VIDEO De Crăciun, în satele din Bărăgan răsună colindele antifonice, unice în ţară

Repertoriul cântăreţilor din Bărăgan care merg la colindat în perioada sărbătorilor de iarnă este unul aparte, pentru că este constituit din aşa numitele colinde antifonice. Tradiţia acestor cântece cu nume ciudat este păstrată de peste patru secole. Grupul este format doar din băieţi şi se împarte în două, iar cel de-al doilea preia linia melodică a ultimei silabe a primului.

Băieţii din ceata de colindători pot fi repede recunoscuţi în această perioadă a anului, după straie. Sunt îmbrăcaţi cu pantaloni de lână şi cojoace negre, cu căciuli de oaie pe cap şi încălţaţi cu cizme din piele, toate moştenite de la bătrâni. 

Au ocupaţii diverse, elevi, studenţi sau slujbaşi la firme din oraş, însă, când vin sărbătorile, toţi devin colindători. În ajunul Crăciunului, de dimineaţă şi până seara târziu, cântăreţii din Smeeni colindă pe la toţi gospodarii din sat. 

Cunosc zece colinde antifonice, pe care le-au învăţat de la strămoşii lor şi le interpretează pe rând, astfel încât cel colindat aude mereu altceva decât vecinul său. "Aceste colinde sunt foarte vechi, de peste cinci sute de ani. Bunicul meu era să facă puşcărie, pentru că atunci nu se putea cânta despre Isus[, ne-a spus unul dintre colindători.

Odinioară, colindătorii din Smeeni, adică bunicii sau străbunicii tinerilor care sunt astăzi în ceata numită  "Călmăţuiul", vizitau numai gospodăriile cu fete tinere, de măritat. Mergeau la geamul lor, se dispuneau în semicerc şi interpretau colindele antifonice, cu urarea ca fecioarele să îşi găsească ursitul în anul ce vine.

Acum însă nu ocolesc pe nimeni, pentru că riscă să fie certaţi de oamenii pe care nu i-au colindat.

CITEŞTE ŞI

VIDEO La Gura Teghii, colindele s-au cântat după miezul nopţii, ca pe vremuri