Învăţătoarea care „a pacificat“ Sinteştiul, comuna renumită pentru violenţe
0
Când a ales să intre în echipa Teach for Romania, Iuliana Sescu nu s-a gândit la ce provocări va fi supusă. Spune că i-a fost greu, dar a reuşit să-i determine pe copiii din Sinteşti, Ilfov, să renunţe la violenţă, injurii şi atitudine sfidătoare
Absolventă de Administraţie Publică si Europeană, SNSPA, licenţiată în Ştiinţe Administrative, Master Administraţie Europeană, Iuliana Sescu, în vârstă de 30 de ani, a ales să fie învăţător suplinitor la Şcoala Gimnazială Nr.3 Sinteşti, din judeţul Ilfov. Acum, predă la clasa a III-a şi spune că a avut mult de lucru nu doar cu copiii, ci şi cu familiile acestora, pe care a reuşit să le înveţe să comunice şi să se implice în educarea micuţilor. Nu i-a fost frică.
Înarmată cu răbdare şi calm, Iuliana a bătut din uşă în uşă pentru a-i cunoaşte pe oameni şi pentru a le explica de ce e bine să-şi ajute copiii. Reticenţi iniţial, oamenii au ajuns în câteva luni să o îndrăgească şi să înţeleagă faptul că doamna are intenţii bune, iar şcoala îi ajută pe copii în viaţă. Învăţătoarea spune că a fost dificil să-i facă să renunţe la mentalităţi învechite, să-i înveţe să fie mai buni şi să-şi dorească o schimbare în comunitatea lor.
„De ce învăţător Teach? Pentru că după o perioadă în care călătorisem şi descoperisem o parte din „lume” cu rucsacul în spate, aveam nevoie să dau mai departe ce învăţasem de la oamenii întâlniţi şi de la activităţile non-formale realizate”, povesteşte învăţătoarea care predă în localitatea ilfoveană Sinteşti, o comunitate cu persoane vulnerabile şi, implicit, cu multe probleme.
Deşi în prima zi de şcoală Iuliana Sescu s-a speriat de agitaţia copiilor din clasă, a reuşit să le capteze atenţie şi să-i determine să fie cooperanţi.
Iuliana Sescu i-a învăţat pe copii să vină cu drag la şcoală FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
„În a doua zi de şcoală din anul 2019 am reuşit să le stârnesc curiozitatea printr-un joculeţ de cunoaştere în care am improvizat o „mingiuţă a dragostei” pe care eu o aruncam fiecărui elev, iar ei aveau ocazia să se prezinte. Am pornit de la un jocl de cunoaştere simplu, apoi la „Mânuţele ajutătoare”, apoi la gruparea băncilor, astfel încât să înveţe să lucreze în echipe, la folosirea de filmuleţe educative sau doar de amuzament, la aducerea prietenilor mei în clasă, pentru a le citi sau să le cânte la chitară, până la petrecerea pauzei jucându-mă cu ei.
Copii fericiţi la Sinteşti FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
Şi cred că au avut efect toate încercările mele, pentru că o parte din elevi au început să-mi ceară teme în plus sau teste-fulger. Unii stăteau şi în pauze să termine ce aveau de făcut. Am descoperit că această meserie este cu totul diferită, deosebită şi de impact enorm în viaţa oamenilor cu care intri în contact. E nevoie de curaj să fii acolo...şi curajul nu e mereu unde trebuie”, spune dascălul.
„Am plâns de multe ori în primele luni de şcoală”
Provocările şi dificultăţile pe care le-a întâlnit aici nu au făcut-o să renunţe, deşi povesteşte că a fost destul de greu să-i atragă pe elevi, dar şi pe părinţi de partea sa. „Experienţe neplăcute au fost, de cele mai multe ori, din cauza diferenţelor de înţelegere în comunicare şi ascultare, fie a mea, fie a părinţilor. Cu timpul, am învăţat să ascult mai mult sau, cel puţin, mai cu calm. Iar pe copii am reuşit să-i fac să înţeleagă că e important să renunţe la violenţă şi injurii, iar atunci când ceva îi deranjează să îşi exprime verbal şi politicos nemulţumirea. Am reuşit să produc o schimbare în modul lor de exprimare şi comunicare”, spune Iuliana.
