Povestea Sfântului Sava Gotul. Unul dintre cei mai mari martiri creştini din spaţiul românesc, ucis prin înecare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Frescă din interiorul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei
Frescă din interiorul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei

Zona Buzăului l-a dat, cu peste 1.600 de ani în urmă, pe unul dintre primii martiri creştini ai neamului. Este vorba despre Sfântul Sava Gotul, ocrotitorul spiritual al Buzăului, pe care Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte la 12 aprilie. El a fost înecat în apele râului Mousaios, Buzăul de azi, de goţii care stăpâneau ţinuturile dintre Dunăre şi Carpaţi.

Informaţii despre viaţa şi martirizarea Sfântului mucenic Sava de la Buzău, numit şi Sava Gotul, ne sunt cunoscute din mai multe scrieri bisericeşti dar în primul rând datorită unei epistole prin care era împărtăşit tuturor bisericilor creştine martiriul acestuia. Actul despre care se spune că ar fi fost redactat de episcopul Bretanion al Tomisului şi intitulat „Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goţia către Biserica lui Dumnezeu care se găseşte în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale” era adresat Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. 

Vechile calendare bisericeşti i-au atribuit numele de "Gotul", nu pentru că era got de neam, ci pentru că trăia în ţinuturile din sud-estul României de astăzi, unde în veacul al IV-lea stăpâneau goţii.

Potrivit surselor istorice, Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul Mousaios, Buzăul de azi. El ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic şi ajutor al preotului got Sansala, din Dacia. Sursele religioase, precum actul de martirizare, menţionează faptul că era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt. 

”Încă din copilarie s-a arătat râvnitor în evlavie faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum ne spune actul său martiric.” (Pr.Prof.Univ. Ioan Rămureanu, Acte martirice, Bucuresti, 1982, Colecţia PSB)

Sava a crescut sub îndrumarea creştinească a preotului Sansala, din satul său natal, şi ascultând sfaturile unui alt îndrumător duhovnicesc, părintele Gutticas, păstor spiritual al unei cetăţi din apropiere. O altă variantă îl arată pe tânărul Sava ca fiind călugăr într-unul dintre multele schituri din Munţii Buzăului, unde se refugiaseră mulţi creştini din calea populaţiilor migratoare care străbăteau ţara noastră în drumul lor spre alte meleaguri. 

image

În această zonă, populaţia daco-romană convieţuia cu goţii, unii dintre ei creştinaţi. Aceştia ocupaseră o parte a Daciei extra-carpatine, în secolele al II-lea şi al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia, ordonată de împăratul Aurelian, în 271. 

Aşezările goţilor din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană, spre Modova şi estul Munteniei de azi, în timp ce în partea centrală şi muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată şi romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populaţia daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor şi a administraţiei romane peste Dunăre.

Pentru că nu a vrut să se lepede de religia creştină, Sfântul Sava a sfârşit înecat în apele Buzăului

Între anii 370 si 372, marele rege al goţilor, Athanaric, s-a stabilit în Dacia nord-dunăreană. El a început o puternică campanie împotriva împăratului bizantin Valens cu care a intrat în razboi, în această perioadă mulţi creştini suportând persecuţii grele în Dacia Traiană. De teamă, numeroşi localnici şi goţi creştinaţi s-au refugiat în sudul Dunării, în Moesia şi în Dacia Pontică. Sava avea să fie şi el victimă a prigoanei. 

Înainte să fie capturat de goţii lui Atharid, Sava primise un avertisment divin. Se întâmpla în apropierea sărbătorii Învierii Domnului. Pentru că preotul lui duhovnic era plecat din localitate, Sava a pornit spre biserica unde slujea preotul Gutticas. ”Pe drum însă, un bărbat i se arătă în vis, povăţuindu-l să se întoarcă în satul natal, la preotul Sansala, care între timp se întorsese. La început, Sava a încercat să-şi continue drumul către parohia părintelui Gutticas, dar se pare că un puternic viscol, iscat din senin, l-a silit să se întoarcă acasă.” ("Sansala, un preot înţelept", autor preot. Mihail Milea)

image

În a treia noapte a Sfintelor Paşti, în sat a năvălit Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, care i-au răpit pe Sansala şi pe Sava, târându-i pe pământ, lovindu-i şi batjocorindu-i. Dimineaţă însă, prigonitorii au observat că pe trupul lui Sava nu exista nici cea mai mică rană, aşa că l-au răstignit pe două osii, lăsându-l să sufere întreaga zi şi întreaga noapte. Dimineaţa, o femeie care trecea pe acolo l-a dezlegat pe Sava, dar acesta a rămas, fără frică, pe loc.

Fiind speriaţi de minunile văzute, slujitorii păgânului Atharid au vrut să-l elibereze pe Sfântul Sava, însă acesta i-a obligat să îndeplinească ce li s-a cerut. A poruncit ca preotul Sansalas să rămână legat, iar tânărul Sava să fie aruncat în râul Mousaios.

