplat în presa buzoiană de la începuturile ei. A cercetat lumea jurnalismului local din care el însuşi a făcut parte o bună bucată de vreme şi de care nu se simte străin nici acum. Lucrează ca referent la Biblioteca Judeţeană, iar postul pe care îl ocupă de aproape zece ani i-a fost extrem de favorabil pentru munca de cercetare asupra căreia s-a aplecat în
A început să publice în anii 80 „Până în decembrie 1990 am lucrat la oficiul de calcul al fostei întreprinderi „Metalurgica”. Ideea de publicistică este veche. S-a întâmlat prin 1983 când am scos la întreprindere o revistă, un ziar de fapt de patru pagini care se numea „Tânărul metalurgist”. Să zicem că debutul meu publicistic a fost atunci. Am scris primul articol. După aceea am trimis şi eu ca orice scriitor în devenire lucrări la diferite reviste. Unii mi le-au publicat alţii nu”, îşi aminteşte Viorel Frîncu.
Epigrame la comanda partidului
Înainte însă debutase ca epigramist, un debut de care îşi aminteşte amuzat: „ Am devenit epigramist la ordinul partidului. La „Metalurgica” conduceam un grup de satiră şi umor. Eu eram şi textierul şi instructorul şi pesemne că am fost apreciat la vremea respectivă. M-a chemat secretarul de partid pe la ora trei şi mi-a spus : ai sarcină până dimineaţă să scrii 20 de epigrame pe tema tineret, ăştia care fac scandal... Eu care nu scrisesem în viaţa mea epigrame, mi-a venit foarte greu mai ales că trebuia să îl inspir şi pe prietenul meu graficianul”, povesteşte Viorel Frîncu. A scris epigramele pentru care primise comandă şi a prins gustul. A continuat de acestă dată la modul serios făcând parte dintr-un colectiv de autori format din doi procurori şi un caricaturist . Împreună au scos „Agenda moral cetăţenească pentru tineret”.
Din comerţul exterior, în presă, apoi la bibliotecă
A lucrat iniţial în comerţul exterior şi a avut şansa să mergă la multe târguri internaţionale, inclusiv la târguri de carte. După 1990 a intrat în presă şi a trecut pe la mai multe publicaţii chiar şi pe la unele cu o existenţă efemeră. La Biblioteca Judeţeană a ajuns în anul 2000, când a vizat iniţial un post de analist programator pentru care avea pregătirea necesară. Nu a devenit analist, ci referent la „Depozitul Legal”, unde are rolul de a lua în evidenţă toţi producătorii de materiale tipărite. În paralel însă pune mâna pe condei şi scrie, colaborează cu diferite reviste. Cea mai recentă lucrare pe care şi-a pus semnătura este „Istoria presei buzoiene şi râmnicene în date”, în paginile căreia a strâns informaţii despre toţi cei care de-a lungul timpului au s-au manifestat jurnalistic, o sinteză a publicisticii judeţului.
Întrebări şi răspunsuri:
În afară de primele epigrame aţi mai scris „la ordin”?
Am mai scris tot epigrame la ordinul colonelului Sultănescu pe vremea când lucram la „Informaţia poliţiei”. În rest nu am mai scris la ordin absolut nimic pentru că nu aveam ce să scriu decât ce era în ziar.
Cum era viaţa culturală înainte de 1990?
Era competiţie. Erau brigăzi artistice la întreprinderi şi ne întreceam între noi. Chiar şi la Cântarea României reuşeam să strecurăm materiale bune. Aceste colective satirice au fost pentru cei talentaţi adevărate rampe de lansare.
Ce-i place:
În primul rând îmi place munca pe care o fac. Îmi place să studiez istoria presei. Îmi place să-mi bag nasul oriunde consider că pot să scot ceva care să fie folositor oamenilor. Îmi place muzica, teatrul, tot ce înseamnă act de cultură bine făcut.
Ce nu-i place:
Nu-mi plac cârcotaşii, nu-mi plac şuşanelele literare, bisericuţele care se creează în lumea oamenilor de cultură şi mai ales a scriitorilor. Sunt prea puţini oameni de cultură ca să se mai disipeze şi să-şi întoacă spatele.
Se încarcă comentariile...
