VIDEO O româncă a fugit din calea războiului sirian şi s-a refugiat în propria ţară: „Am văzut nenorociri de neimaginat“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Olimpia Stanciu (35), o româncă stabilită în Siria acum 11 ani, a reuşit să scape din teroarea războiului şi să ajungă acasă, în comuna buzoiană Cochirleanca, împreună cu cei patru copii ai ei. Femeia nu are niciun venit, iar soţul ei a fost nevoit să rămână într-o tabără de refugiaţi din Turcia.

Sărăcia a împins-o pe Olimpia să plece în Cipru, împreună cu o soră şi un frate. Alţi trei fraţi au rămas acasă cu bătrânii, ca să aibă grijă de ei şi de mica lor gospodărie. La vârsta de 22 de ani, tânăra l-a cunoscut pe sirianul Maher Al Abas, cu şase ani mai mare, venit în insula mediteraneană ca să muncească în agricultură. S-au stabilit în urmă cu 11 ani într-o localitate de lângă oraşul sirian Homs, unde şi-au întemeiat o mică fermă cu vite şi oi.

Înainte să aibă primul copil, în urmă cu nouă ani, Olimpia s-a convertit la islam şi s-a căsătorit cu Maher. Viaţa cuplului decurgea exact aşa cum românca visa odinioară, atunci când abia făcea faţă sărăciei alături de părinţi şi de fraţi în căsuţa lor din Cochirleanca. „Se trăia foarte bine înainte în Siria. Soţul meu lucra în agricultură şi aveam tot ce ne trebuia. Ne-am făcut casa noastră, reuşeam să ne gospodărim şi să avem un venit stabil din ce creşteam în gospodărie. Eram foarte fericiţi“, îşi aminteşte Olimpia.

După 2011, tensiunile sociale izbucnite în Siria au început treptat să se facă simţite şi în satul de lângă Homs, în care locuiau românca, soţul ei şi cei trei copii ai lor. Cel de-al patrulea copil a venit pe lume în 2012, când deja revolta devenise război civil în care erau implicate avioane şi tancuri. Pentru că oraşul Homs era considerat de regimul sirian ca fiind un centru de rezistenţă al rebelilor, Bashar al-Assad a concentrat armata înspre această regiune.

image

Satul în care locuiau Olimpia şi familia ei a fost atacat de militari, iar primele proiectile trase de armata naţională au fost chiar către locuinţa sa. „Un tanc ajuns în sat a tras două rachete în casa noastră şi doar norocul a făcut să nu fim răniţi. Au distrus jumătate din casă. Eram eu cu copiii, sora soţului şi doi copii ai acesteia. Atunci am decis să părăsim casa“, îşi aminteşte Olimpia.

„A fost linişte până să vină ISIS“

Familia buzoiencei şi alţi vecini cărora le fuseseră distruse locuinţele au stat două săptămâni într-o şcoală dintr-un sat vecin. Au revenit la gospodărie să vadă ce a mai rămas din ea, însă nu au mai descoperit decât ruine şi animale moarte. Au decis pe loc să ia câteva din obiectele neatinse de prăpăd, actele şi, cu banii puşi cândva deoparte, să îşi croiască drum către zonele neatinse de război. Ajutaţi de călăuze, contra unor sume mari, cei şase membri ai familiei lui Maher al Abas şi-au găsit adăpost într-un sat de lângă Palmyra, un oraş sigur în acel moment.

Olimpia nu-şi închipuia însă că aici avea să trăiască cel mai cumplit episod al vieţii sale, după ce comunitatea a intrat sub tăvălugul islamiştilor radicali din ISIS. „A fost linişte până să vină Statul Islamic. Viaţa a devenit un calvar sub teroarea ISIS. Trebuia neapărat să plecăm şi de aici, pentru că am văzut nenorociri de neimaginat. Erau oameni decapitaţi pe stradă. Erau sute de oameni măcelăriţi“, îşi aminteşte cu groază românca.

Maher Al Abas şi fiii săi

image

Exodul grupului format din doi adulţi şi patru minori a continuat către nordul ţării, în ideea de a trece graniţa către Turcia, cu ajutorul unor călăuze extrem de costisitoare. Buzoianca spune că le era aproape imposibil să străbată traseul pe care îl începuseră din Homs dacă nu aveau mulţi bani la ei.

”Peste tot sunt călăuze care iau mulţi bani. Nouă ne-au luat la început ca să ne mute dintr-un sat în altul câte 200 de dolari de persoană. Ca să venim în Turcia ne-au cerut 2.600 de euro. Ne-au stors de bani iar când am ajuns în Turcia nu am mai avut bani nici măcar pentru o pâine. Am fost însă bucuroşi pentru că am găsit pace”, povesteşte Olimpia Stanciu.

Din tabăra de refugiaţi de la graniţa Turciei cu Siria, cu ajutorul Consulatului României, Olimpia Stanciu şi copiii au fost aduşi în ţară în luna septembrie. Soţul ei însă nu a putut veni, pentru că nu are cetăţenie română. Femeia ajuns cu micuţii, niciunul vorbitor de limba română, în comuna Cochirleanca, locul ei de baştină, unde a constatat că nu are unde locui, casa bătrânească fiind deja supraaglomerată.

image


Copiii tresar la orice zgomot

Vestea revenirii acasă a Olimpiei şi a problemelor întâmpinate de ea s-a răspândit în comunitate, iar un localnic generos i-a pus femeii la dispoziţie casa familiei lui, în care nu mai locuia nimeni de câţiva ani. Olimpia şi micuţii ei, care au între 9 şi 4 ani, încep acum o viaţă nouă. Îşi revin cu greu din trauma suferită, copiii săi tresărind încă la zgomotele puternice.

„Noi ne înghesuim toţi într-o cameră, nu pentru că nu avem loc, ci pentru că cei mici nu pot sta departe de mine, în altă cameră. Sunt aşa de afectaţi de nenorocirile văzute acolo încât tresar când aud zgomote mai puternice. Când am venit prima oară aici şi au auzit avioanele de la aerodromul Boboc s-au ascuns sub masă de frică. Când eram în Palmyra, câţiva terorişti din ISIS chiar i-au luat pe nişte copii, printre care şi pe ai mei, ca să vadă cum le taie capetele unor militari capturaţi de ei“, mărturiseşte Olimpia Stanciu.
image

Traiul la Cochirleanca este unul liniştit. Mama îşi poate lăsa micuţii să se joace în curte fără teama de a deveni victimele unor gloanţe rătăcite. Grijile au prins însă altă formă după sosirea în România. Întreaga familie a rămas fără documente, după ce Ambasada Siriei le-ar fi reţinut, iar din această cauză nu poate beneficia de alocaţii pentru copii. Este motivul pentru care Olimpia şi copiii săi trăiesc din mila vecinilor şi cu ajutorul financiar pe care l-a primit la sosire de la Primăria Cochirleanca.

„Femeia e venită din Siria de circa patru săptămâni şi nu are locuinţă. Primăria i-a acordat un ajutor de zece milioane de lei vechi când a sosit în sat. Ştim că e puţin, dar atât am reuşit deocamdată. Noi încercăm să o ajutăm, însă trebuie să se rezolve cumva situaţia cu actele pentru a beneficia de alocaţii“, a declarat un consilier local din Cochirleanca. Olimpia Stanciu speră ca într-o zi, cu ajutorul statului român, şi sotul ei să poată veni în România.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite