Riscurile unei afecţiuni despre care puţini au auzit. Boala mână-gură-picior este extrem de contagioasă

Pediatriile spitalelor încep să fie luate cu asalt de copii care suferă de o afecţiune mai puţin cunoscută, dar extrem de contagioasă, cu simptome aproape insuportabile, care apar într-un timp scurt. Este vorba despre boala mână-gură-picior, determinată de un virus. Denumirea afecţiunii este dată de leziunile ulcerative care apar la nivelul gurii şi apoi al membrelor.

Boala mână-gură-picior este transmisă de virusul Coxsackie A16, apare frecvent în sezonul cald şi afectează copiii cu un sistem imunitar slab. De regulă apare primăvara şi vara şi are caraterul unor mici epidemii, dat fiind faptul că agentul patogen este foarte contagios. 

”Boala mână - gură - picior este o boală virală extrem de contagioasă. Se împrăştie foarte repede, se împrăştie şi prin contact direct, se împrăştie şi fecal-oral, şi cu contact direct cu bubiţele de pe piele, şi prin picături de salivă transmise, strănut, toate sunt căi de transmitere. Asta înseamnă că un copil care are această boală nu va trebui băgat în colectivitate cel puţin o săptămână”, spune dr. Alina Iordache, şef secţia Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.

Boala mână-gură-picior apare cu precadere la copiii cu vârsta cuprinsă între unu şi şase ani, risc maxim având copiii care trăiesc şi participă în colectivităţi precum creşele ori grădiniţele, dar poate fi contactată şi de la partenerii de joacă, în parc. De aceea, afecţiunea cunoaşte o explozie în septembrie, odată cu începerea şcolilor şi deschiderea grădiniţelor.

”În această perioadă sunt trei, patru cazuri pe săptămână. Au fost mai mulţi în primăvară şi aşteptăm să fie mai mulţi acum când începe şcoala. În colectivitate răspândirea este frecventă”, explică dr. Alina Iordache.

Boala gură-mână-picior debutează brusc, cu febră mare, de 39-40 grade Celsius. Apar durerile de gât, mai ales datorită leziunilor care provoacă ulceraţii la nivelul mucoasei bucale. Copilul nu poate mânca şi înghite cu mare greutate, ceea ce, combinat cu febra duce la deshidratare, principalul risc al bolii pentru copilul mic.

”Debutează cu manifestări la nivelul cavităţii bucale. O zi sau două, sunt nişte puncte roşii după care se transformă în afte. Ele sunt foarte dureroase. Copilul face febră şi refuză să mănânce. Aici este o problemă pentru că există riscul să se deshidrateze. Aceasta este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale acestei boli, să se deshidrateze. Pentru că dor foarte tare aftele, în consecinţă acest copil refuză să pună în gură tot ce e tare, tot ce este extrem de dulce, acid sau acru. În următoarele zile apar şi la nivelul palmelor şi tălpilor nişte punctuleţe, nişte granuloame sau nişte bubiţe mici. Uneori se pot întinde pe tot piciorul, pe gambe, fese iar pe mâini se pot întinde până la cot”, spune dr. Alina Iordache, şef secţia Pediatrie SJU Buzău.

Chiar dacă, în sine, boala gură-mână-picior nu este gravă, în primele zile de manifestare ale bolii, starea generală a copilului este alterată profund, copilul este irascibil, iar cel mai mare risc îl reprezintă deshidratarea, mai ales în cazul copiilor mici. În perioada de stare a bolii, virusul este prezent şi în materiile fecale ale copilului.

Pentru că este foarte contagioasă, se transmite foarte uşor de la copil la copil, pe cale orală, prin secreţiile nazofaringiene, tuse, strănut şi prin contactul direct cu obiectele contaminate. În plus, boala are o perioadă de incubaţie de 3-7 zile, copilul fiind contagios de la mijlocul perioadei de incubaţie.

Din pricina erupţiilor care apar la nivelul gurii, copiii nu pot consuma hrană sau lichide şi ajung de cele mai multe ori la spital acolo unde sunt hrăniţi prin perfuzii. Sunt extrem de puţine cazuri când boala poate evolua la nivel neurologic, spun medicii.

Copilul nu trebuie lăsat să se scarpine, iar ulceraţiile din palmă şi de la picioare trebuie, eventual, pansate. Imunitatea generală a copilului după boala gură-mână-picior este relativ slăbită, astfel că micuţul trebuie bine protejat împotriva contactului cu alţi agenţi patogeni cel puţin o lună după vindecare.

Este contraindicată administrarea de antibiotice. ”Trebuie să ştim că, fiind boală virală, nu trebuie să administrăm antibiotic; trece de la sine. Părinţii îşi pierd răbdarea pentru că face febră mare, nu se simte bine. Dar antibioticul este dat degeaba, doar ca să stricăm sistemul imunitar al copilului”, declară şefa secţiei Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău.

Nu există un tratament pentru combaterea virusului. În schimb sunt folosite medicamente pentru ameliorarea simptomelor. Se tratează febra, dacă depăşeşte 38 de grade, iar pentru calmarea durerilor provocate de leziuni se administrează soluţii speciale preparate de farmacist cu glicerină, stamicină şi anestezină.

”Apar manifestările la nivelul gurii iar din acel moment începem să tratăm gura. Sunt sprayuri, glicerina, pe care putem să o dăm o zi, două, ca să tratăm agresiv guriţa pentru că pe el îl doare acolo. Deci, dăm cu substanţe care să anestezieze gura, trebuie să avem grijă să se hidrateze şi să îi dăm să mănânce ceea ce poate el să mănânce în momentul acela. Avem grijă să-i scădem temperatură, când face febră. Uneori şi manifestările cutanate sunt dureroase iar în acest caz există creme cu efect anestezic, care să amelioreze durerea la nivelul tegumentelor.” dr. Alina Iordache, şef secţia Pediatrie SJU Buzău

La copilul mic, boala se tratează deseori în spital, mai ales datorită riscului de deshidratare, care se compensează prin perfuzii de hidratare şi reechilibrare electrolitică şi susţinere cu nutrienţi. Boala se poate complica în meningită virală, encefalită şi poate, ca urmare a deshidratării şi febrei, să producă convulsii.

Lunar, în jur de 50 de copii se prezintă la Spitalul Judeţean Buzău şi la Secţia de Boli Contagioase cu simptome specifice bolii mână-gură-picior. 

Orice problemă medicală aveţi, primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să vă adresaţi unui medic; nu trebuie să vă trataţi singuri.