Cum a devenit Regina Maria şef de trib şi sora indienilor Sioux VIDEO

Regina Maria, în vizită la indienii Sioux, în anul 1926 FOTO Arhivele Naţionale ale României

Vizita de răsunet internaţional din 1926 a Reginei Maria a reprezentat un moment istoric pentru România. Milioane de americani au aşteptat-o cu sufletul la gură, iar presa de peste Ocean nu publica altceva decât ştiri legate de o româncă. Tot atunci, suverana României a ajuns şi în Vestul Sălbatic, unde a devenit şef de trib şi s-a făcut soră cu indienii Sioux.

„Americanii, în inimile şi minţile lor, au făcut din mine un fel de erou şi sunt primită ca atare de o naţiune care divinizează eroii. Sunt uluită şi adesea mă simt umilită în faţa virtuţilor pe care ei cred că le am şi pe care le place să le slăvească", nota Regina Maria în Memoriile sale.

Vizita Reginei Maria a României în Statele Unite ale Americii a făcut multă senzaţie în epocă. Momentul istoric este relatat de istoriciul Adrian-Silvian Ionescu, în cartea „Regina Maria şi America”, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2009. După ce s-a întâlnit cu preşedintele american Calvin Coolidge şi primarul New York-ului şi a impresionat America prin inteligenţă, viziune politică, frumuseţe şi eleganţă, regina s-a întâlnit cu căpeteniile indienilor din triburile Sioux şi Blackfoot.

În drumul său spre Vestul Sălbatic, Regina Maria a vizitat ferme, a participat la rodeo şi s-a întâlnit cu şefii triburilor indiene din localităţile Dakota de Nord şi Mandan, cel mai important fiind marea căpetenie Red Tomahawk. Indienii din Tribul Blackfoot au numit-o pe regina Maria „Morning Star”, adică „Luceafărul de dimineaţă”, în timp ce indienii Sioux au numit-o „Winyan Kipanpi Win”, în traducere „Femeia pe care o chemi”.

Conform istoricului Adrian-Silvian Ionescu, „numele ce i-a fost dat cu această ocazie de indienii Sioux era împrumutat de la viteaza soţie a unui şef din ramura Hunkpapa a indienilor Sioux, Big Head, care participase la multe lupte şi îşi caştigase dreptul de a lua loc la sfat alături de bărbaţi”.

I-au făcut cadou o coroană din pene de vultur

Ca semn suprem de respect şi de adoptare în trib cu rang de căpetenie, indienii i-au făcut cadou reginei o coroană din pene de vultur, o distincţie foarte rară care nu se acordă femeilor decât dacă s-au remarcat prin curaj şi sacrificii în timpul războiului. Indienii au ţinut discursuri şi au dansat în jurul reginei, numind-o „Femeia Războinic”. Cel mai în vârstă dintre şefii de trib indieni, Red Tomahawk, a ţinut un discurs în faţa reginei conferindu-i titlul de căpetenie onorifică.

Apoi regina a fost primită cu mare ceremonie, în faţa unui cort, de indienii costumaţi în veşminte de sărbătoare, bogat ornamentate cu pene şi pictaţi pe feţe. Au dansat în cinstea reginei, dans care, spunea Regina Maria, semăna foarte mult cu jocul „Căluşarilor” de pe meleagurile româneşti. În jurnalul ţinut în America, regina îi descrie pe indieni drept „un grup pitoresc de războinici fioroşi, exact ca imaginea din cărţile copilăriei noastre”. Vizita a fost intens fotografiată şi mediatizată în epocă. În filmare se poate observa cum Regina Maria se îmbracă în costumaţia specifică indienilor, cum este ridicată la rangul de şef de trib şi cum se plimbă prin corturile indienilor şi se bucură de muzica, dansul şi spectacolul unic oferit de indieni.

Onorată Femeie Căpetenie

(Siouxii nu au un cuvânt pentru «Doamnă» sau «Înălţimea Voastră» sau «Regină», iar cuvântul femeie este folosit cu toată reverenţa şi respectul)

Vreau să-ţi spun acum câteva cuvinte. Vezi aici pe acest soldat (Maiorul A.B. Welch, F.A.Res – Federal Army Reserves). El este, prin adopţiune, unul dintre ai noştri şi îi spunem frate. El mi-a spus că eşti «cârmuitoarea unei Naţiuni şi o Femeie Războinic». Am trimis peste ocean mulţi dintre tinerii mei ca să lupte cu duşmanul. Oamenii tăi au fost prieteni cu oamenii mei şi au luptat în aceleaşi bătălii. Mi se spune că ai fost activă în acel război (n.a. Primul Război Mondial) şi atunci ai făcut sacrificii. Mi se spune că mulţi dintre tinerii tăi au fost îngropaţi departe de ţară. Noi am discutat despre aceste lucruri. Noi vrem să te onorăm. O femeie nu poartă coroană de pene de vultur decât dacă a săvârşit fapte extraordinare de eroism.

Contribuţia pe care ai avut-o în acel mare război ne-a făcut pe noi, care suntem din preerii, să te îndrăgim. Simţim că avem în tine un camarad pe calea războiului. De aceea, îţi ofer acest înalt însemn de bravură şi îţi dau numele «Winyan Kipanpi Win» (Femeia pe care o Chemi) şi eşti acum sora mea”, arată istoricul Adrian-Silvian Ionescu, în cartea „Regina Maria şi America”, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2009, pp. 289-290.

Ceremonia de înfrăţire

După dans, a urmat apoi o ceremonie de înfrăţire, desfăşurată în cortul căpeteniei indienilor. Războinicii indieni obişnuiau încă din vechime să se taie în palmă şi să îşi amestece sângele pentru a deveni fraţi de sânge. Regina nu a făcut acest lucru, fiind preferat un ac, cu care atât ea, cât şi căpetenia indienilor, au fost înţepaţi într-o manieră umană şi civilizată, iar apoi sângele lor a fost amestecat de ofiţerul care servea drept intermediar. Regina a oferit indienilor o ie românească şi piese de artă ţărănească, în timp ce indienii i-au oferit la rândul lor daruri tradiţionale ale triburilor lor. Aşa a devenit Regina Maria şef de trib şi sora indienilor din Vestul Sălbatic. Frăţia dintre Regina Maria şi indienii Sioux a continuat şi după protocolul din aşezarea Mandan din statul Dakota de Nord. 

Au compus un cântec în cinstea suveranei

După plecarea reginei, căpeteniile indienilor i-au trimis o scrisoare prin care îşi exprimau îngrijorarea că trebuie să străbată un drum atât de lung până în ţara ei şi că ar fi trebuit să trimită cu ea doi dintre războinicii tineri, pentru a îndepărta spiritele rele. „Sioux-ii îşi exprimă puternica lor speranţă că Femeia-pe-care-o-Chemi a ajuns sănătoasă la coliba ei. Lor li se pare a fi o mare distanţă până acolo, iar călătoria plină de multe pericole pe apă şi pe uscat şi de multe popoare ciudate. Ei doresc să se asigure că ea a ajuns sănătoasă acasă pentru a nu fi îngrijoraţi pentru noua lor soră.

Sunt sigur că aceasta este o atenţie sinceră faţă de Majestatea Voastră care indică faptul că ei se simt răspunzători pentru siguranţa dumneavoastră în timpul călătoriei, iar un bătrân războinic a spus că ar fi trebuit să trimită cu dumneavoastră doi dintre tinerii săi războinici pentru ca unul să vegheze ziua şi celălalt noaptea, spre a preîntâmpina spiritele rele şi persoanele nedorite să se apropie de dumneavoastră. Ia românească şi celelalte piese pe care aţi fost atât de amabilă să le dăruiţi, au fost prinse pe stâlpi înalţi în timpul ceremoniilor indiene de la sfatul de la Cannon Ball, şi am ales o femeie bătrână al cărei nume este Crow Ghost, spre a fi custode al acestor articole ce vor fi expuse în viitor, la fiecare ceremonie.

La ceremoniile mai sus menţionate, cântăreţii şi toboşarii au compus un nou cântec în cinstea dumneavoastră, iar cuvintele sunt după cum urmează: Soldaţii ei nu s-au mai întors acasă / Ea acum rezistă privind în direcţia lor / Ea aşteaptă ca Dakotah (Sioux) să fie poporul ei / Ea aşteaptă compasiune şi ajutorul din direcţia aceasta.  […] Mamele de Război au cântat şi dansat în cinstea dumneavoastră şi în acest moment am plăcerea să vă informez ca «Femeia pe care o Chemi» este o membră onorific a societăţii ce este cunoscută printre Siouxi drept «Akicita Hunku» sau Mamele Soldaţilor, iar eu le-am explicat că soldaţii români erau oamenii dumneavoastră şi în consecinţă erau fiii dumneavoastră. Aceasta este o deosebită onoare pentru că vi se acordă, cu multă stricteţe, calitatea de membru”, se arată în scrisoarea trimisă de indieni şi publicată de istoricul Adrian-Silvian Ionescu în cartea Regina Maria şi America, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2009, pp. 290-292.