Ce nebunie a declanşat Balta Albă, lacul tămăduirilor. Staţiunea care l-a inspirat pe Alecsandri să scrie o nuvelă şi pe Aman să picteze "La scăldătoare"
0Balta Albă, o staţiune balneară din inima Bărăganului, a devenit celebră în toată Europa în 1870 datorită virtuţilor terapeutice ale nămolului de aici. Locul celebru l-a inspirat şi pe Vasile Alecsandri în scrierile sale, iar pe Alexandru Odobescu, apa miraculoasă l-a însănătoşit când avea grave probleme de sănătate, la vârsta de 14 ani.
Staţiunea balneară era răsfăţata ziarelor de epocă, iar de aici şi până la a i se duce faima în alte ţări a fost doar un pas. Băile, un sătuc de pe întinsul Câmpiei Române, situat pe o arteră de comunicaţie importantă între Muntenia şi Moldova, a luat fiinţă din porunca primului Domn al Principatelor Române, Principele Alexandru Ioan Cuza, între anii 1864 – 1866.
Acest lucru este atestat şi de documentul aflat acum în posesia primăriei din Balta Albă, judeţul Brăila. Faptul că aceste meleaguri au fost înzestrate cu un izvor de tămăduire a durerilor fizice a constituit motiv de inspiraţie pentru Vasile Alecsandri şi pentru Tudor Vianu. Acesta povesteşte în operele sale cum Alexandru Odobescu, la vârsta de 14 ani, a fost salvat de suferinţă reumatică cu nămolul de la Balta Albă. Mama sa îl ducea zilnic la locul tămăduirii, venind cu o caleaşcă 3 kilometri din satul Grădiştea. “Nu este mai semnificativ pentru existenţa acestui lac tămăduitor decât acea lucrare, capodoperă a picturii româneşti, dată de Theodor Aman şi intitulată “La scăldătoare”, notau ziarele vremii.
Toată lumea dădea fuga la nămol
Iată însă ce nebunie declanşase nămolul de la Balta Albă, cum toată lumea dădea fugea să se trateze cu glod miraculos. Atmosfera este senzaţional suprinsă de Vasile Alecsandri în nuvela “Balta Albă”, publicată în revista Calendarul Albinei,în 1848”.:
“Nu puteam crede că eram treaz şi mă socoteam a fi faţă la vreo fantasmagorie nepricepută; fantasmagorie cu atât mai curioasă că îmi înfăţişa tot soiul de contraste, precum: baloane de Viena cu înhămături necunoscute pe la noi; pălării de Franţa cu şlice orientale; fracuri cu anterie; toalete pariziene cu costume străine şi originale.
Mai adăugaţi la aceste pocnetele şi răcnetele postaşilor, mişcarea a treizeci de trăsuri ce se întreceau pe câmp, mulţimea cailor înhămaţi la dânsele, clopoţeii ce sunau la gâtul lor şi, în sfârşit, efectul noutăţii acestor lucruri în ochii unui străin, ş-aşa vă veţi putea lesne închipui expresia comică a figurii mele în faţa unui spectacol atât de neaşteptat. ...
...Pe marginea unei bălţi late zării deodată un soi de târg ce nu era târg, un soi de bâlci ce nu era bâlci; o adunătură extraordinară, o înşirare neregulată de corturi, de căsuţe de scânduri, de vizunii, făcute în rogojini, de braşovence, de cai, de boi, de oameni, care formau de departe una din priveliştile cele mai originale de pe faţa pământului.
Mi se părea că acele trupuri, culcate la soare, erau leşuri de morţi, dar mă încredinţai pe urmă că acei nenorociţi erau pătimaşi ce înadins se ungeau cu glodul din balta cea mai vindecătoare.
Balta era plină de scăldători şi vuia de răcnete şi de râsuri. Toţi, din toate părţile, bărbaţi şi femei, veneau de se aruncau în apă, la un loc, cu o nepăsare vrednică de timpurile cele mai nevinovate ale lumii şi cu o veselie ce mă îndemnă şi pe mine a lua o baie. Intrai deci în baltă şi mă înaintai cale de vro două sute de paşi, călcând printr-un glod negru şi unsuros, în care mă cufundam până în genunchi la fieştecare pas. .."
Ilustraţie la Balta Albă de Vasile Alecsandri. Un străin, fugărit de câini
Complex de sănătate cu vile, cazinou şi hotel
Vestea despre puterile tămăduitoare ale acestui lac s-au răspândit rapid, lucru care a condus la apariţia unei staţiuni-gigant în anii 1860 – 1870. O societate româno-italienă a pus bazele unei staţiuni balneare nemaivăzute.
Complexul de sănătate cuprindea mai multe edificii printre care un hotel sanatorial cu 3 nivele, adăpostind în principal 200 de camere cu 400 de locuri de tratament, un cazinou cu 300 de locuri, 4 vile, parter şi etaj cu câte 4 apartamente fiecare, un cazinou pe piloni, în apă, care adăpostea 20 cabine de băi calde de nămol, sala de gimnastică şi o sală de cazinou cu 100 locuri.
Întregul complex era amplasat pe malul lacului, într-o ambianţă de vegetaţie naturală cu alei de nuci, cireşi şi salcâmi, cât şi locuri de agrement. Această staţiune balneară a funcţionat timp de 40 ani, până la începutul primului război mondial, când societatea fondatoare a abandonat-o, încet, încet fiind distrusă în totalitate.
Lucrările au fost sistate în 1967
Conform Pellamar Cosmetics, cu toate eforturile, strălucirea staţiunii de odinioară nu a mai fost redată, chiar dacă în anii 1966 – 1967, o comisie a institutului de balneorologie de pe lângă Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti a venit să facă o serie de cercetări. A fost dispus unui colectiv format din medici, geodezi şi geologi care au analizat trecutul acestor băi, conţinutul organic al nămolului şi eficacitatea acestuia asupra sănătăţii oamenilor. Cu toate că rezultatele cercetărilor efectuate de acest colectiv erau favorabile, acestea au fost în zadar. Autorităţile de atunci au sistat construirea unei noi staţiuni balneoclimaterice.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