Elevii Iulianei se implică în toate activităţile organizate la clasă FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
În primul an, nu înţelegea de unde atâta furie pentru copii de 8-9 ani şi căuta metode pentru a reduce acea violenţă şi a-i apropia unii de alţii. „A fost un proces continuu de experimentări până am înţeles că ei nu-şi exprimă emoţiile. Am inventat jocuri de rol, de avocat, de martori, de inculpaţi, de judecători ca ei să-şi exprime durerea, să înveţe să comunice şi să asculte altfel decât obişnuiau să o facă. A fost nevoie de multă răbdare şi înţelegere din partea mea şi pot spune că am plâns de multe ori în primele luni de şcoală, însă am reuşit să schimb comportamentele violente la clasă în comportamente mai blânde”, a explicat Iuliana Sescu.
Elev din Sinteşti FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
Ea spune că atunci când lucrurile începeau să funcţioneze a venit pandemia, iar luna martie a fost începutul provocării de a face şcoală online cu copiii care aveau dificultăţi în învăţare. „O altă perioadă grea, fără instrumente de conectare online, pentru unii zero cunoştinţe digitale, de trimis fişe de lucru prin poştă, de folosit Whatsapp-ul şi de făcut exerciţii prin apeluri telefonice cu câţiva elevi...”, povesteşte Iuliana Sescu.
„Poi, doamna, e Ziua Îndrăgostiţilor!”
Încet-încet, copiii au fost aduşi pe linia de plutire, iar Iuliana nu a văzut doar partea goală a paharului în activitatea de zi cu zi. Copiii i-au adus, în scurt timp, bucuria şi zâmbetul pe faţă, suprinzând-o cu gesturi frumoase.
„Experienţe frumoase sunt multe, chiar multe într-un timp scurt. Acum îmi vine în minte cea de anul trecut, de Valentine`s Day când, elevii m-au aşteptat cu flori şi ciocolată şi eu nu ştiam ce se întâmplă...I-am întrebat de ce mi-au adus aceste lucruri şi ei mi-au răspuns ”Poi , doamna, e Ziua Îndrăgostiţilor!” Apoi..acele momente mici în care împărţeau cu mine din ciocolata lor, din bomboanele lor sau când îmi trimiteau „bileţele de dragoste”. Fetele sunt cu bileţelele, iar băieţii cu povestitul”, spune Iuliana.
Copiii, fascinaţi de noua tehnologie FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
Ea aminteşte şi două momente speciale, primul când şcoala a primit biblioteca de la Bookser în februarie 2020 şi copiii au cărat toate cutiile cu cărţile şi rafturile pentru bibliotecă. „un moment genial, de bucurie şi lucru în echipă cu adevărat”, şi al doilea când o scriitoare a fost în clasă, le-a citit şi le-a oferit cărţi. „Elevii, care erau în clasa a II-a atunci, îmi spuneau: „Doamna, eu nu am mai văzut niciodată o scriitoare!”, a povestit Iuliana Sescu.
Şcoala online, o grea încercare
Dificultăţile nu s-au terminat însă. Pandemia care i-a trimis pe elevi la şcoala online a fost un obstacol dificil de trecut. Cu toate acestea, copiii din Sinteşti au reuşit să se adaptaze graţie demersurilor făcute de învăţătoare. Iuliana a mers din casă în casă şi i-a convins pe părinţi să se implice, să-i ajute pe copii să înveţe.
Copiii au învăţat să scrie corect FOTO Arhivă personală Iuliana Sescu
„În anul şcolar 2020-2021 este dificilă şcoala online. A trebuit să le fac conturi de Google, să le configurez tabletele, să le explic cum se loghează într-o aplicaţie, ţinând cont că unii elevii au un nivel de citire şi scriere sub ce se cere la clasa a III-a, cum postează temele, cum să intre la orele video. De asemenea, să fiu suport tehnic prin telefon pentru unii părinţi. Am elevi care, deşi au tablete primite, nu au semnal, nu se pot conecta la internet, nu ştiu să o folosească, părinţii nu ştiu să citească şi să scrie ca să-i poată ajuta.
Apoi mai sunt acei elevi care sunt prezenţi la orele online, însă se întâmplă să nu poată fi atenţi pentru că stau în aceeaşi cameră cu alţi fraţi mai mici care încep să plângă sau care fac, la rândul lor, ore online. Sau lucrări prin casă, zgomote. Am puţini elevi care au norocul de un mediu propice de a învăţa de acasă. Mă bucur tare pentru ei, pentru că ei sunt cei care avansează...Dar ce fac cu ceilalţi? Este frustrant atât pentru profesori şi elevi, cît şi pentru părinţi ! Este o perioadă care cere mult timp şi implicare”, mai spune învăţătoarea din Sinteşti.
Se încarcă comentariile...
