Călăraşi

articolul anterior articolul urmator

Corpul Cristinei Ţopescu va fi incinerat. Vedeta TV nu va avea parte de înmormântare, de ce nu acceptă Biserica arderea trupului

91
14 Jan 2020 07:08:01
Autor: Ionela Stănilă
Cristina Ţopescu a murit la 59 de ani FOTO Adevărul
Cristina Ţopescu a murit la 59 de ani FOTO Adevărul

Cristina Ţopescu a murit. Decizia familiei de a o incinera contravine cutumelor Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Sinod este categoric în această privinţă: este o practică necreştină care atrage după sine refuzul preoţilor de a săvărşi orice serviciu religios, cât şi o pomenire ulterioară. În esenţa, Biserica nu acceptă incinerarea pentru că este o formă de dispreţ faţă de natura umană.

Dumnezeu a spus că suntem pământ şi în pământ trebuie să ne întoarcem. 
 
„Să te laşi incinerat, când Biserica osândeşte acest lucru şi când nu-ţi acordă, prin preoţii ei legiuiţi, asistenţa şi rugăciunile ei, echivalează cu o nesocotire a Bisericii şi, deci, şi a creştinismului.

Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria creştinismului nu se practică şi deci nu se aprobă incinerarea. Ea nu se conciliază cu consideraţia ce-o dă creştinismul trupului omenesc. Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă, imprimând asupra lui pecetea caracterului său. Trupul face atât de mult parte din fiinţa omului, încât viaţa veşnică, cea deplină, va fi tot în trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc.
 
În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină. Ea arată o totală necredinţă în Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Căci actele noastre au şi funcţia de a simboliza credinţele noastre. Cine respectă trupul, chiar mort, îşi simbolizează prin aceasta credinţa în veşnicia lui, iar cine lasă să i se ardă trupul arată că nu crede în nimic.

Încheind, ne exprimăm credinţa fermă că de aici înainte nu se vor mai întâmpla cazuri ca acestea. (...) Suntem siguri că într-o bună zi, nu prea depărtată, vom citi în Monitorul Oficial decretul de desfiinţare a crematoriului, cuptor de trupuri omeneşti şi loc de sfidare a credinţei româneşti. Cine vrea să se ardă s-o facă acasă la el, cu uşile zăvorâte. Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole”.
(Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Incinerare”, Telegraful Român, an LXXXVIII, nr. 3, 14 ian. 1940, p.1)
 
Ce spune Sfântul Sinod
 
Controverse au apărut şi la dispariţia regizorului Sergiu Nicolaescu privind arderea trupului, în anul 2013. Agenţia de Presă Basilica a publicat un comunicat al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitor la această problemă. 

“Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 5 iulie 2012, menţinând în vigoare hotărârea din 15 iunie 1928, reconfirmată la 20 februarie 1933, a luat mai multe hotărâri faţă de practica necreştină a incinerării morţilor, după cum ne informează Cancelaria Sfântului Sinod:
 
Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice reiese că Biserica a practicat de la început până astăzi înhumarea (înmormântarea). Ea corespunde învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.
 
Biserica Ortodoxă Română a avut şi are o atitudine clară şi ferm exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera, consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 şi reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de vedere pastoral, să lămurească şi să determine pe credincioşi să respecte tradiţia bimilenară a înhumării creştinilor.
 
Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioşilor şi de acceptarea facilă şi fără discernământ de către aceştia a practicii incinerării morţilor, îngăduită de unele biserici creştine din Occident şi din America, unii preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă, doritori de câştig şi în totală separare de Biserică, săvârşesc slujba de prohodire a celor decedaţi chiar în incinta crematoriului.
 
Există şi situaţii în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat,din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie). În astfel de situaţii, chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, slujba ce se va săvârşi la depunerea urnelor funerare în cripte ar putea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.
 
Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa din 20 martie 2012, a hotărât elaborarea unei circulare în legătură cu practica necreştină a incinerării morţilor, în care să se prevadă îndatorirea fiecărui cleric de a se conforma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1928 şi 1933, având obligaţia de a-i îndruma pe credincioşi să respecte cu sfinţenie practica ortodoxă a înhumării (înmormântării) celor adormiţi şi să nu accepte incinerarea (arderea trupului celui decedat).
 
Apreciind că problema incinerării morţilor este comună tuturor eparhiilor şi că măsura adoptată de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor trebuie extinsă printr-o hotărâre a Sfântului Sinod la nivelul tuturor centrelor eparhiale, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, potrivit cărora ”Sfântul Sinod păstrează unitatea dogmatică liturgică şi canonică, statutară şi regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă'; ca urmare a discuţiilor care au avut loc pe marginea propunerilor Comisiei pastorale, monahale şi sociale, precum şi a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:
 
1. Menţine în vigoare următoarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928, reconfirmată prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 februarie 1933:
 
a. “Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.
 
b. Înainte de oficierea slujbei de înhumare (înmormântare) a unui creştin, preotul slujitor să se informeze de la familia defunctului, la care cimitir va fi înmormântat cel decedat.
 
c. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera din proprie voinţă, să li se refuze orice serviciu religios, atât la înmormântare, cât şi la pomenirile pentru morţi.
 
2. În situaţia în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie), chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.
 
Preoţii care săvârşesc slujbe vor fi sancţionaţi
 
3. Preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind practica incinerării morţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului eparhial, spre sancţionare.
 
4. În cazul foştilor preoţi, caterisiţi sau depuşi din treaptă, care săvârşesc slujba de prohodire chiar în incinta crematoriului, Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor sesiza autorităţile competente pentru interzicerea accesului acestora în crematorii şi cimitire şi pentru sancţionarea penală, întrucât folosesc calităţi mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obţine un folos material injust, păgubind familiile îndoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infracţiunea de înşelăciune).
 
5. Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor adopta măsurile cuvenite pentru înştiinţarea clerului din fiecare eparhie despre conţinutul prezentei hotărâri şi despre obligativitatea acesteia în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.
 
6. Centrele eparhiale vor lua măsurile necesare referitoare la îndatorirea pastoral-misionară de a catehiza credincioşii cu privire la învăţătura de credinţă ortodoxă despre înhumare (înmormântare) şi respingerea practicii incinerării precum şi de a acorda atenţia cuvenită pastoraţiei individuale a persoanelor îndoliate.
 
7. Centrele eparhiale vor lua măsuri în legătură cu îndatorirea clerului de a promova, inclusiv prin forţa exemplului ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedaţi, considerând că înhumarea ar fi prea costisitoare.
 
Vedeta TV Cristina Ţopescu a murit la 59 de ani. Ea a fost găsită în casă fără viaţă, duminică seară, 12 ianuarie, după ce o vecină a sunat la poliţie pentru că nu o mai văzuse de trei săptămâni. Informaţia a fost confirmată de poliţie şi de către şeful Ambulanţei din Bucureşti. Conform Poliţiei, în cursul serii de duminică, în jurul orelor 22.00, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov a fost sesizat de către o femeie cu privire la faptul că vecina ei nu a mai fost văzută de aproximativ trei săptămâni. În urma sesizării, poliţiştii oraşului Otopeni au intrat în imobilul respectiv unde au găsit o persoană decedată care nu prezintă urme vizibile de violenţă. Urmează să se efectueze în cauză expertiza medico-legală.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

91 Comentarii

Stefan din Nord
14.01.2020, 08:18:23

Trupul face atat de mult parte din fiinta omului , incat viata vesnica cea deplina , va fi tot in trupul pe care l-am avut - Dumitru Staniloaie . Ce poti sa mai zici la prostia asta enorma ? Pai daca Dumnezeu spune ca trupul la moarte se preface in pamantul din care a fost facut , cum mai pretinzi ca viata vesnica o vei petrece tot in corpul initial ? Ala e deja descompus in pamant ,mancat de fiarele salbatice sau de pestii marii ars in incendii devastatoare sau in crematoriile naziste etc . Cum sa mai speri ca la inviere il vei avea din nou ? Si daca nin nastere ai avut un handicap fizic te-ai nascut fara maini si picioare cum am vazut la tv un caz celebru in SUA . Bietul om la inviere tot acel corp il va avea traind o venicie cu acel handicap ?

+22 (34 voturi)
CipsiDale
14.01.2020, 08:23:49

Religie primitiva..... " Dumnezeu a spus că suntem pământ şi în pământ trebuie să ne întoarcem. " Eventual in apa sa ne intoarcem....daca suntem apa !

+6 (20 voturi)
Popescu Stela
14.01.2020, 08:25:20

Nu te pui cu pedeapsa creștina ✝️

+3 (13 voturi)
Maximilian Vladimir
14.01.2020, 08:41:36

Biblia nu dă nicio învățătură specifică despre incinerare. Vechiul Testament amintește despre oameni care au fost omorâți prin ardere (1 Împărați 16:18; 2 Împărați 21:6) și despre oase care au fost arse (2 Împărați 23:16-20), dar acestea nu sunt exemple de incinerare. Este interesant de observat că în 2 Împărați 23:16-20, arderea oaselor pe un altar a pângărit acel altar. În același timp, legea Vechiului Testament nu poruncește ca trupul unui om să nu fie ars, nici nu vorbește despre vreun blestem sau o judecată pentru cineva incinerat. Incinerarea a fost practicată în timpurile biblice, dar nu a fost o practică comună între israeliți sau între credincioșii Noului Testament. În culturile din timpurile biblice, înmormântarea într-un cavou, într-o peșteră sau în pământ a fost o practică obișnuită pentru înlăturarea corpurilor (Geneza 23:19; 35:4; 2 Cronici 16:14; Matei 27:60-66). În vreme ce înmormântarea era o practică obișnuită, Biblia nu o poruncește nicăieri ca fiind singura metoda permisă de a scăpa de un cadavru. Este incinerarea ceva ce un creștin poate lua în considerare? Din nou, nu există nicio poruncă scripturală împotriva incinerării. Unii credincioși obiectează împotriva practicării incinerării pe baza faptului că într-o zi Dumnezeu ne va învia trupurile și le va reuni cu sufletul/duhul nostru. (1 Corinteni 15:35-58; 1 Tesaloniceni 4:16). Totuși, faptul că un trup a fost ars nu face mai dificilă învierea lui pentru Dumnezeu. Trupurile creștinilor care au murit acum o mie de ani sunt acum doar un praf. Acest lucru nu-l va face pe Dumnezeu să nu fie capabil să ne învieze trupurile. El este Cel care le-a creat și nu va avea nicio dificultate în a le recrea. Incinerarea nu face altceva decât să grăbească procesul transformării trupului în țărână. Dumnezeu este în aceeași măsură capabil să pună laolaltă rămășițele unui trup care a fost incinerat ca și al unuia îngropat. Alegerea între îngropare și incinerare ține de libertatea creștină. Persoana sau familia care ia în considerare această opțiune ar trebui să se roage pentru înțelepciune (Iacov 1:5) și să acționeze în funcție de convingerea dobândită.

+9 (19 voturi)
geek-a-contra
14.01.2020, 08:54:09

money... money... money... money... cum sa ramii fara veniturile rezultate din platile ptr slujbele de inmormintare, acatiste, pomeniri, slujbele de saptamina, luna, 40 de zile, 1 an, 2 ani, au ce intervale or mai fi fiind? si, mai ales, fara veniturile rezultate din adminstrarea cimitirelor si vinzarea locurilor de veci, amenajarea mormintelor, etc? in ce priveste aspectul credintei in sine... daca imi pasa de ce va urma dupa, cine ma impiedica sa ma mut la catolici sau la protestanti? ca aia tot in doamne doamne cred, dar accepta si crematia.....

+22 (26 voturi)

Vezi toate comentariile (91)