Seceta a pârjolit pajiştile. Animalele consumă deja furaje din depozite, iar la iarnă riscă să moară de foame
0
Este disperare mare printre crescătorii de animale, din cauza secetei. Uscăciunea a pus stăpânire pe pajişti mai devreme decât în alţi ani, iar mulţi fermieri sunt nevoiţi să-şi aducă acasă animalele, pentru a le hrăni cu furajele din ogradă. Crescătorii speră să primească ajutoare de la stat, să-şi refacă stocurile de hrană, pentru a scoate animalele din iarnă.
Bărăganul din Buzău este deja un deşert arămiu cât vezi cu ochii, de la vegetaţia arsă de soare.
Pentru că iarba a dispărut brusc de pe câmp, rând pe rând, proprietarii de ovine au abandonat stânele şi au decis să-şi aducă acasă animalele, pentru a le hrăni cu ce au în ogradă.
Pe islazul comunei Smeeni, oile şi caprele încă lăsate la păscut pot fi numărate pe degete. Se hrănesc cu puţina vegetaţie de lângă albia râului Călmăţui şi scoarţa salcâmilor sub care, de altfel, se şi feresc de soarele arzător.
Turmele de oi şi capre de pe lunca dintre satele Smeeni şi Maxenu mai au iarbă pentru o perioadă foarte scurtă, se plâng crescătorii de ovine din zonă.
„Ce mănâncă ele acum? Păşune din asta uscată, cât o mai ţine, o lună, o săptămână, depinde. E bine că a dat ploaia asta de a mai înveselit-o oleacă”, răsuflă uşurat Gigel Marin, proprietar de oi din satul Maxenu, comuna Ţinteşti.
Crescătorii de animale din localităţile Bărăganului arată că păşunatul se va termina mult mai devreme decât în alţi ani. În prima parte a lunii august, spun ei, iarba trebuia să fie încă verde şi destul de înaltă cât să poată fi mâncată de animale.
Foto I. Bunilă
Pentru că verdeaţa a dispărut, oile şi caprele vor fi aduse mai repede în adăposturi, iar furajele strânse în ferme se vor epuiza mai repede. Mulţi dintre fermieri se aşteaptă la vremuri grele şi cred că vor ajunge să vândă din animale, dacă vor rămâne fără hrană pentru ele în miez de iarnă.
„Acasă am strâns de anul trecut şi anul acesta lucernă, paie, ciocanii pe care îi facem acuma. Dar, ce vom face mai încolo nu ştiu. Am ajuns să hrănim ovinele deja din stoc, la iesle, cum zicem noi, iar din ce am strâns, dacă să ne ducă până la 1 ianuarie anul viitor”, spune Gigel Marin, proprietarul unei mici ferme din satul Maxenu.
Rumegătoarele mari, precum vacile, sunt şi mai greu de întreţinut în această perioadă, deoarece smocurile de iarbă sunt foarte mici. Au noroc, culmea, că s-a uscat porumbul pe câmp şi se poate intra mai devreme în lanuri pentru a-l tăia.
Porumbul uscat este cules, adus cu căruţa de la câmp şi împrăşiat pe terenul de pe care vitele ar fi trebuit încă să pască. „Vitele nu mai au de multă vreme ce să mai mănânce pe câmpul ăsta, pentru că s-a uscat toată iarba. Cărăm porumb uscat ca să dea şi ele un randament de lapte”, zice Ninel, crecător de vite din Ţinteşti.
Florin Marin este unul dintre crescătorii de vaci pentru lapte din zona de câmpie a Buzăului care s-au înscris în programele de subvenţionare a zootehniei. Pentru a putea să încaseze banii, el trebuie să aibă mare grijă ca animalele marcate şi înregistrate la APIA să dea randament şi, în primul rând, să scape sănătoase din această perioadă grea.
„Avem o perioadă, de când depunem dosarul la APIA şi până pe 15 noiembrie, când noi trebuie să avem animalele în fermă. Cum acuma este secetă, noi tot ce am strâns din primăvară, ăla - puţină lucernă, celălalt - puţin nutreţ, trebuie să ne ducem cu ele până pe 15 noiembrie. După aceea, nu ştiu ce o să mai facem”, este necăjit Florin Marin.
Acesta nu exclude ca, la iarnă, să fie nevoit să ducă din animale la abator, dacă rămâne fără hrană pentru ele. Este necesar, deci, ca statul să plătească mai repede subvenţiile pentru animale, ca să aibă cu ce să-şi suplimenteze stocul de furaje.
Vă mai recomandăm şi:
FOTO Start în modernizarea unui drum turistic din judeţul Buzău, neasfaltat de peste patru decenii
Se încarcă comentariile...
