Proprietăţile miraculoase ale urzicilor. Conţin substanţe esenţiale care ne întăresc organismul şi ne scapă de toxine
0
Pentru a ne reface organismul după o alimentaţie bazată pe carne, grăsimi şi conservanţi, nutriţioniştii recomandă primăvara consumul cât mai multor verdeţuri, iar urzica este vedeta acestei perioade. Această plantă care creşte pretutindeni este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate în timpul iernii şi pentru a ne asigura imunitatea în faţa infecţiilor.
Urzica este întâlnită frecvent în flora spontană ca plantă endemică, tradiţională, pe terenurile bine fertilizate, în locuri unde s-a depozitat gunoi de grajd, pe lângă garduri, unde au fost defrişări de pădure, pe marginea lizierelor şi a apelor. Preferă de regulă locurile bine fertilizate cu azot.
”De obicei se recolteză din flora spontană, de pe marginea lizierelor de pădure, din locuri cu fertilitate ceva mai ridicată. De aceea le găsim pe la gropile de gunoi, pentru că acolo gradul de fertilizare este mai ridicat. Cea mai căutată este în această perioadă, primăvara, până pe la jumătatea lunii mai, uneori pe toată durata lunii mai, după care îmbătrâneşte”, spune cercetătorul în horticultură Costel Vânătoru.
În ţara noastră, pe lângă urzica comună, consumată în mod curent, mai întâlnim Urzica mică, Urzica moartă albă şi Urzicuţa moartă, varietăţi ce se recunosc prin caracteristicile lor fenotipice distincte. Urzicile pot fi cultivate şi în grădini, în acest fel putând fi obţinute mai multe recolte într-un an.
”Urzicile pot fi cultivate însă şi în sistem organizat, atât prin sămânţă cât şi prin rizomi. Sistemul radicular este foarte răsfirat iar dintr-o tufă de urzici poţi să faci un rând de câţiva metri. Prin cosire, se regenerează. Dacă este cultivată în sistem intensiv, în cutltură organizată, prin tăiere şi imediat după aceea prin udare putem obţine cinci, chiar şase recoltări pe an. Prin rizomi, producţia este mai mare”, adaugă Costel Vânătoru.
Urzica face parte din flora spontană a zonei Sursa foto reginele.ro
Chiar dacă nu este deloc prietenoasă cu pielea noastră, urzica are foarte multe beneficii pentru organism şi a fost folosită încă din vechime ca aliment, plantă medicinală, ceai de urzici tonic energizant sau ca materie primă pentru obţinerea firelor pentru ţesături. Urzicile sunt o excelentă sursă de proteine, fier şi alte minerale esenţiale pentru organism.
”Este un revitalizant foarte bun în această perioadă, o plantă cu multiple întrebuinţări, o resursă importantă de substanţe necesare organismului şi ar trebui să profităm foarte mult de ea. Corpul uman suferă după o perioadă de alimentaţie de iarnă, cu produse conservate care nu au vitalitatea celor verzi iar urzicile remineralizează organismul. Sunt foarte bune pentru sănătate pentru că vorbim de vitamine, săruri minerale, au conţinut bogat de fier iar fierul din plantele vegetale este mai benefic pentru organism decât fierul din carne sau aorice alt produs animal. Fierul este foarte important în nutriţie, deoarece este ştiut că lipsa, carenţa lui duce la anemie”, declară cercetătorul Costel Vânătoru.
Specialistul în horticultură ne asigură că prin procesare termică, vitaminele şi mineralele din conţinutul urzicii nu se pierd. El mai adaugă că urzica, fiind o plantă din flora spontană, nu are la bază tratamente chimice, aşa cum au legumele şi zarzavaturile din culturile organizate. Pentru a fi o plantă ecologică în adevăratul sens, ne este recomandat să evităm culegerea urzicilor din zone aflate în apropierea şoselelor sau a altor factori poluanţi.
Costel Vânătoru este cercetător în cadrul Staţiunii Experimentale Buzău Foto Iulian Bunilă
Urzicile conţin substanţe proteice cu un număr mare de aminoacizi, glucide, amine, cetone, steroli, ulei volatil, substanţe grase, acizi acetic/ formic, panteotenic, complexul de vitamine A, B2, C, Ca, clorofilă, betacaroten, săruri de calciu, magneziu, fier, siliciu şi fosfor.
În perişorii glandulari se gaseste o substanţă vezicantă pentru piele, constituită din acid formic, o enzimă şi o toxalbumină.
Urzica este utilizată cu succes în medicina umană şi veterinară, atât prin reţete tradiţionale cât şi prin reţete ştiinţifice moderne. Ca plantă medicinală este cunoscută încă din Evul Mediu.
Este cunoscută ca o plantă cu un spectru larg farmacodinamic, pentru acţiunile benefice în stările de anemie, pentru afecţiuni ale căilor respiratorii, precum astmul sau bronşitele.
Urzica este de asemenea recomandată pentru prevenirea şi tratarea bolilor renale, pentru afecţiuni ale prostatei şi vezicii urinare, sporeşte eliminarea urinei din organism şi totodată a substanţelor toxice din întreg organismul.
Favorizează deplasarea acidului uric din ţesuturi în sânge, contribuind prin aceasta la eliminarea sa din organism.
Urzicile se găsesc în pieţe ăână în luna mai
Stimulează secreţia pancreatică, a bilei, secreţia gastrică intestinală şi digestia. O cană cu infuzie de urzici dimineaţa, pe stomacul gol, ajută la curăţarea ficatului şi la ţinerea la distanţă a infecţiilor.
Datorită conţinutului de betacaroten, o cură cu urzici stimulează acuitatea vizuală. De asemenea, datorită potasiului previne bolile cardiovasculare şi asigură buna funcţionare a muşchiului cardiac.
Previne stările febrile, scade temperatura corpului, cu efect decongestiv şi contribuie la cicatrizarea rănilor. Este un excelent antiinflamator al tubului digestiv şi acţionează împotriva viermilor intestinali.
Este un remediu natural în prevenirea şi tratarea reumatismului, a gutei, obezităţii, pentru sciatică, urticarie, alergii diferite, alopecie şi diferite probleme ale scalpului.
Pe lângă calităţile sale alimentare şi medicinal, urzica are o largă utilizare în industria cosmetică, a vopselelor şi chiar în combaterea bolilor şi a dăunătorilor plantelor. Studiile de specialitate au demonstrat că zeama de urzică contribuie la menţinerea stării de sănătate a plantelor, constituind şi un îngrăşământ foliar excelent.
În rândul legumicultorilor circulă numeroase reţete de obţinere a preparatelor din urzică utilizate cu preponderenţă în agricultura ecologică.
Moduri de preparare a uricilor
În alimentaţie este folosită încă din antichitate, consumată în special primăvara, folosită în diverse preparate culinare.
Piure de urzici
Ingrediente: 1 kg urzici, 1 lingură făină, 1 ceapă, 2 linguri hrean ras, sare, ulei.
Preparare: Urzicile curăţate şi spălate se fierb în apă clocotită cu sare. După ce s-au fiert se scurg şi se trec prin sită, se toacă mărunt sau se mixează. Se adaugă 2-3 linguri din zeama în care au fiert şi făină, apoi se pun pe foc amestecându-se bine, până se face pastă. Separat se căleşte ceapa şi se adaugă în piure. Piureul de urzici se serveşte cu hrean ras şi mămăliguţă.
Ceaiul de urzică
Majoritatea efectelor benefice sunt asociate ceaiului din frunze de urzică, fiind un remediu naturist la îndemâna oricui.
Ceaiul se prepară din două linguriţe de frunze uscate la 250 ml de apă (apa şi planta se fierb împreună). Se lasă apoi 10 minute, după care se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
Pulberea
Se macină fin rădăcinile şi partea aeriană a urzicii cu râşniţa de cafea. Pulberea se păstrează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, timp de 4 săptămâni. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă întreagă, pe stomacul gol.
Tinctura de rădăcină de urzică
Se pun 15 linguri de pulbere de rădăcină într-o sticlă, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade. Conţinutul se lasă la macerat două săptămâni, închis ermetic, apoi se filtrează şi se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă.
Sucul de urzică
Se pun în blender 100 g de frunze proaspăt culese, spălate bine înainte, şi 150 ml de apă. Se amestecă prin mixare, iar apoi se stoarce şi se filtrează. Se consumă 120 ml de suc, zilnic, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a celor intestinale şi a anemiei.
Se încarcă comentariile...
