Capşa Bărăganului din strada Flacăra nr. 111, locul de întânire pentru elita intelectualităţii interbelice
0
Personalitate marcantă a vieţii culturale călărăşene interbelice, avocatul Eugen Cialîc a scris o parte din istoria Călăraşiului. Locuinţa sa din strada Flacăra, nr. 111, devenise Capşa Bărăganului.
Aici îşi dădea întâlnire elita intelectualilor din România, de la acea vreme, iar casa, pe bună dreptate, şi-a câtigat titulatura de „Capşa “ din Bărăgan. „Prietenia lui Nicolae Iorga a câştigat-o în anul 1932, la Congresul Ligii Culturale de la Bucureşti, când Eugen Cialîc i-a propus ca următoarea întrunire să aibă loc la Călăraşi“, a declarat prof. Nicole Ţiripan, directorul Arhivelor Naţionale. Prin casa primarului „cultural“, aşa cum a fost denumit Eugen Cialîc, a trecut o pleiadă întreagă de personalităţi marcante ale României: Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Teodoreanu, Virgil Carianopol, Constantin Argetoianu, Panait Istrati, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu, Eugen Lovinescu, Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Ion Minulescu, Octavian Goga.
Doar un bust
Astăzi, doar un bust amplasat în centrul oraşului al celui care a fost primar trei mandate în Călăraşi aminteşte de existenţa sa. Casa în care a locuit aproximativ un sfert de veac, nu mai există. „ Casa, situată în strada Flacără nr.111, a fost demolată, din păcate, în anul 2005. Eugen Cialîc a vândut locuinţa la data de 15 februarie 1972, iar cumpărătorii de atunci au înstrăinat-o, în urmă cu câţiva ani“, a precizat prof. Ţiripan. Autorităţile locale nu s-au arătat prea interesate pentru a conserva această mică parte de istorie a oraşului. În anul 2005, a fost montată pe peretele casei o placă de marmură care amintea de Eugen Cialîc. A rezistat doar 4 ani pentru că locuinţa a fost demolată, după ce fusese vândută. Acum, pe strada Flacără nr.111, pe locul fostei locuinţe a lui Cialîc, se află o vilă impunătoare, aparţinând fiicei lui George Nagy, regretatul patron al firme de mezeluri Aldis.
Cel mai prolific primar
Născut la Galaţi la 1 martie 1901, Eugen Cialîc a devenit, călărăşean, prin adopţie, în anul 1923, după terminarea Facultăţii de Drept, când a ales să profeseze ca avocat în oraşul de pe malul Borcei. Practic, de atunci, timp de 22 de ani, începe o carieră fulminantă în aproape toate domeniile: cultural, artistic şi edilitar.„ Îşi câştigase renumele ca avocat pentru că ajunsese să pledeze, fără nicio o remuneraţie, în procesele celor săraci“, a spus prof. Ţiripan. Ca şi primar, în perioada iulie 1931-iunie 1932, septembrie 1938-octombrie 1940, septembrie 1941-noiembrie 1944, a reuşit o dezvoltare uimitoare a Călăraşiului. Îmbunătăţirea alimentării cu energie electrică, construirea halei centrale, evacuarea cherestelelor din centrul oraşului şi alimentarea urbei cu apă pentru care făcut cele mai mari eforturi, sunt doar câteva dintre realizările sale.
În lagărul de la Caracal
„În perioada 1925-1940, întreaga activitate culturală din Călăraşi a gravitat în jurul lui Eugen Cialâc. În 1937, de exemplu, Congresul Federaţiei Generale a Presei de Provincie s-a desfăşurat la Călăraşi, întrunire la care s-au aflat toţi ziariştii României Mari“, a mai precizat Nicolae Ţiripan. Eugen Cialîc are meritul înfiinţări ziarului „Pământul“, care a apărut, în 1932, iar până în 1944 când avocatul a fost arestat, au văzut lumina tiparului, 252 de ediţii. De fapt, toată această perioadă zbuciumată a sa, cu reţineri şi interogatorii, i-au şubrezit sănătatea. După perioada de detenţie din lagărul de la Caracal, 25 martie-14 octombrie 1945, s-a trezit bolnav de diabet. Deşi n-a făcut politică niciodată, cochetând uneori cu partidul lui Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu, a fost şicanat tot timpul de Securitate, aducându-i-se acuze că l-ar susţine pe Hitler în ziarul pe care îl patrona.
Un proces de 20 de ani
Casa în care a locuit, alături de soţia şi unica fiica, Rodica Getta Constantinescu Cialîc, i-a fost confiscată în 1945, la ultima sa arestare. Familia s-a refugiat atunci la Bucureşti. „Timp de aproximativ 20 de ani, familia Cialîc s-a judecat cu statul român pentru a recâştiga locuinţa din care fusese alungată. Au obţinut-o şi la 15 februarie 1972 Eugen Cialîc a venit şi a vândut-o. Este ultima dată când a fost la Călăraşi“, a precizat Nicolae Ţiripan.
Se încarcă comentariile...