”Înfuriat, Atharid a poruncit ca Sava să fie legat cu mâinile de o grindă şi obligat să mănânce mâncăruri jertfite idolilor. Sava însă a refuzat, afirmându-şi încă o dată credinţa în Iisus Hristos. A fost apoi lovit în piept cu un drug ascuţit de fier, dar a rămas nevătămat. Atunci, oştenii l-au legat de un lemn şi l-au aruncat în râul Buzău. Astfel, Sava s-a stins din viaţă la numai 38 de ani.” ("Sansala, un preot înţelept", autor preot. Mihail Milea)

După ce s-a înecat, trupul i-a fost scos din apă şi lăsat pe mal. După plecarea ucigaşilor, creştinii au luat trupul şi l-au îngropat. Mai târziu, moaştele sfântului au fost duse în Capadocia, fapt confirmat într-o epistolă din anul 374 de către Sfântul Vasile cel Mare. 

buzau

Vestea despre noul martir s-a răspândit în toată lumea creştină de atunci 

Moaştele Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala şi trimise la sud de Dunăre. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, guvernatorul provinciei Sciţia, Iunius Soranus, capadocian ca şi Sfântul Vasile, a trimis bărbaţi vrednici de încredere pentru a ridica moaştele Sfântului Sava şi a le duce în Cezareea Capadociei. 

Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirma primirea nepreţiosului dar, mulţumind totodată pentru ajutorul acordat. Aceste sfinte moaşte au fost însoţite şi de o scrisoare a episcopului Bretanion al Tomisului de la acea dată, în care se relata martiriul Sfântului Sava.

În această scrisoare, autorul făcea precizarea că moaştele Sfântului Sava au fost aduse mai întâi în „Romania„, adică în Dobrogea, desigur în capitala provinciei, la Tomis (Constanţa), păstorită în acele timpuri de Episcopul Bretanion. 

Aceasta se intitula “Epistolă a Bisericii lui Dumnezeu ce se găseşte în Capadocia către cea a Bisericii lui Dumnezeu din Goţia, către Bisericile locale ale Sfintei Biserici Universale”, şi era scrisă în limba greacă, demonstrând cultura deosebită a autorului ei, Episcopul Bretanion, fiind prima scriere ce se păstrează şi care a fost redactată pe teritoriul ţării noastre şi care se găseşte în colecţia Patrologia Greacă, Colecţia Migne, vol. XXXII, scrisoarea 55. 

buzau

După primirea moaştelor noului martir, Sfântul Vasile a răspuns prin două scrisori adresate Episcopului Bretanion al Tomisului şi în care îl numeşte pe Sfântul Sava „atlet a lui Hristos”, „martir al adevărului care a luat cununa dreptăţii”.

”Această corespondenţă între unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii, Sf. Vasile cel Mare, şi unul din străluciţii ierarhi de la Tomis, este de o importanţă covârşitoare pentru istoria creştinismului românesc, pentru că ne arată că în nordul Dunării pulsa în secolul al IV-lea o viaţă creştină intensă, fiind aici o organizare bisericească cu preoţi, cântăreţi, biserici şi comunităţi creştine care prăznuiau anumite sărbători (Învierea Domnului). Creştinismul era răspândit şi la sate. Populatia daco-romană a continuat să existe şi sub goţi, ca şi sub ceilalţi migratori de mai târziu, păstrând legături neîntrerupte cu populaţia de limbă latină de pe celalalt mal al Dunării (Dobrogea). De asemenea, este prima menţionare a numelui de Romania! Învăţătura creştină era atât de puternică pe teritoriul de azi al patriei noastre în secolul al IV-lea, încât din rândul credincioşilor de aici unii şi-au dat viaţa pentru Hristos ca martiri, ca de exemplu Sfântul Mucenic Sava de la Buzău”. (, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucuresti, 1980, Pr.Prof. Univ.Dr. Mircea Păcurariu).

Totodată, o altă epistolă a Sfântului Vasile cel Mare sugerează faptul că Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău. Numindu-l pe destinatarul acestei epistole theosevis (pios în greceşte, termen rezervat clerului, mai ales episcopilor), Sf. Vasile îi scrie: ”Tu ai cinstit pământul patriei tale (Capadocia) cu moaştele unui martir care a înflorit de curând pe un pământ barbar (Goţia) care este învecinat cu al vostru (Dobrogea).” (Courtonne, Y., - Saint Basil, Lettres II, Paris, 1961)


Exact de ziua Sfântului Sava, la 12 aprilie 1993, părintele Mihail Milea a pus bazele Fundaţiei "Sfântul Sava", care funcţionează în cadrul Catedralei Sf. Sava din Buzău. De altfel, visul părintelui Milea este acela de găsi moaştele Mucenicului şi de a le aduce la Buzău, unde consideră că le este şi locul.

image

"Fundaţia are marele merit de a promova cultul Sfântului Sava, de a-l face cunoscut în ţară şi peste hotare pe acest mare mucenic. Succesul realizărilor fundaţiei stă în credinţa vie în Dumnezeu, în dăruirea de sine pentru ajutorarea celorlalţi, în munca în echipă, deoarece niciodată nu poţi face un proiect social de unul singur, ci în legătura strânsă cu Biserica", a declarat părintele Mihail Milea, preşedintele Fundaţiei Sf. Sava. 

La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a făcut cea de a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 şi în 1955-56. Alături de sfinţii români a trecut în calendar şi sfinţi din alte neamuri care au predicat şi au fost martirizaţi în părţile noastre, între care şi Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, prăznuit în fiecare an la 12 aprilie.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite