Caporalul fără mână, devenit legendă la Oituz. Povestea croitorului-erou care a luptat fără un braţ şi ultimele sale cuvinte
0
Expresia cea mai vie a vitejiei şi eroismului de care au dat dovadă ostaşii românii în vara anului 1917, în luptele purtate pentru realizarea idealului naţional, este reprezentată de un croitor care a luptat cu un singur braţ împotriva inamicilor. Deşi născut în judeţul Ilfov, caporalul Constantin Muşat a trăit câţiva ani în Bărăgan.
Intrat în istorie datorită eroismului dovedit în zilele de foc din vara anului 1917, eroul grănicer, caporalul Constantin Muşat, a fost proslăvit prin numeroase scrieri în versuri sau proză, în pagini dintre cele mai emoţionante, iar chipul celui ce simbolizează eroismul ostaşilor români a fost eternizat, în bronz sau granit, în busturi şi monumente ridicate în Buşteni, Brăila, Bârlad şi în satul Floroaica, comuna Vîlcelele, judeţul Călăraşi, acolo unde, în mod greşit, mulţi plasează locul naşterii sale.
Cu mâna stângă sfârtecată de o schijă de obuz, caporalul Constantin Muşat a continuat să lupte la Oituz pe 16 decembrie 1916, alături de camarazii săi. Pentru eroismul de care a dat dovadă, tânărul a rămas în conştiinţa naţională drept un erou.
„Grenade, băieţi, grenade!”
Istoricii spun că după ce a fost lovit de un glonţ vrăjmaş a refuzat să fie reformat şi cu braţul amputat a cerut să lupte în continuare. Pentru atitudinea sa patriotică este citat prin Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 12 februarie 1917 al Regelui Ferdinand. A căzut eroic, în primele rânduri, în luptele de la Oituz. Ultimele lui cuvinte au fost: „Grenade, băieţi, grenade!”
Deşi s-a născut în comuna ilfoveană Domneşti în anul 1890, la sfârşitul secolului al XIX-lea, împreună cu familia, s-a stabilit în inima Bărăganului. Mai întâi în satul Smârdan, judeţul Ialomiţa, unde a urmat clasele primare la şcoala din satul Bogata. În anul 1906, după moartea tatălui, se mută în satul Ciocăneşti - Mihai Vodă (Floroaica, de astăzi din judeţul Călăraşi) şi apoi merge la Bucureşti şi se califică în meseria de croitor.
Misiuni la graniţă
La 1 noiembrie 1911 este înmatriculat la Cercul de Recrutare Ialomiţa din Călăraşi, iar un an mai târziu este repartizat la Regimentul de infanterie Matei Basarab - Dobrogea, apoi la Regimentul 2 Grăniceri, unde îl găseşte începutul războiului. A făcut parte din primul batalion al Regimentului II Grăniceri, cu misiunea de a păzi graniţa în sectorul muntelui Susai de la Predeal şi Valea Prahovei. Pe 28 august 1916, batalionul de grăniceri din care făcea parte şi soldatul Constantin Muşat, a început să coboare spre Braşov. În luptele crâncene din Defileul Oltului, la Câineni, Muşat a fost rănit de mai multe ori, însă a refuzat evacuarea în spatele frontului.
Sculpturi în mai multe localităţi
La 31 iulie 1917, la asaltul de la Cosna (cota 789), în bătalia Oituzului este răpus de gloanţele duşmane. Chipul său dârz a fost eternizat în opere sculpturale la Buşteni, Brăila, Panciu, Bârlad, iar din 30 octombrie 1994 şi în satul Floroaica, comuna Vălcelele, judeţul Călăraşi.
“Întrucât eroismul şi faptele de arme ale bravului erou sunt cunoscute (a luptat ]n Defileul Predeal din jurul Braşovului şi în zona Câineni (judeţul Vâlcea), locul unde a murit şi generalul David Praporgescu. A fost transferat apoi la o unitate de pe frontul din Moldova. În decembrie 1916, caporalul Muşat a fost grav rănit în luptele din zona Munţilor Vrancei, la Râpa Roşie, fiindu-i amputat braţul stâng, la Spitalul Militar din Iaşi. Deşi devenise invalid de război, caporalul Muşat a refuzat să fie clasat şi a cerut să fie trimis din nou pe front şi să arunce grenade cu braţul drept. În confruntările armate de la Oituz (8-22 august 1917), caporalul Muşat şi-a pierdut viaţa eroic la data de 14 august 1917, în timp ce arunca o grenadă cu singura mână care-i mai rămăsese, vom încerca să lămurim unele aspecte neclare din biografia sa, explică prof. Nicolae Ţiripan, istoric.
Inadvertenţele din biografia eroului au fost corectate
Pornind de la inadvertenţele care s-au strecurat în biografia eroului, în diferitele studii şi articole ce i-au fost dedicate, istoricul a pornit pe urmele sale, studiind documentele de arhivă, pentru a lumina unele puncte neclare ale biografei sale. Primul lucru care se impune a fi clarificat este acela al locului naşterii eroului, acesta variind de la un studiu la altul. Astfel nu sunt puţini cei care consideră că eroul s-a născut în comuna Crucea (astăzi Vîlcelele), judeţul Călăraşi, mai precis în satul Floroaica. Această eroare apare şi în „starea civilă a eroului caporal Constantin Muşat” întocmită de organele de mobilizare ale armatei.
"Primul document asupra căruia am să mă opresc, pentru că dă peste cap multe din presupusele „adevăruri” referitoare la caporalul Constantin Muşat, este un articol scris de profesorul Petre R. Petrescu, în martie 1939, într-un ziar editat de ialomiţenii (la acea vreme Călăraşii erau reşedinţa judeţului Ialomiţa) stabiliţi în capitala ţării: „Gazeta ialomiţenilor”. Ce l-a determinat pe profesor să se oprească asupra grenadierului Constantin Muşat? Un articol scris în numărul anterior al ziarului de căre prof. Ion F. Buricescu (născut în comuna Borcea, de astăzi), în care acesta arată că „se vorbeşe despre vitejia acestui grenadier în diferite împrejurări solemne, adesea fără să i se ştie măcar numele, după cum nu i se cunosc precis nici faptele, deşi el a intrat în legendă şi când, desigur, lumea cunoaşte şi statuia care-l reprezintă aruncând grenade, ” spune prof. Ţiripan.
Comparat cu Ecaterina Teodoroiu
După ce-l compară cu Ecaterina Teodoroiu, I.F. Buricescu mărturiseşe că numai întâmplător a aflat acum câţiva ani că eroul a fost ialomiţean din comuna Crucea, fără să fi avut însă putinţa să controleze cât adevăr cuprinde această afirmaţie. Servindu-se de unele elemente puse la dispoziţie de fratele său, colonelul Dragoş F. Buricescu (acesta a fost comandantul Regimentului 2 Grăniceri Cernavodă, din care a făcut parte şi caporalul Constantin Muşat), acesta se simte dator să le comunice conjudeţenilor săi ialomiţeni că grenadierul Constantin Muşat, care ar fi din comuna Manasia (aici există un bust al grenadierului, ridicat în perioada interbelică, păstrat până în ziua de astăzi şi foarte bine îngrijit de autorităţi)) şi nu din Crucea, precum crezuse „a luptat vitejeşte chiar de la începutul războiului”, cum şi-a pierdut braţul, cum pentru hotărârea lui de a lupta mai departe, a fost citat prin „Înalt ordin de zi”, pentru ca în finalul articolului, gândindu-se la ce a făcut Gorjul şi Tg. Jiu pentru Eroina de la Jiu, să pună următoarea întrebare:
„De ce oare capitala judeţului Ialomiţa nu ar fi pus la loc de cinste, în locul statuei unui soldat anonim (se referea la monumentul ridicat în cinstea eroilor din primul război mondial, în faţa Bisericii Catedrale din Călăraşi) chipul glorios şi simbolic al grenadierulu Muşat Constantin.”
Acest lucru n-a devenit realitate niciodată pentru capitala fostului judeţ Ialomiţa, oraşul Călăraşi, chiar dacă unele încercări au existat, povesteşte istoricul.
Născut în judeţul Ilfov
Astfel, în urma cercetării mai multor documente de arhive, prof. Ţiripan povesteşte că eroul caporal Constantin Muşat s-a născut la Domneşti - Ilfov, lucru care este confirmat şi de registrul matricol din anul 1900-1901 al şcolii din satul Bogata, comuna Rasa (astăzi comuna Grădiştea, judeţul Călăraşi), singurul care se mai păstra în anul 2001. În respectivul registru, la nr. matricol 29, este înscris elevul Constantin Muşat, fiul lui Ivan Muşat, plugar şi al Chirei Muşat, născut în comuna Domneşti-Ilfov, clasat al treilea între cei unsprezece elevi ai clasei, cu media generală 8,40, ceea ce confirmă aprecierile învăţătorului său.
Viitorul grenadier a terminat şcoala în anul 1903, când încă mai era în satul Smârdan. Cum a ajuns Constantin Muşat şi familia sa din satul Domneşti – Ilfov, în satul Smârdan, comuna Ciocăneşti, la sfârşitul secolului al XIX-lea, documentele care s-au păstrat nu amintesc, dar mai mult ca sigur această mutare este legată de înfiinţarea satelor noi după Războiul de Independenţă şi primirea unor loturi de pământ de către cei care se aşezau în aceste sate, printre care se află şi satul Smârdan. Cum satul Smârdan a luat fiinţă în anul 1892, iar printre locuitorii împroprietăriţi aici cea mai mare pondere au avut-o domneştenii, sigur eroul nostru a sosit la Smârdan când avea 2 ani sau 3 ani şi a rămas aici până în anul 1906 când, tatăl său murind, s-a mutat în satul Floroaica, comuna Crucea, acesta fiind ultimul său domiciliu, spune prof. Ţiripan.
La scurtă vreme după mutarea în satul Floroaica, Consantin Muşat pleacă la Bucureşti penru a învăţa meseria de croitor. Acest lucru este confirmat şi de menţionarea maşinii de cusut între bunurile deţinute ca avere, dar şi de faptul că în „Tabelul cu comercianţii şi meseriaşii de marcat pe anul financiar 1910/1911” din satul Ciocăneşti Mihai Vodă (viitorul sat Floroaica), la nr.crt. 10 este înscris croitorul Costică Ivan Muşat. La 1 noiembrie 1911, Constatin Muşat a fost înmatriculat la Cercul de recrutare Ialomiţa din Călăraşi, în registrul cu tinerii contingentului 1912, fiind repartizat mai întâi, la Regimentul de Infanterie Matei Basarab – Dobrogea şi apoi la Regimentul 2 Grăniceri din Cernavodă, în ale cărui scripe se afla şi în momentul tragicului său sfârşit. “Dacă lucrurile ar fi decurs normal, la 1 noiembrie 1914 ar fi urmat să fie lăsat la vatră şi să se întoarcă acasă. Izbucnirea războiului i-a schimbat însă cursul vieţii, transformându-l mai apoi într-un erou despre care au învăţat la şcoală generaţii după generaţii de elevi.
Restabilirea adevărului
Tocmai pentru restabilirea adevărului, unul dintre profesorii grenadierului, Petre Petrescu, a relatat noi date din biografia eroului, scriind: „În anul 1917, cam prin aprilie,vine pe la mine, în Huşi în teritoriul liber al Moldovei, unde eram refugiat din Durostor, cu familia, un tânăr soldat, în haine de grănicer. Era Muşat Constantin. Aflase, se vede, tot de pe la vreun ialomiţean, căci erau mulţi la Huşi, că sunt în oraşul menţionat. Mi-a povestit câte ceva din viaţa de până atunci, deoarece nu ne văzusem de mult, de prin 1905 şi după ce mi-a arătat cum a ajuns fără un braţ, că e hotărât să lupte mai departe – era în perioada de refacere a oastei noastre – mi-a dat o carte poştală ce purta chipul lui de ostaş, cu mustăţile groscioare şi ascuţite la vârfuri, scriind pe dosul ei: «Iubitului meu profesor Petre Petrescu, ca amintire»
A absolvit şcoala din Bogata cu media 8,65
De o statură mijlocie, pieptos, cu vorba hotărâtă şi deschis la suflet, aşa cum l-am cunoscut în 1902, când mi-a fost elev şi când avea numai 12 ani. Eram atunci, la începutul carierei de învăţător în satul Bogata, comuna Rasa. La şcoala din Bogata(şcoală care cu ceva ani în urmă a primit numele eroului, dar care astăzi nemaifiind frecventată de elevi, a devenit una din multele clădiri de şcoală din judeţul Călăraşi şi din Romania, care sunt abandonate şi nu va mai trece mult pană va deveni o ruină – n.ns.N.Ţ.) veneau şi câţiva copii din satul vecin, Smârdan, deoarece în acest sat nu se înfiinţase încă şcoală. În acel an şcolar 1902-1903, Muşat a fost elev în clasa a V-a, ultima clasă a cursului primar.
El a absolvit şcoala, prin examen înaintea unei comisiuni în iunie 1903, cu media 8,65 şi a fost elogiat de toată comisiunea. Ca elev mai mare, el mi-a fost de un nepreţuit ajutor în unele rosturi şcolare, căci datorită sârguinţei sale, spiritului de supunere, de ascultare, îi puteam încredinţa unele servicii mai grele. Era un vrednic conducător al celorlalţi, impunându-li-se prin calităţi deosebite, prin evidente trăsături de caracter, care, mai târziu aveau să se afirme şi în cel mai greu moment de încercare a puterii omeneşti: în lupta pentru existenţa neamului şi a patriei.
Iată cum feciorul de plugari neaoşi din satul Smârdan, azi Voevodul Mhai, din judeţul Ialomiţa, devine grenadierul Muşat Constantin, înscris printre eroii cei mari, constituind mândrie a neamului şi, precum spune profesorul Buricescu: şi un motiv de mândrie pentru Ialomiţeni, pentru că dacă judeţul nostru n-ar fi contribuit decât prin eroica şi glorioasa purtare a lui Muşat la înfăptuirea idealului naţional şi încă ar fi prea mult, mult de tot.”
Se încarcă comentariile...
